Anulare act administrativ fiscal. Decizia 917/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 917
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 - cu sediul în,- A, sector 1,împotriva sentinței nr. 209 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat - domiciliat în comuna V, nr.474, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, lipsă fiind pârâta recurentă Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, grefierul de ședință a învederat instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare la recursul formulat.
Luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât soluția instanței de fost este temeinică și legală, conform motivelor dezvoltate pe larg în întâmpinarea depusă.
În temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, instanța a rămas în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată la data de 05.12.2008 sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a se constata nulitatea actului administrativ nr. 202 emis de aceasta. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că prin decizia nr. 2110 din 03.11.2008 a Serviciului pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților s-a respins contestația ce a formulat-o tatăl său împotriva hotărârii nr. 246 / 15.11.2007 a Comisiei Județene S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 după o lungă perioadă de timp, cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea acestor contestații și mai ales după o perioadă de timp suficient de lungă pentru că tatăl său a decedat la data de 15.10.2008.
De asemenea, a arătat că tatăl său și el - reclamantul ( în calitate de moștenitor), a fost privat de compensațiile bănești pe care statul român le acorda celor care au avut de suferit material și moral ca urmare a faptului că s-au refugiat în locurile de baștină și și-au abandonat bunurile materiale pentru a-și salva viața și modul de viață românesc.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 290/2003 și a Legii 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar o serie de înscrisuri.
Pârâta Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acestei ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat, în esență, următoarele:
În data de 15.11.2007, Instituția Prefectului - Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 a emis Hotărârea nr. 246 prin care a respins cererea nr. 3581/2004, formulată de petentul. Acesta solicita acordarea de despăgubiri pentru bunurile deținute de autorii și ( părinți) în localitatea și li s-a respins această cerere motivat de: " - nu se depun acte de stare civilă din care să reiasă decesul autorilor; nu se face dovada calității de refugiat pentru autorii -; nu se face dovada proprietății la momentul refugiului pentru bunurile solicitate".
Pentru a beneficia de măsurile reparatorii, arată pârâta, conform art.2 alin.1 din HG nr. 1120/2006: " - persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii."
Se mai arată că în ceea ce privește dovada filiației față de autori, a refugiului și a proprietății acestora, aceasta se face, conform art.2 alin.4 teza I din HG 1120/2006 cu modificările și completările următoare, cu - acte doveditoare certificate de autorități ( )."
Precizează pârâta că, dovada proprietății la momentul refugiului, se poate face cu contracte de vânzare - cumpărare, chitanță de plată a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri și autorizații de construcție, rapoarte de expertiză, etc. iar la dosar nu se regăsește certificatul de deces al autorului și nici dovada inițierii unui demers, pentru obținerea acestuia, iar în lipsa acestuia se poate presupune că acesta a rămas în teritoriile ocupate, bucurându-se de prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, până la sfârșitul vieții.
Prin sentința nr. 209/10.02.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamant, s-a anulat decizia nr. 2110/03.11.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și s-a dispus să se acorde către reclamant despăgubirile, compensațiile și celelalte măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 290/2003 pentru bunurile pe care le-au deținut în localitatea, județul, autorii săi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 2110/03.11.2008 a Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților - Autoritatea Națională pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a fost respinsă contestația formulată împotriva hotărârii nr. 246/15.11.2007 adoptată de Comisia Județeană S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
S-a reținut că nu au fost depuse acte de stare civilă ale autorului, nu se face dovada calității de refugiat a autorilor și și nici nu s-a făcut dovada emiterii unei corespondențe cu instituțiile abilitate.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr. 290/2003, cetățenii români deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a precum și ca urmare a celui de al doilea Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor.
După cum se stipulează în art.5 alin.1 din Legea nr. 290/2003 care coroborează cu art. 2 alin.4 din HG nr. 1290/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cererile prin care se solicită acordarea de despăgubiri sau compensații trebuie să fie însoțite de acte doveditoare certificate de autorități.
Prima instanță a constatat că în speță s-a depus certificatul de deces al lui, din care rezultă că acesta a decedat la 28 iunie 1928 în satul, raionul.
Cât privește prezența soției acestuia pe teritoriul României, această împrejurare rezultă din adeverința nr. 1290/04.02.2009 emisă de Primăria comunei Vama care atestă faptul că este evidențiată în registrul agricol al comunei Vama la poziția numitului ( ginere).
În aceeași adresă se menționează faptul că până în 1951 în registrul agricol nu erau înscriși membrii familiei ci numele capului gospodăriei. Acest înscris se coroborează cu extrasul din tabelul nominal de locuitori refugiați din orașul Vama care urmează a fi împroprietăriți, întocmit de Primăria orașului Vama la 25 august 1947 pentru numitul, precum și cu susținerile lui care afirmă că s-a refugiat cu mama sa, sora sa și soțul acesteia.
Chiar în condițiile în care documentele Primăriei comunei, județul din anii 1919/1940, 1941-1944 sunt păstrate parțial însă nu sunt date care să confirme bunurile avute de și, instanța consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.4 din HG nr. 290/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, conform cărora în situația imposibilității de a procura acte doveditoare, cererea se completează cu declarația autentică a petentului însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori de asemenea autentificate.
Potrivit declarațiilor autentificate ale martorilor și rezultă că familia lui a deținut în satul: o casă de locuit, standolă, fânare, fântână și 10 ha teren arabil.
Prin urmare, prima instanță a constatat că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată și a admis-o în conformitate cu dispozițiile art.8 alin.5 din Legea nr. 290/2003, anulând decizia contestată și dispunând acordarea către reclamant a despăgubirilor sau compensațiilor pentru bunurile imobile avute în proprietate de autorii săi, pe teritoriul de Nord.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților, arătând, în esență, că la dosar nu se regăsește certificatul de deces al autorului și nici dovada inițierii unui demers, pe lângă instituțiile abilitate, pentru obținerea acestuia. Certificatul de deces al autorului este necesar pentru a dovedi faptul că acesta a decedat înainte de refugiul autoarei. În lipsa acestuia se poate presupune că acesta a rămas în teritoriile ocupate, bucurându-se de prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, până la sfârșitul vieții.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Astfel, potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 290/2003, " Cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a de al II-lea Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recoltele neculese din anul 1940, în condițiile prezentei legi".
Prin decizia nr. 2110/02.11.2008 emisă de Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, s-a respins contestația nr. 34/2008 formulată de petentul împotriva Hotărârii nr. 246/15.11.2007 adoptată de Comisia Județeană S pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
În motivarea deciziei sus-menționate s-a reținut, în esență, că la dosar nu s-au depus acte de stare civilă ale autorului, nefiind cunoscute data și locul în care a survenit decesul acestuia. De asemenea, nu s-a dovedit calitatea de refugiat a autorilor și.
Curtea constată că la dosar s-a depus certificatul de deces al defunctului, tradus în limba română (f 49 - 50 - dosar fond), din care rezultă că acesta a decedat la data de 28.06.1928.
De asemenea, din adeverința Primăriei Comunei Vama nr. 1290/04.02.2009, rezultă că autoarea petentului, decedată în satul D, comuna Vama, județul S, este înscrisă în registrul agricol al comunei Vama din anii 1951 - 1970 la poziția numitului (ginere), cu domiciliul în satul D,-, cu precizarea că până în anii 1951 nu erau înscriși în registrul agricol membrii familiei, decât capul gospodăriei (f 53 - dosar fond). Acest înscris se coroborează cu extrasul din tabelul nominal de locuitori refugiați din orașul Vama care urmează a fi împroprietăriți, întocmit de Primăria orașului Vama la 25 august 1947 pentru numitul (f 52 - dosar fond), precum și cu susținerile petentului, care a afirmat că s-a refugiat cu mama sa, sora sa și soțul acesteia.
Potrivit disp. art. 2 alin. 4 din nr.HG 1120/2006 privind aplicarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, "Cererile sunt însoțite de acte doveditoare certificate de autorități. În situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate".
Prin urmare, deși documentele Primăriei comunei, județul din anii 1919/1940, 1941-1944 sunt păstrate parțial, dar nu există date care să confirme bunurile aparținând defuncților și (f 21 - dosar fond), Curtea constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin.4 din HG nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Astfel, conform declarațiilor autentificate ale martorilor și, care se coroborează cu declarația petentului, rezultă că familia acestuia a deținut în satul: o casă de locuit, standolă, fânare, fântână și 10 ha teren arabil (f 35 - 37 - dosar fond).
Prin urmare, în mod corect prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat decizia nr. 2110/03.11.2008 emisă de pârâta Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților și a dispus să se acorde reclamantului despăgubirile, compensațiile și celelalte măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 290/2003 pentru bunurile deținute de autorii săi în localitatea, județul.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Curteava respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 209/10.02.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 - cu sediul în,- A, sector 1,împotriva sentinței nr. 209 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat - domiciliat în comuna V, nr.474, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnodact.RM./
2 ex./ 15.06.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Hîncu Cezar
