Alte cereri. Decizia 88/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.88/CA
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de reclamantul, domiciliat în C,-, -.8, împotriva sentinței civile nr. 581/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, domiciliat în M, str.30,.18,.3,.11, județul C, ambii domiciliați în M, str.- - etaj 2,.215, județul și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în M,-, județul C, având ca obiect revizuire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 ianuarie 2010 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.02.2010, 08.02.2010 și 11.02.2010.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 02.05.2006 de Judecătoria Mangalia în dosar nr. 1982/2005, a fost sesizat Tribunalul Constanța Secția Contencios - Administrativ și Fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate a Autorizației de construire nr. 218/2001 emisă de către Primarul Municipiului M, invocată de către în contradictoriu cu intimații, și Primarul Municipiului
S-a invocat de către reclamant nelegalitatea actului a administrativ respectiv care a fost emis fără acordul tuturor coproprietarilor pentru edificarea construcțiilor provizorii.
Motivează în fapt excepția de nelegalitate arătând că autorizația a fost emisă pentru edificarea unor construcții provizorii, în favoarea coproprietarei, fără ca pentru edificarea acestor construcții să existe acordul tuturor coproprietarilor, în speță al reclamantului. Autorizația de construire a fost emisă de fapt ulterior edificării construcțiilor, fapt ce rezultă din împrejurarea că planul de situație anexat autorizației nu corespunde ca dimensiuni și ca formă cu construcțiile edificate anterior și din celeritatea cu care a fost emisă autorizația, la numai 4 zile de la depunerea cererii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului constanța sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 358/26.martie 2007, Tribunalul Constanțaa admis excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a autorizației de construire nr. 218/27.07.2001 emisă de Primarul Municipiului M, fiind respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate, reținându-se în considerente că excepția invocată privea un act administrativ individual și nu normativ, emis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Prin încheierea de ședință din 27.03.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Constanțaa admis cererea de revizuire formulată în contradictoriu cu intimații, și Primarul Municipiului M, a schimbat în tot sentința civilă nr. 358/26 martie 2007 Tribunalului constanța și a respins excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate.
S-a reținut că prin Autorizația de construire nr. 218/27.07.2001 emisă de către Primarul Municipiului M ca urmare a cererii adresate de către și se autorizează executarea lucrărilor de amplasare bucătărie de vară și verandă- construcții provizorii pe terenul situat în mun. M,str. - nr.1, jud.
Din documentația care a stat la baza emiterii acestei autorizații s-a reținut că terenul pe care a fost autorizată executarea respectivelor construcții făcea obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părți al intimaților, și al reclamantului.
Nu există în cadrul acestei documentații nici un înscris care să consemneze acordul coproprietarului la executarea lucrărilor de construire pe terenul proprietate comună și se recunoaște de către intimatul Primarul Municipiului M la interogatoriul administrat că un asemenea acord nici nu a fost solicitat.
Însă un asemenea acord nu era necesar. Astfel, Legea nr.50/199 nu condiționează eliberarea autorizației de construire de existența unui drept de proprietate exclusivă asupra terenului, de acordul coproprietarului în cazul unei proprietăți comune, și nici măcar de existența unui drept de proprietate, ci de existența unui titlu din acre să rezulte în mod evident dreptul eac onstrui.
De altfel, nici o modificare ulterioară a legii nu impune ca autorizația de construire să fie emisă la cererea tuturor coproprietarilor sau, dacă se emite în favoarea unui singur coproprietar, să existe acordul scris al celorlalți.
Astfel, art. 7 lit. b Din Legea nr. 50/1991 prevede căAutorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care cuprinde, în copie, următoarele documente - b) dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții și, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel.
În Anexa nr. 2 Legii - unor termeni de specialitate utilizați în cuprinsul legii este definitreptul de execuție a lucrărilor de construcțiica fiind reptul asupra construcției și/sau terenului care conferă titularului dreptul de a obține, potrivit legii, din partea autorității competente, autorizația de construire/desființare: 1. dreptul real principal: drept de proprietate, uz, uzufruct, superficie, servitute (dobândit prin: contract de vânzare-cumpărare, de schimb, de donație, certificat de moștenitor, act administrativ de restituire, hotărâre judecătorească); 2. drept de creanță dobândit prin: contract de cesiune, concesiune, comodat, locațiune. Emiterea autorizației de construire în baza unui contract de comodat/locațiune se poate face numai pentru construcții cu caracter provizoriu și acordul expres al proprietarului de drept.
În raport de aceste dispoziții prima instanță a reținut că nici în prezent legea nu condiționează eliberarea autorizației de construire de existența unui drept de proprietate exclusivă sau de acordul celorlalți coproprietari.
Este și firesc să nu existe o astfel de condiționare față de valoarea juridică a autorizației de construire care potrivit art.2 din lege constituieactul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilorși nu naște prin ea însăși un drept de proprietate asupra construcțiilor, dreptul coproprietarului de a construi fără acordul celorlalți sau consecințele lipsei acestui acord, precum și drepturile asupra construcției edificate de către unul din coproprietari pe terenul comun urmând a fi stabilite potrivit dreptului comun, cu ocazia partajului, pornind de la regimul juridic particular al exercitării dreptului de proprietate comună.
În ceea ce privește cererea formulată de intimații și de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, față de prevederile art. 274 alin.2 Cod proc.civ. potrivit cărora cheltuielile pe care partea care a câștigat trebuie a fi dovedite de către aceasta și față de împrejurarea că la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada unor astfel de cheltuieli, instanța de judecată respingând cererea ca nefondată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele:
- caracterul nelegal al autorizației de construire nr.218/27.07.2001 emisă de Primăria Municipiului M la cererea lui și, pentru executarea de lucrării reprezentate de amplasarea bucătăriei de vară și verandă - situate în M,-, trebuie raportat la legislația în vigoare în momentul emiterii autorizației de construire, respectiv Legea nr.50/1991, republicată, privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor publicată în Monitorul Oficial nr.3 din 13.01.1997;
- cererea privind eliberarea unei autorizații de construire în vederea edificării unei construcții și edificarea unei construcții reprezintă un act de dispoziție cu privire la bunul aflat în indiviziune, iar în conformitate cu principiul unanimității, un coindivizar poate să folosească bunul astfel încât să nu împiedice folosința acestuia de ceilalți coproprietari, și nu poate face decât acte de conservare fără acordul celorlalți coproprietari, legiuitorul neprevăzând în mod expres necesitatea ca autorizația de construire să fie eliberată pe numele tuturor coproprietarilor;
- autorizația de construire nr.218/2001 este emisă pentru construcții provizorii, deși ele sunt construcții definitive - întregul proiect anexă la autorizația mai sus arătată, nu corespunde cu topul lucrărilor autorizate;
- la data emiterii certificatului de urbanism și a autorizației de construire nu era achitată taxa de autorizare; nici un document anexă la autorizație nu este datat;
- autorizația de construire a fost emisă pentru construcții care erau deja edificate. Caracterul formal și ulterior edificării construcțiilor pe care îl are autorizația, precum și caracterul ulterior al proiectului tehnic anexat autorizației față de autorizație rezultă și din faptul că planul de situație anexat autorizației nu corespunde ca dimensiuni și chiar for,ă cu construcțiile edificate anterior;
- autorizația de construire a fost eliberată fără ca pentru actul de proprietate al celor care au formulat să se fi efectuat lucrări de cadastru și fără intabularea în cartea funciară. Nici până în prezent pentru terenul pe care au fost ridicate construcțiile din autorizația de construire atacată, nu există lucrări de cadastru iar lucrările de intabulare nu au fost efectuate.
Pârâtul Primarul Municipiului Maf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea reține ca acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Potrivit art.4 alin1 din Legea 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Așa cum rezultă din textul art.4 alin.1 din legea contenciosului administrativ pe calea excepției de nelegalitate poate fi cercetată conformitatea cu reglementările cu forță juridică superioară a unui act administrativ să producă efecte de sine stătătoare.
In cauza, s-a invocat nelegalitatea autorizației de construcție nr. 218/27.07.2001 emisa de către Primarul Municipiului M pentru edificarea unor construcții provizorii-veranda și bucătărie de vara - la imobilul situat in M-invocandu-se ca motiv de nelegalitate lipsa consimțământului tuturor coproprietarilor.
Din înscrisurile depuse la dosar si care au stat la baza emiterii autorizației rezulta ca terenul din M,str.- nr.1 este coproprietatea recurentului si intimaților si.
Potrivit art.6 alin.1 din Legea 50/1991 în forma în vigoare la data emiterii autorizației: " Autorizația de construire se emite în cel mult 30 de zile de la înregistrarea cererii, la care se anexează, obligatoriu, documentația tehnică, formată din planul de amplasare a construcției, planuri din care să rezulte destinația, alcătuirea constructivă, funcțională și înfățișarea construcției, întocmite la o scară convenabilă de către un proiectant autorizat pentru lucrări de construcții, persoană fizică sau juridică, precum și dovada titlului solicitantului asupra terenului."
Legea 50/1991 impune, cu caracter obligatoriu, emiterea autorizației pentru edificarea lucrărilor de construcție definitive sau provizorii enumerate de art.3 lit.a-
Insa, din dispozițiile legii nu se desprinde obligația solicitantului de a face dovada existentei unui drept de proprietate exclusiva asupra terenului pe care se va edifica construcția ce face obiectul autorizației.
Daca legiuitorul ar fi avut in vedere un drept de proprietate exclusiva ar fi prevăzut expres aceasta condiție in dispozițiile legii sau ar fi făcut o distincție intre cele doua situații iar, in cazul coproprietarii, legea ar fi prevăzut, ca si condiție pentru eliberarea autorizației, dovada acordului coproprietarului terenului.
Ori, așa cum a reținut și prima instanța, legea nu cuprinde nicio dispoziție care să condiționeze eliberarea autorizației de exprimarea acordului coproprietarului terenului.
Verificarea respectării condițiilor de validitate ale actului se face prin raportare la legislația existentă la momentul emiterii sale și cum Legea 50/1991 nu prevede în niciuna din dispozițiile sale necesitatea existenței acordului coproprietarului terenului pentru emiterea autorizației de construcție excepția de nelegalitate a fost corect apreciată ca fiind nefondată.
Practica judiciară a statuat constant că este neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată în cauză și pentru următoarele considerente:
Potrivit art.4 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea 262/2007 (text de lege ce constituie temei al excepției invocate): "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Curtea Constituțională, prin Deciziile nr.425 din 10 martie 2008 și nr.426 din 10 aprilie 2008, reținut că dispozițiile sus - menționate sunt constituționale în raport de prevederile art. 1 alin. (5), art.15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art.23 și art. 44 din Legea fundamentală.
Însă în ceea ce privește aceste dispoziții legale, respectiv art.4 alin. (1) din Legea 554/2004, cu modificările ulterioare, respectiv a dispozițiilor art. II alin. (2) teza finală din Legea nr.262/2007, ce reprezintă temeiul de drept al invocării excepției de nelegalitate, trebuie precizat că judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art.20 alin. (2) din Constituție, republicată, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte /cum este cazul Convenției europene), iar, pe de altă parte, în sensul art.148 alin. (2) din Constituție, republicată, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comu. Curtea de Justiție de la Luxembourg, cu privire la rolul ce revine judecătorului național în calitate de prim judecător comunitar, a reținut și ea că "este de competența instanței naționale să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală, privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarului fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexe C - 383/06 și C -385/06).
Raportându-se așadar la Convenția europeană a drepturilor omului, la practica ( blocul de convenționalitate), precum și la reglementările comunitare și jurisprudența Curții de Justiție de la Luxembourg, instanța urmează a înlătura dispozițiile din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, reținând că aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
În măsura în care permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, dispozițiile sus-menționate din Legea contenciosului administrativ încalcă astfel dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în practica, precum și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse "principiul securității juridice, care se regăsește în totalitatea articolelor Convenției, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept".
Este de reținut și faptul că, sub aspectul posibilității de cenzurare a legalității unui act juridic Oar eținut că posibilitatea de a anula fără limită în timp o hotărâre judecătorească irevocabilă reprezintă o încălcare a principiului securității juridice (, Hotărârea din 28 octombrie 1999, cauza Brumărescu România, 62), în opinia separată la această hotărâre precizându-se că " posibilitatea de a se anula, fără limită în timp, o hotărâre definitivă, obligatorie și executată - trebuie considerată ca o înfrângere a dreptului la justiție", garantat de art.6 din Convenție.
Argumentele expuse în speța citată sunt perfect valabile și în speța de față, validitatea lor fiind susținută de similitudinea de efecte juridice existente între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ irevocabil emis de către autoritatea emitentă și definitivat prin neutilizarea mijloacelor prevăzute de legislația anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
În ceea ce privește celelalte critici se reține că, la judecata cauzei in dosarul de fond având ca obiect dezbatere succesiune și ieșire din indiviziune, reclamanții au invocat excepția de nelegalitate motivând-în concluziile scrise de la fila 143- ca autorizația de construire este nelegală din prisma inexistenței acordului coproprietarului terenului.
Ulterior admiterii cererii de revizuire reclamantul motivează excepția și pe faptul că autorizația nu corespunde cu tipul lucrărilor autorizate aceste lucrări nefiind, de fapt, provizorii. De asemenea, s-a invocat nelegalitatea autorizației și din prisma faptului că la data emiterii certificatului de urbanism și a autorizației nu era achitată taxa de autorizare;că autorizația a fost emisă pentru construcții deja edificate iar pentru titlul de proprietate nu se executaseră lucrări de cadastru și nici nu se intabulase în cartea funciară.
In cauza, pe terenul coproprietatea pârâților exista edificată o construcție definitiva iar autorizația ce se pretinde a fi nelegala privește executarea unor lucrări provizorii la aceasta casa deja construita. Recurentul reclamant nu face dovada că aceste construcții, edificate în baza autorizației contestate, nu sunt de fapt provizorii. Chiar și în aceste condiții executarea construcțiilor cu nerespectarea autorizației de către beneficiari constituie contravenție, potrivit Legii 50/1991,și nu atrage nelegalitatea actului administrativ în sensul legii contenciosului administrativ.
Aceleași aspecte se rețin și în ceea ce privește criticile referitoare la nelegalitatea autorizației din prisma neachitării taxei, lipsa lucrărilor de cadastru și a intabulării precum și edificarea construcțiilor anterior emiterii autorizației.
Legea 50/1991 nu prevede ca și condiții de legalitate a autorizației achitarea taxei de autorizare sau efectuarea lucrărilor de cadastru și intabularea terenului iar instanța de contencios analizează legalitatea actului administrativ numai raportat la respectarea dispozițiilor legale aplicabile la emiterea actului contestat.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, Curtea reținând că la emiterea autorizației de construcție nu au fost încălcate dispozițiile cuprinse în Legea 50/1991 iar criticile recurentului nu vizează nicio dispoziție a legii va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică hotărârea Tribunalului constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat în contencios administrativ de reclamantul, domiciliat în C,-, -.8, împotriva sentinței civile nr. 581/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, domiciliat în M, str.30,.18,.3,.11, județul C, ambii domiciliați în M, str.- - etaj 2,.215, județul și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în M,-, județul C, având ca obiect revizuire, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Tehnored.jud.-
2 ex./19.04.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
