Anulare act administrativ fiscal. Decizia 89/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIAL, MARITIM ȘI FLUVIAL, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.89/CA
Ședința public de la 11 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
Judector - - -
Judector -- -
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de reclamantul, domiciliat în G,-, -.58, județul G, împotriva sentinței civile nr.1999 din 18.09.2007 pronunțat de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, ISPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G, cu sediul în G,-, județul G și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,--6, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința public din 25.01.2010 și consemnate în încheierea de ședinț din acea dat, încheiere ce face parte integrant din prezenta hotrâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.02.2010, 08.02.2010 și 11.02.2010.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de faț:
Prin cererea formulat de reclamantul și înregistrat sub nr- la Tribunalul Galați - Secția comercial și contencios administrativ, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului G și Inspectoratul General al Poliției Române anularea actului administrativ emis de IPJ G la 18.08.2006, suspendarea actului pân la soluționarea acțiunii în anulare și plata cheltuielilor de judecat.
Motivându-și în fapt cererea reclamantului a artat c a depus contestație împotriva dispoziției șefului Inspectoratului de Poliție a Județului G, adresat Inspectoratului General al Poliției Române și nu i-a fost comunicat decizia motivat în conformitate cu art.66 alin.4 și art.64 alin.2 din Ordinul MAI nr.400/2004.
În drept cererea a fost întemeiat pe art.1 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depus de pârâtul Inspectoratul de Poliție Gas olicitat respingerea cererii ca fiind nefondat.
Prin încheierea de ședinț din 23.03.2007 a fost respins ca nefondat cererea de suspendare a executrii dispoziției nr.68/2006, nefiind fcut dovada unei cauze bine justificate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, iar prin încheierea de ședinț din 24.05.2007 a Curții de Apel Galațis -a luat act de renunțarea la judecat a reclamantului.
La termenul de judecat din 11.09.2007 aprtorul reclamantului a invocat excepția nulitții dispoziției nr.68/18.08.2006 emis de pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție G întrucât msura sancționrii reclamantului cu amânarea promovrii pe o perioad de 3 ani este luat de o persoan fr competenț.
De asemenea pârâta IPJ Gai nvocat excepția de necompetenț material a tribunalului avându-se în vedere c se solicit anularea dispoziției IGPR B nr.3093/4.09.2006, excepție care a fost respins ca nefondat avându-se în vedere c respectiva dispoziție a fost emis ca urmare a exercitrii cii de atac împotriva dispoziției nr.68/18.08.2006 emis de pârâtul IPJ
Prin sentința civil nr.1999 din 18.09.2007 Tribunalul Galația respins excepția de nulitate absolut a dispoziției nr.68/2006 emis de IPJ G, ca nefondat și a respins acțiunea formulat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul IPJ G, având ca obiect anularea dispoziției nr.69/2006, ca nefondat.
Pentru a pronunța aceast soluție, prima instanț a avut în vedere urmtoarele:
Conform art.17 lit.c din Ordinul nr.400/29.10.2004 emis de MIRA una din sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate polițiștilor o reprezint amânarea promovrii în grade profesionale pe o perioad de 1-3 ani, dup efectuarea cercetrii prealabile conform art.18 din același act normativ și consultarea consiliilor de disciplin.
Potrivit art.18 alin.4 din ordinul nr.400/29.10.2004 emis de MIRA șeful unitții de poliție emite dispoziția comun prin care desemneaz personalul cu cercetarea prealabil și numește consiliul de disciplin.
În speț s-a aplicat sancțiunea disciplinar în urma efecturii cercetrii prealabile, fiind respectate dispozițiile art.17 lit.c și art.18 alin.4 din ordinul nr.400/29.20.12004 emis de MIRA, motiv pentru care a respins excepția de nulitate a dispoziției nr.68/18.08.2006 emis de pârât IPJ G, ca nefondat.
Pe fondul cauzei a constatat c prin dispoziția nr.68/18.08.2006 emis de pârâtul IPJ G s-a dispus sancționarea reclamantului cu amânarea promovrii în grade profesionale pe o perioad de 3 ani pentru svârșirea urmtoarelor abateri disciplinare:
1. neglijența manifestat în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, abatere prev.de art.57 lit.b teza I din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, constând în aceea c în nopțile din 7/8.03.2006 și 18/19.03.2006 a scos pistolul din, l-a armat și a introdus cartuș pe țeav, dup care l-a îndreptat asupra unor persoane deși situația respectiv nu se încadra în nici una din situațiile prev.de art.47 din legea nr.17/1996 privind regimul armelor și munițiilor și art.34 alin.3 din legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române;
2. comportarea necorespunztoare în serviciu care aduce atingere onoarei și probitții profesionale a polițistului, abatere disciplinar prev.de art.57 lit.a teza I din legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, constând în:
- la data de 26.05.2006 a avut un comportament necorespunztor faț de comanda Secției I Poliție când i s-a solicitat s precizeze motivul pentru care nu s-a prezentat la activitatea de pregtire profesional deși luase la cunoștinț, pe baz de semntur, de data și ora executrii activitții respective; polițistul a înclcat prevederile art.41 lit.e din legea nr.360/2002 și art.23 alin.1 din Codul d e și Deontologie al Polițistul aprobat prin HG nr.991/2005;
- în zilele de 2.06.2006 și 27.06.2006, fiind planificat în serviciul în schimbul I, respectiv schimbul 2, refuzat s intre în serviciu motivând c nu a primit rspuns la rapoartele sale prin care solicitase s i se comunice actul și motivul pentru care i s-a ridicat dreptul de a mai purta armament pe timpul executrii serviciului, înclcând prev.art.44 alin.2 din legea nr.360/2002;
3. absenț nemotivat de la serviciu, abatere disciplinar prev.de art.57 lit.e Teza I din legea nr.360/2002, constând în aceea c la data de 27.05.2006, fiind planificat în schimbul Iaa bsentat nemotivat înclcând prev. Art.44 alin.2 din Legea nr.360/2002.
Pentru a se efectua cercetarea prealabil s-a avut în vedere raportul întocmit de scms. - care a raportat faptul c reclamantul în data de 26.05.2006 nu s-a prezentat la pregtirea profesional, a avut o atitudine sfidtoare, în data de 27.05.2006 nu s-a prezentat la serviciu, deși era planificat, anunțând telefonic c are probleme medicale.
Prin dispoziția șefului Poliției Municipiului nr.S/5618/31.05.2006 a fost desemnat scms pentru a efectua cercetarea prealabil privind stabilirea existenței sau inexistenței abaterilor disciplinare svârșite de ctre reclamant.
Din procesul verbal din 28.06.2006 rezult c reclamantul a refuzat s fie audiat, întocmind un raport scris.
Din raportul privind rezultatul cercetrii prealabile a reclamantului nr.- din 12.06.2006 a rezultat c reclamantul se face vinovat de comiterea urmtoarelor disciplinare: comportare necorespunztoare în serviciu, absenț nemotivat ori întârzieri repetate de la serviciu.
Prin dispoziția șefului Inspectoratului nr.2439/31.07.2006 s-a constituit Consiliul de Disciplin.
Prin Încheierea din 09.08.2006 a Consiliului de disciplin constituit în baza dispoziției șefului IPJ G nr.2439/31.07.2006 au fost analizate abaterile disciplinare svârșite de ctre reclamant pe baza materialului de cercetare prealabil, concluzionându-se cu propunerea de sancționare disciplinar a acestuia cu amânarea promovrii în grade profesionale pe o perioad de 3 ani, sancțiune prev.de art.17 lit.c teza I din Ordinul MAI nr.400/2004 pentru svârșirea abaterilor prev.de art.12 alin.1 lit.a teza I și lit.e teza 1 din ordinul mai sus menționat.
Reclamantul nu a fost prezent la termenul din 4.08.2006 când a fost citat la Consiliul de Disciplin.
În urma cercetrii prealabile s-a emis dispoziția nr.68/18.08.2006 emis de pârâtul IPJ G s-a dispus sancționarea reclamantului cu amânarea promovrii în grade profesionale pe o perioad de 3 ani.
Împotriva acestui act administrativ reclamantul a formulat contestație, iar prin dispoziție, iar prin dispoziția nr.3093/4.03.2006 emis de Inspectoratul General al Poliției Române a fost respins contestația ca nefondat și menținut sancțiunea aplicat.
În motivarea acestei dispoziții s-a avut în vedere c s-a respectat procedura citrii reclamantului la ședința Consiliului de disciplin din 4.08.2006, iar încheierea cuprinde elementele prev.de art.53 alin.2 din Ordinul MAI 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului MAI.
Dispoziția nr.3093/2006 emis de IGPR a fost comunicat reclamantului la 5.12.2006 conform procesului verbal prin care reclamantul a refuzat s primeasc actul.
Prima instanț a constatat cp cercetarea prealabil este temeinic efectuat, reclamantul nereușind în nici un mod, s-și probeze nevinovția sa. Sancțiunea disciplinar a fost corect aplicat și proporțional cu faptele svârșite prin dispoziția nr.68/18.08.2006 emis de pârât IPJ G și în baza art.61 alin.3 din Legea nr.360/2006 și art.18 din Legea nr.554/2004 a respins cererea de excepție a nulitții absolute a dispoziției nr.68/2006 emis de IPJ G ca nefondat, respingând acțiunea reclamantului ca nefondat.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul, sub aspectele:
- instanța a svârșit un exces de putere consfințind cu valoare legal Ordinul MAI nr.400/2004 privind rspunderea disciplinar a personalului din MAI; ordinul fiind nesecret nu a fost îndeplinit condiția publicitții, aceea de fi publicat în Monitorul Oficial, contrar prevederilor art.10 alin.1 și art.11 alin.3 din Legea nr.24/2000. Actele întocmite de ctre intimați în temeiul Ordinului MAI nr.400/2004, nepublicat în Monitorul, inclusiv dispoziției nr.68 din 18.08.2006, sunt lovite de nulitate absolut iar hotrârea primei instanțe este nelegal;
- instanța nu a efectuat comunicarea încheierii prin care a dispus respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale în vederea atacrii acesteia cu recurs;
- instanța nu a respectat principiul contradictorialitții, unul dintre principiile fundamentale care guverneaz desfșurarea procesului civil, neasigurând posibilitatea conferit de lege prților de a discuta și combate orice element de fapt și de drept al procesului civil;
- prima instanț nu a realizat individualizarea sancțiunii neținând cont de criteriile prevzute de Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului și art.70 alin.4 din legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici;
- pârâtul IPJ G i-a aplicat o sancțiune viitoare;
- nu s-a realizat o judecat pe fond în fața primei instanța, soluția acesteia fiind dat în urma ridicrii excepției de nulitate absolut;
- Tribunalul Galați nu a ținut cont la pronunțarea soluției de susținerile reclamantului din concluziile scrise depuse la termenul din 11.09.2007; nu s-a observat c cercetarea disciplinar a fost dispus pentru niște fapte iar sancțiunea disciplinar a fost dispus pentru alte fapte;
- în perioada cercetrii disciplinare nu i s-a permis reclamantul s studieze dosarul de cercetare, fiindu-i îngrdit dreptul la aprare și fiind exclus din sindicatul Corpul Național al Polițiștilor;
- pârâtul IPJ Gad epus la dosar înscrisuri false, necertificate.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefundat, cu menținerea instanței de fond ca temeinic și legal.
Motivul întemeiat pe prev. art.304 pct.4 din Codul d e proc.civil, respectiv depșirea de ctre instanța de fond a atribuțiilor puterii judectorești, deoarece instanța ar fi svârșit"un exces de putere, consfințind cu valoare legal nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MAI" deși acesta nu a fost publicat în Monitorul Oficial, invocat la punctul 1 din motivele de recurs, solicitând respingerea excepția neîndeplinirii publicitții ordinului de mai sus.
Solicit pârâtul a se avea în vedere c dispoziția cuprins în art.10 alin.1 din Legea nr.24/2000, a fost introdus prin Legea nr.194/2007 și a intrat în vigoare la data de 7.07.2007, astfel c anterior acestei date nu exista aceast obligație pentru ordinele emise de organul administrației publice centrale, deci implicit și pentru nr.400/2004.
Precizeaz c la momentul emiterii ordinului în cauz s-au avut în vedere dispozițiile art.35 alin.3 din HG nr.50/2005
Al doilea motiv de recurs, respectiv pretinsa înclcare de ctre instanța de fond a formelor de procedur prevzute sub sancțiunea nulitții de art.105 alin.2 Cod pr.civil, solicit a se observa c reclamantul a fost citat la adresa indicat de acesta în cererea de chemare în judecat.
Cu privire la motivul nerespectrii principiului contradictorialitții, se învedereaz instanței c reclamantul a fost asistat pe timpul desfșurrii procesului civil de un aprtor ales.
Solicit pârâtul prin întâmpinare ca instanța s constate c motivele invocate de recurent sunt nefondate pentru urmtoarele considerentele:
În sarcina reclamantului recurent s-a reținut svârșirea unor abateri disciplinare. Raportat la aceast situație de fapt, Consiliul de disciplin, constituit în cadrul cercetrii prealabile a recurentului, a reținut c acesta a acționat nelegal, înclcând prevederile art.47 din Legea nr.17/1996 privind regimul armelor de foc și al munițiilor cât și ale art.34, alin.3 din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, a înclcat prevederile art.41 lit.e) din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificrile și completrile ulterioare cât și ale art.23 alin.1 din Codul d e etic și deontologie al polițistului, aprobat prin HG nr.991/2005.
Consiliul de disciplin a apreciat, în mod corect, c recurentul reclamant a înclcat prev.art.44 alin.2 din legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificrile și completrile ulterioare.
Având în vedere abaterile disciplinare svârșite de recurentul - reclamant, Consiliul de disciplin, cu respectarea prevederilor art.14, referitoare la elementele care se iau în considerare la aplicarea sancțiunilor disciplinare din nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor, a propus sancționarea sa cu "amânarea promovrii în grade profesionale pe o perioad de 3 ani", propunere însușit de IPJ G, care a emis Dispoziția nr.68/18.08.2006.
Urmare încheierii nr.903 din 5.03.2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis cererea formulat de, prin încheierea din 22.04.2008 s-a dispus scoaterea recursului de pe rolul Curții de Apel Galați și strmutarea acestuia la Curtea de APEL CONSTANȚA, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei curți la secția de contencios administrativ sub nr- în data de 07.05.2008.
Pentru termenul de judecat din 02.06.2008 recurentul a invocat excepția inopozabilitții 400/2004 și a 600/2005, în raport de dispozițiile art.10 alin.1 și art.11 alin.3 și art.53 alin.1 din Legea nr.24/2000, nici pân în prezent cele dou ordine de ministru nu au fost publicate în Monitorul Oficial, rezultând c ele au fost utilizate fraudulos ca temei legal în cadrul dispoziției de sancționare emis de șeful IPJ G sub nr.68/2006, mai înainte de intrarea lor în vigoare.
Pentru același termen de judecat recurentul reclamant a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției nr.68 din 18.08.2006 - dispoziție de sancționare emis de Șeful G iar pe cale de consecinț și a dispoziției IGPR nr.3093 din 04.09.2006 prin care a fost sancționat cu amânarea promovrii în gradul superior urmtor pentru o perioad de trei ani - inclusiv a dispoziției IGPR nr.3093 din 04.09.2006.
Învedereaz recurentul c cele dou ordine MAI nr.400/2004 și Ordin MAI 600/2005 nu au calitate de act normativ și deci nu constituie lege întrucât nu au fost publicate în Monitorul Oficial, iar conform art.10 alin.4 din legea nr.24/2000, actele normative emise de miniștri se public dup ce au fost semnate de emitent, sens în care și dispoziția de sancționare disciplinar se întemeiaz greșit pe dou ordine mai înainte de intrarea acestora în vigoare.
Pentru termenul de judecat din 27.10.2008 recurentul reclamant, în temeiul art.4 alin.1 din Legea nr.554 din 02.12.2004, a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției IGPR nr.1490 din 19.06.2008 în baza creia s-a efectuat nelegal mutarea "la cerere" a recurentului dintr-o funcție public pe o funcție militar.
Susține c dispoziția un act administrativ individual, cu caracter unilateral, care pare a fi emis la solicitarea recurentului reclamant.
La data solicitrii și emiterii dispoziției reclamantul era destituit din Poliția Român prin intrarea în circuitul civil a Dispoziției Șefului IPJ G nr.1 din 03.01.2008. Prin încheierea de ședinț din 20.04.2007 dispunându-se doar suspendarea executrii dispoziției de destituire, cu caracter temporar, pân la pronunțarea de ctre instanța de judecat a unei hotrâri definitive.
În raport de dispozițiile constituționale ale art.1 alin.5, un act administrativ emis cu nerespectarea legii este nul.
Pentru termenul de judecat din 15.12.2008 recurentul reclamant a ridicat:
- în temeiul art.11 alin.4 teza a II-a din Legea nr.554/2004 - excepția de nelegalitate nr.1 - a Ordinului Ministrului de Interne nr.S/54 din 10.05.2001 și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.S/156/03.03.2004 - fiind ordine nesemnate de ctre miniștri și abrogate din anul 2003:
- în temeiul art.4 alin.2 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.1 alin.1 și 3 din legea nr.360/2002 privind Statutul Polițistului, art.31 alin.1 lit.h din legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, art.1 alin.5 și art.53 alin.1 și 2 din Constituția României, art.24 din OUG nr.63/2003, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.604/2003 pentru aprobarea OUG nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, art.43 din Legea nr.295 din 28.006.2004 privind regimul armelor și munițiilor - excepția de nelegalitate nr.2 - a Dispoziției IPJ G nr.S/14122/30.05.2006;
În motivarea excepțiilor recurentul susține c ordinele au fost emise și introduse în circuitul juridic de ctre MIRA (fost MAI și MI ) și structurile subordonate IGPR B și IPJ G ilegal, nefiind îndeplinit condiția imperativ a semnturii.
Pentru termenul de judecat din 23.02.2009 recurentul invoc excepția de nelegalitate a:
- Ordinului MAI nr.400 din 29.10.2004 privind Regimul disciplinar al personalului din ministerul Administrației și Internelor emis în temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, cu modificrile și completrile ulterioare, aprobat prin Legea nr.604/2003;
- Ordinului MAI nr.300 din 21.06.2004 privind activitatea de management resurse umane în unitțile Ministerului Administrației și Internelor, emis în temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea MAI, cu modificrile și completrile ulterioare, aprobat prin Legea nr.604/2003;
- Ordinului MAI nr.600 din 15.04.2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane a ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unitților MAI;
- Instrucțiunii MAI nr.1111 din 20.12.2005 privind activitatea de asistenț juridic în unitțile MAI, emis în temeiul art.9 alin.1,2 și 4 din OUG nr.63/2004.
La termenul de judecat din 02.02.2009 recurentul reclamant a invocat:
- în temeiul art.11 alin.4 teza a 11-a din Legea nr.554/2004 excepția de nelegalitate a art.23 alin.5 din Statutul profesiei de consilier juridic;
- în temeiul art.105 alin.2 din Constituția României coroborat cu art.94 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.61/2003, art.10 lit.c și f din Legea nr.514/28.11.2003 - excepția incompatibilitții legale între funcția public special de polițist și funcția public general de consilier juridic;
- în temeiul art.11 din OUG nr.30/2007 - excepția lipsei calitții de reprezentant pentru orice angajat al MAI, inclusiv pentru polițiștii din cadrul IGPR și IPJ G care vor face acte de reprezentare, inclusiv pentru Direcția juridic din cadrul IGPR și pe cale de consecinț, de nelegalitate a înscrisurilor depuse la dosar.
La data de 7.09.2009 recurentul, prin precizrile depuse la dosar, pentru termenul din aceeași dat, solicit s se țin cont de aceste precizri și s se judece doar urmtoarele cereri și excepții:
- excepția de nelegalitate a actului normativ prin care a fost înființat oficiul juridic;
- excepția inexistenței Ordinului MAI ce trebuia emis în executarea art.9 alin.(2) din OUG nr.63/28.06.2003 și a art.11 alin.(1) din OUG nr.30 din 25.04.2007;
- excepția inexistenței Regulamentului aprobat prin Ordin ce nu a fost emis în executarea art.62 alin.3 din legea nr.360/2002;
- excepția nulitții absolute a cercetrii prealabile dispus prin dispoziția Șefului Poliției Municipiului G nr.S/5618 din 31.05.2006;
- excepția inexistenței ordinelor MAI nr.400/2004 și 600/2005;
- excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr.439 din 11.04.2009.
La dosarul cauzei, pentru termenul din 12.10.2009 recurentul reclamant a invocat:
- excepția lipsei calitții de reprezentant pentru MAI a lui, persoana care a semnat întâmpinarea aparent provenind din partea MAI cu nr.-/3 din 31.08.2009;
- excepția de nelegalitate a actului administrativ individual de numire a comisarului șef în funcția public de șef al Inspectoratului de Poliție al Județului G;
- excepția inexistenței unui act normativ care s fi fost intrat în vigoare în condițiile Legii nr.218/2002, care s fi fost emis de ctre MAI și care s execute dispozițiile imperative ale art.16 alin.2 din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române;
- Recurentul reclamant, pentru termenul de judecat din 23.11.2009 a depus la dosar înscrisuri prin care a invocat excepțiile:
- excepția necomunicrii întâmpinrilor și înscrisurilor invocate în aprare de ctre pârâți;
- excepția de nelegalitate a actului individual emis de MAI de numire în funcția de inspector șef la IPJ Gas ubcomisar;
- a formulat cerere de despgubiri constând în cheltuieli de judecat efectuate în dosar, atât în fața instanței de fond cât și în recurs precum și obligarea pârâților la achitarea ctre recurent de despgubiri în sum de 500.000 Euro;
- a solicitat constatarea neîndeplinirii de ctre pârâți a obligativitții instituite prin art.287 din Codul muncii;
- excepția inexistenței ca act normativ a Ordinului MI nr.S/389 din 17.02.2003 pentru aprobarea Ghidului de clasificare a informațiilor între MI precum și a listei cu informații secrete de serviciu în MI;
- excepția de nelegalitate a secretizrii anexei 2 la Ordinul MAI nr.S/66/2009, nelegalitatea secretizrii Ordinului MAI nr.S/66/23.04.2009 pentru înlocuirea anexei nr.2 la Ordinul MI nr.S/389/2003.
Pentru termenul de judecat din 25.01.2010 recurentul reclamant a formulat,cereri, excepții și precizri, astfel:
- excepția de nelegalitate a actului individual administrativ Ordinul nr.MAI nr.S/II/3586 din 01.09.2003 prin care i s-a acordat gradul profesional de agent de poliție și care atest încheierea raportului de serviciu cu Ministerul Administrației și Internelor;
- excepția de nelegalitate a actului individual administrativ de numire în funcție de ctre Ministerul Administrației și Internelor a Comisarului de poliție;
- excepția de nelegalitate a Ordinului MI nr.S/54 din 10.05.2001 și a Ordinului nr. MAI modificator nr.S/156/03.03.2004.
Pârâții, legal citați, au formulat întâmpinare și au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat respingerea excepțiilor formulate de recurentul reclamant cât și a recursului ca nefondat.
Pentru termenul de judecat din 25.01.2010 a formulat urmtoarele excepții:
- excepția de nelegalitate a actului individual administrativ - Ordinul MAI nr.S/II/3586 din 01.09.2003 prin care i-a fost acordat gradul profesional de agent de poliție și care atest încheierea raportului de serviciu cu Ministerul Administrației și Internelor constând în:
- nelegalitatea acordrii gradului profesional de agent de poliție de ctre Ministerul Administrației și Internelor, raportat la dispozițiile art.15 alin.(1) lit.c din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului și
- nelegalitatea încadrrii directe a recurentului reclamant în Corpul de Poliție întrucât avea studii superioare la data concursului, cu adeverinț de licenț, raportat la dispozițiile art.14 alin.1 lit.A din Legea nr.360/2002 privind Statutul Polițistului coroborat cu art.38 din Legea nr.53 din 24.01.2003 - Codul muncii, MAI fiind obligat de lege s-l încadreze conform studiilor superioare în corpul ofițerilor. Prin realizarea nelegal a încadrrii recurentului în Corpul agenților de Poliție, cu studii medii, MAI a realizat o nerecunoaștere nepermis de cercetare penal al poliției judiciare;
- excepția de nelegalitate a actului individual administrativ de numire în funcție de ctre Ministerul Administrației și Internelor a Comisarului de poliție, urmare a comunicrii de ctre instanț a concluziilor scrise nr.49060/ din 03.12.2009;
- excepția de nelegalitate a Ordinului MI nr.S/54 din 10.05.2001 invocat în fals "drept temei legal" al îngrdirii dreptului și obligației recurentului reclamant de a purta armament și muniție în timpul serviciului de patrulare;
- repune pe rol excepția de nelegalitate a Ordinului MI nr.S/54 din 10.05.2001 și a Ordinului MAI, modificator nr.S/156/03.03.2004.
La data de 1.02.2010, pentru termenul din aceeași dat, prin fax recurentul reclamant a depus la dosar concluzii scrise.
Examinând cu prioritate, potrivit prevederilor art. 137 proc. civ. excepțiile invocate de recurentul reclamnat, Curtea reține urmtoarele:
La termenul de judecat din 7. 09.2009 recurentul reclamant a solicitat instanței de recurs s soluționeze doar cererile și excepțiile depuse la acel termen de judecat (fila 233 din volumul 2 al dosarului).
Curtea reține c a fost învestit cu soluționarea excepției de nelegalitate a actului normativ prin care a fost înființat "oficiul juridic" în cadrul IGPR B, raportat la prevederile art. 11 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.
Pentru a putea forma obiectul unei excepții de nelegalitate invocate în cursul judecții unui proces, este necesar ca actul administrativ faț de care s-a invocat excepția s aib legtur cu soluționarea pe fond a respectivului litigiu, aceasta fiind una dintre condițiile pe care le reclam legea contenciosului administrativ pentru a se putea examina excepția de nelegalitate.
Cum în prezenta cauz nu depinde soluționarea pe fond a recursului formulat de recurentul reclamant de analiza nelegalitții actului normativ de înființare a oficiului juridic în cadrul IGPR B, Curtea va respinge excepția ca inadmisibil.
La fila 242 din dosar s-au depus notele scrise ale recurentului, în cuprinsul crora s-a invocat excepția inexistenței Ordinului Ministrului Administrației și Internelor care nu a fost emis în aplicarea art. 9, alin.2 din OUG nr. 63/2003 și în aplicarea art. 11, alin.1 din OUG nr. 30/2007, în ceea ce privește reglementarea competențelor de reprezentare a MAI în fața autoritților jurisdicționale.
Dup cum se relev în dispozițiile art. 9, alin. 2 din OUG nr. 63/2003 și în art. 11 din OUG nr. 30/2007, "competențele (pentru reprezentare) se stabilesc prin ordin al ministrului de resort", astfel c recurentul reclamant a înțeles a invoca excepția inexistenței unui ordin ce are caracterul unui act administrativ normativ, excepție ce nu poate fi primit în privința actelor administrative aplicabile unui numr nedefinit de subiecți de drept.
Astfel, teoria inexistenței unui act administrativ poate fi susținut doar în cazul actului administrativ cu caracter individual, ce produce efecte partes, astfel c doar prțile contractante sau terțele persoane sunt lezate prin aceste acte afectate de vicii de legalitate, ele putând a considera actul administrativ respectiv ca fiind inexistent în ceea ce le privește.
Prin urmare, Curtea constat caracterul inadmisibil al excepției inexistenței unui act normativ, reținând c ilegalitatea unui astfel de act nu poate rmâne doar la faza constatrii inexistenței acestuia de ctre oricine, ci, dimpotriv, ilegalitatea actului trebuie s produc efecte erga omnes, în urma unei acțiuni în anulare a actului, soluționat de instanța de contencios administrativ printr-o hotrâre definitiv și irevocabil.
Vor fi menținute aceleași considerente expuse anterior și în ceea ce privește excepția inexistenței regulamentului aprobat prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor ce nu a fost emis pe baza și în executarea art. 62, alin. 3 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului. În virtutea acestui raționament, plecând de la distincția dintre actul administrativ cu caracter individual și cel cu caracter normativ, Curtea va respinge ca inadmisibil excepția inexistenței regulamentului prin raportare la textele de lege invocate de recurentul reclamant.
Excepția nulitții absolute a cercetrii prealabile dispuse prin dispoziția Șefului Poliției Municipiului G nr. S/5618/31.05.2006, invocat tot la termenul de judecat din 07.09.2009, nu este motivat în fapt și în drept, nefiind artat de ctre recurent sub ce aspect este nul absolut cercetarea prealabil.
Curtea apreciaz c se impune verificarea acestei cereri în analiza pe fond a recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1999/18.09.2007 a Tribunalului Galați.
Asupra excepțiilor privind inexistenței Ordinului MAI nr. 400/2004 și a Ordinului MAI nr. 600/2005, Curtea constat c excepțiile invocate au, din nou, ca obiect, acte normative, a cror nelegalitate se verific pe calea acțiunii în anulare din contenciosul administrativ sau a excepției de nelegalitate, pe cale incidental în cursul unui proces de fond.
A constata inexistența unui act normativ doar în raport de subiectul de drept care a solicitat aplicarea acestei sancțiuni, înseamn a înfrânge efectele firești ale nelegalitții unui act administrativ cu caracter normativ, ce se adreseaz unui numr nedefinit de subiecți de drept, producând efecte erga omnes. Curtea va respinge ca inadmisibile excepțiile privind inexistența celor dou ordine, reținând c recurentul reclamant avea alt cale pentru a contesta valabilitatea respectivelor acte administrative cu caracter normativ.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr. 439/11.04.2008, aceasta a fost susținut de recurent prin faptul c ordinul respectiv modific și completeaz ilegal art. 59, alin.7 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului ("În fața consiliilor de disciplin polițistul are dreptul de a fi asistat de un alt polițist, ales de ctre acesta sau desemnat de Corp").
Analizând actul normativ ce formeaz obiectul excepției de nelegalitate reiese c acesta a fost dat în aplicarea dispozițiilor art. 59, alin. 2 și 7 din Legea nr. 360/2002, nefiind incident nicio nelegalitate în modalitatea de reglementare a dreptului de asistare a polițistului aflat în faza cercetrii prealabile sau a consiliilor de disciplin, ordinul contestat fiind de natur a reglementa un drept al celui cercetat, o garanție a derulrii obiective a cercetrii disciplinare, nicidecum o îngrdire a dreptului la aprare.
În ceea ce privește excepția lipsei calitții de reprezentant a lui, cel care a semnat întâmpinarea din 31.08.2009, Curtea reține caracterul nefondat al acestei excepții, întrucât reprezentantul legal al pârâtului Ministerul Administrației și Internelor a fcut dovada calitții în care a semnat actul procedural, cea de director al Direcției Juridice din MAI, cererea de la fila 187 întrunind condițiile procedurale privind semntura și ștampila emitentului.
A mai invocat recurentul reclamant excepția de nelegalitate a numirii comisarului șef în funcția de șef al Inspectoratului de Poliție al Județului G, urmând a se reține de ctre instanța competent în soluționarea acestei excepții caracterul su inadmisibil, dat fiind faptul c nu exist nicio legtur între acest act administrativ și litigiul de fond din prezentul dosar.
Excepția inexistenței unui act normativ care s fi intrat în vigoare în condițiile legii nr. 218/2002 invocat de recurent la termenul de judecat din 12.10.2009, va fi respins ca inadmisibil, reținându-se c în situația actului administrativ cu caracter normativ nu poate fi acreditat teoria inexistenței actului, ilegalitatea sa urmând a fi constatat printr-o acțiune în anulare, ce presupune un examen de fond asupra condițiilor de validitate ale respectivului act, urmând a fi pronunțat o hotrâre judectoreasc definitiv și irevocabil prin care ilegalitatea astfel constatat s fie opozabilerga omnes.
Referitor la excepția de nelegalitate a actelor administrative de numire în funcție a lui și, Curtea reține și pentru aceast excepție caracterul su inadmisibil, întrucât nu exist nicio legtur între actul administrativ a crui nelegalitate se solicit a fi constatat pe cale incidental și litigiul de fond, respectiv recursul declarat împotriva hotrârii primei instanțe prin care s-a respins ca nefondat acțiunea reclamantului și s-a menținut ca legal dispoziția nr. 68/2006 a IPJ G privind amânarea promovrii recurentului reclamant în grade profesionale pe o perioad de 3 ani.
Excepția necomunicrii întâmpinrii și a înscrisurilor depuse la dosar, astfel cum a fost susținut de recurentul reclamant, reprezint o construcție juridic inedit, creia nu i se poate da eficienț prin calificare sa ca un mijloc procesual de sine stttor, din categoria excepțiilor de fond sau procesuale, ci doar prin examinarea sa în contextul dreptului la aprare ce trebuie respectat pentru fiecare participant al procesului judiciar.
Excepția de nelegalitate a numirii în funcția de inspector șef la IPJ Gal ui, prin raportare la obiectul dedus judecții în prezenta cauz, apare ca fiind fr nicio legtur cu ceea ce constituie fondul litigiului în care s-a invocat respectiva excepție, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate sub acest aspect, al interdependenței dintre excepția de nelegalitate și soluționarea prezentului dosar.
Cererea de acordare a despgubirilor în cuantum de 500 000 Euro a fost formulat pentru prima dat în recurs, la termenul de judecat din 12.10.2009.
Potrivit dispozițiilor art. 316 coroborat cu cele ale art. 294 Cod proc. civ, în recurs nu pot fi primite cereri noi, iar cererea de despgubiri, dac nu a fost formulat odat cu cererea de anulare a actului administrativ, poate fi depus ulterior, în condițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.
În raport de aceste dispoziții legale, Curtea reține caracterul inadmisibil al cererii de despgubiri formulate în prezentul recurs, cu eludarea gradelor de jurisdicție incidente pentru fiecare acțiune de contencios administrativ.
Excepția inexistenței ca act normativ a ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. S/389/17.02.2003 urmeaz a fi respins ca inadmisibil, reținându-se c un act administrativ cu caracter normativ nu poate fi considerat ca inexistent, indiferent de viciul de nelegalitate care ar fi incident asupra sa, calea deschis de legea contenciosului administrativ fiind cea a sesizrii instanței competente în sensul verificrii legalitții actului respectiv pe cale principal sau incidental, pentru a se rsfrânge efectele unei atare ilegalitțierga omnes.
La termenul de judecat din 23.11.2009 recurentul reclamant a mai invocat excepția de nelegalitate a secretizrii anexei 2 Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. S/66/2009, excepție ce relev caracterul su inadmisibil, dat fiind lipsa legturii între actul a crui nelegalitate se solicit a se constata pe cale incidental și obiectul cauzei aflate în recurs. Mai mult decât atât, secretizarea sau nu a unui act administrativ emis de o autoritate public ce este abilitat, în virtutea legii, s clasifice anumite informații ca fiind publice sau exceptate de la regimul publicitții, nu constituie, prin ea însși, un motiv de nelegalitate a actului administrativ nesupus publicitții.
Excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.S/II/3586/01.09.2003, prin care i s-a acordat recurentului reclamant gradul profesional de agent de poliție și care atest încheierea între acesta și Ministerul Administrației și Internelor a raportului de serviciu nu poate fi primit, cât timp obiectul cauzei îl reprezint cererea de anulare a dispoziției nr. 68/2006 prin care s-a definitivat în sistemul organelor administrativ jurisdicționale sancțiunea stabilit recurentului pentru abaterile disciplinare reținute în sarcina sa iar excepția invocat vizeaz numirea sa în funcția public de agent de poliție, funcție pe care recurentul nu a contestat-o și a accepta s o desfșoare potrivit normelor legale ce o reglementeaz.
Fr a avea legtur cu soluționarea pe fond a cererii dedus judecții în prezentul litigiu, excepția nelegalitții Ordinului nr. S/II/3586 din 01.09.2003 nu poate fi examinat în prezentul recurs.
Excepția de nelegalitate a actului administrativ de numire în funcție a comisarului de poliție are un caracter pur șicanatoriu în contextul derulrii litigiului de faț, cât timp nu exist o legtur între obiectul acțiunii de fond, aflate în prezent în calea de control judiciar a recursului, și numirea, pe parcursul derulrii acestui litigiu, a unui nou șef al serviciului juridic în cadrul IGPR. Faț de aceste considerente expuse în legtur cu excepția de nelegalitate a actului administrativ de numire în funcție a comisarului șef, Curtea urmeaz a respinge și aceast excepție ca fiind inadmisibil.
Excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. S/54/10.05.2001 și a Ordinului nr. S/156/3.03.2004 al Ministrului Administrației și Internelor a fost argumentat de recurent, sub un prim aspect, prin lipsa semnturii conductorului autoritții publice emitente (înscrisuri depuse la data de 15.12.2008, volumul I), iar sub un alt aspect, pe abrogarea expres a temeiului legal al ordinului nr. S/54/2001 și al ordinului nr. S/156/2004, respectiv art. 13, alin.2 din Legea nr. 40/1990.
S-a mai susținut de ctre recurent c cele dou acte administrative încalc normele de tehnic legislativ, astfel cum sunt acestea prevzute în Legea nr. 24/2000.
La momentul adoptrii ordinului nr. 54/10.05.2001 a Ministrului de Interne au fost respectate normele de tehnic legislativ, emitentul actului fiind abilitat s emit ordine în cadrul stabilit de legea care determin emiterea actului administrativ respectiv, astfel c actul atacat, din aceast perspectiv este legal.
În privința semnturii, Curtea reține c acest aspect nu poate fi reținut ca și motivare nelegalitții actului normativ indicat, nelegalitate invocat pe cale de excepție, întrucât rolul acestui mijloc de aprare pus la dispoziție de legiuitor printr-o reglementri speciale a fost acela de a deduce cenzurii instanței de contencios administrativ legalitatea fondului msurilor legale dispuse prin acel act normativ,tocmai cu scopul de a se determina dac aceste msuri afecteaz sau nu drepturile invocate de prți.
Mai mult, în contextul în care, raportat la msurile dispuse prin aceste acte normative acestea nu prezint legtur cu fondul litigiului recurentului reclamant, cercetarea existenței sau inexistenței semnturii persoanei abilitate în acest sens apare ca neavând o finalitate practic juridic.
Pârâtul IPJ Gai nvocat excepția inadmisibilitții formulrii excepției de nelegalitate a ordinului MAI nr. S/54/2001 și a Ordinului MAI nr. S/156/2004, excepție nefondat, întrucât cele dou acte administrative au legtur cu fondul litigiului de faț.
Pe fondul recursului de faț:
Sub un prim aspect a fost criticat sentința primei instanțe pentru depșirea de ctre aceasta a atribuțiilor puterii judectorești (art. 304, pct. 4 Cod proc. civ.), în opinia recurentului prima instanț svârșind un exces de putere, consfințind cu valoare legal Ordinul MAI nr. 400/2004 privind rspunderea disciplinar a personalului din
Depșirea atribuțiilor puterii judectorești presupune incursiunea autoritții judiciare în sfera activitții autoritții executive sau legislative, instanța judectoreasc svârșind acte care intr în atribuțiile unor organe aparținând altei autoritți constituite în stat, decât cea judectoreasc.
Verificând hotrârea primei instanțe, Curtea reține c acțiunea de fond a fost soluționat fr a fi svârșit un exces de putere în expunerea raționamentului su juridic, acțiunea fiind examinat prin raportare la temeiurile de drept incidente în cercetarea disciplinar ce a condus la emiterea dispoziției nr. 68/18.08.2006 a IPJ
Nu exist nici un motiv pentru care instanța de fond s nu fi cercetat legalitatea actului administrativ contestat prin prisma aplicrii dispozițiilor Ordinului MAI nr. 400/2004, cât timp acest ordin beneficiaz de prezumția de legalitate, fr ca aceasta s fi fost înfrânt pân la momentul pronunțrii primei instanțe.
Nu se probeaz în cauz nici susținerea recurentului potrivit creia hotrârea dat de Tribunalul Galați ar fi lipsit de temei legal, cât timp se arat în sentința atacat c acțiunea este nefondat în baza art. 61, alin.3 din Legea nr. 360/2006 și a art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Din aceast perspectiv, a dispozițiilor art. 304, pct. 4 Cod proc. civ. Curtea reține ca fiind neîntemeiat primul motiv de recurs.
Hotrârea Tribunalului Galația mai fost criticat de recurentul sub aspectul înclcrii formelor de procedur prevzute sub sancțiunea nulitții de art. 105 Cod proc. civ. întrucât instanța de fond nu i-a comunicat recurentului încheierea prin care s-a dispus respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale, nu i-a comunicat termenele de judecat stabilite dup respingerea cererii de suspendare, nu a respectat principiul contradictorialitții, prin lipsa posibilitții de a-și susține și argumenta dovezile și de a propune probe.
Verificând actele procedurale întocmite în cursul judecții acțiunii în fața instanței de fond, Curtea reține c susținerile recurentului reclamant nu se probeaz, acesta beneficiind de toate garanțiile procesuale pentru respectarea dreptului su de aprare, nefiind incident sancțiunea nulitții pentru niciunul dintre actele primei instanțe.
Un alt motiv de recurs a vizat nerealizarea de ctre Tribunalul Galația individualizrii sancțiunii prin raportare la criteriile prevzute de Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului și de art. 70, alin. 4 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Analizând cererea reclamantului prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de acesta, Tribunalul Galația reținut caracterul nefondat al acțiunii, apreciind c individualizarea sancțiunii aplicate de organul administrativ angajator este conform dispozițiilor legale incidente, menținând astfel aceast sancțiune.
Este un atribut al instanței de judecat analizarea materialului probator în ansamblul su și pronunțarea unei soluții în baza probelor administrate și în temeiul legilor invocate în cauz, prima instanț reținând judicios c sancțiunea aplicat reclamantului a fost corect stabilit, fapt pentru care nu se impunea reindividualizarea sa, soluție apreciat a fi legal și de instanța de control judiciar.
A mai artat recurentul reclamant c nu s-a realizat o judecat pe fond în fața primei instanțe, soluția acesteia fiind dat în urma ridicrii excepției de nulitate absolut.
Nu se arat în cuprinsul cererii de recurs din ce se desprinde aceast concluzie, îns hotrârea supus controlului judiciar în calea de atac a recursului cuprinde considerentele care au format raționamentul juridic ce a condus la respingerea ca nefondat a acțiunii, prin soluția dat fiind dezlegat raportul juridic litigios pe fondul su, nu doar în ceea ce privește excepția nulitții absolute dispoziției nr. 68/2006 emis de IPJ
O ultim critic a recurentului reclamant arat c, în opinia sa, prima instanț nu a ținut cont la pronunțarea soluției de susținerile reclamantului din cuprinsul concluziilor scrise depuse la termenul de judecat din 11.09.2007. În legtur cu acest motiv a mai precizat recurentul c prima instanț nu a observat c cercetarea disciplinar a fost dispus pentru niște fapte iar sancțiunea disciplinar a fost dispus pentru alte fapte, nu a observat c în data de 02.06.2006 acesta a fost în concediu medical, c pe data de 27.05.2006 a figurat prezent în pontaj, c IPJ Gah otrât c nu a înclcat cel cercetat nicio norm pentru faptul neprezentrii la ședința de instruire profesional din 25.06.2006 și c nu i s-a comunicat dispoziția nr. 68/18.08.2006, aceasta fiind caduc. A mai susținut recurentul c nu i-a fost respectat principiul contradictorialitții pe perioada cercetrii disciplinare, nu i s-a permis studierea dosarului și a fost exclus din sindicat.
Curtea reține c instanța de fond a verificat dispoziția a crei anulare s-a solicitat, fiind menționate în cuprinsul hotrârii atacate datele la care s-au înregistrat abateri disciplinare ale recurentului reclamant, astfel cum s-au consemnat acestea în raportul întocmit în cursul cercetrii disciplinare a funcționarului cu statut special.
S-a reținut de ctre prima instanț c nu au fost înclcate dispozițiile din norma special privind statutul polițiștilor și nici cele ale normei de drept comun privind funcționarii publici în ceea ce privește modalitatea de desfșurare a cercetrii disciplinare și a stabilirii sancțiunii individualizate în raport de faptele cu caracter de abatere disciplinar reținute în sarcina recurentului reclamant, soluția legal și temeinic a primei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 312 Cod proc. civ. urmând a fi confirmat prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de nelegalitate a actului normativ prin care a fost înființat oficiul juridic ca inadmisibil.
Respinge excepția inexistenței actului normativ prin care a fost înființat oficiul juridic ca inadmisibil.
Respinge excepția inexistenței Ordinului MAI ce trebuie emis în executarea art.9, alin.2 din OUG nr.63/28.06.2003 și art.11, alin.1 din OUG nr.30/25.04.2007 ca inadmisibil.
Respinge excepția inexistenței regulamentului aprobat prin ordin ce nu a fost emis în executarea art.63, alin.3 din Legea 360/2003 ca inadmisibil.
Respinge excepția nulitții absolute a cercetrii prealabile dispuse prin dispoziția S/5618/31.05.2006.
Respinge excepția inexistenței Ordinului MAI nr.400/2004 și Ordinului MAI nr.600/2005 ca inadmisibil.
Respinge excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr.439/2009.
Respinge excepția lipsei calitții de reprezentant a lui ca nefondat.
Respinge excepția lipsei de nelegalitate a numirii comisarului șef ca inadmisibil.
Respinge excepția inexistenței unui act normativ care s fi intrat în vigoare în condițiile Legii nr.218/2002 ca inadmisibil.
Respinge excepția de nelegalitate a actelor administrative de numire în funcție a lui și ca inadmisibil.
Respinge excepția necomunicrii întâmpinrii și înscrisurilor ca inadmisibil.
Respinge excepția de nelegalitate a numirii în funcția de inspector șef la IPJ Gal ui, ca inadmisibil.
Respinge cererea de acordare a despgubirilor în sum de 500.000 Euro ca inadmisibil.
Respinge excepția inexistenței ca act normativ a Ordinului MAI nr.S/389/17.02.2003 ca inadmisibil.
Respinge excepția de nelegalitate a secretizrii anexei 2 la Ordinul MAI nr.S/66/2009 ca inadmisibil.
Respinge excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr.S/II/3586/01.09.2003.
Respinge excepția de nelegalitate a actului administrativ de numire în funcție a comisarului de poliție ca inadmisibil.
Respinge excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr.S/54/10.05.2001 și a Ordinului MAI nr.S/156/3.03.2004.
Respinge excepția inadmisibilitții invocrii excepției de nelegalitate a Ordinului MAI nr.S/54/2001 și Ordinului MAI nr.S/156/2004, invocat de IPJ G, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de numitul ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public, astzi 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Tehnored.jud.-
2 ex./12.04.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
