Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 906/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcționari publici -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 906
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ 315, cu sediul în localitatea, județul B, împotriva sentinței nr. 287 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, ȘI - toți reprezentați de - cu domiciliul ales la sediul pârâtei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit pârâta recurentă Administrația Națională A De Stat - Unitatea Teritorială 315 și reclamanții intimați, și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, grefierul de ședință învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare de reclamantele intimate.
Luând act că s- solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr-, reclamanții, și,au solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională A De Stat - Unitatea Teritorială 315 obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, începând cu data de 23.03.2004 până la data pronunțării sentinței și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționar public în cadrul pârâtei și au solicitat acesteia acordarea acestor drepturi, dar pârâta le-a comunicat că sporurile solicitate nu pot fi acordate întrucât nu există un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă.
Au arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin nr.OG 92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004 - 2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Au mai arătat că anterior introducerii acțiunii au solicitat pârâtului prin procedură prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă solicitarea lor a fost refuzată.
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin sentința nr. 287 din 25 februarie 2009 Tribunalul Botoșania admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta Administrația Națională A De Stat - Unitatea Teritorială 315 să acorde acestora suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri aferente perioadei efectiv lucrată de reclamanți - funcționari publici - începând cu data de 23.03.2004 la data 25.02.2009 (data pronunțării sentinței) fiecăruia în funcție de perioada lucrată în acest interval conform tabelului fila 20 dosar, sume actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie dispozițiile art. 29 din Legea nr.188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 01.01.2004.
Prin urmare, având în vedere că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 23.03.2004 până la data de 25.02.2009 până la data pronunțării sentinței, prima instanță a obligat pârâta la plata acestor sporuri prevăzute de lege începând cu această dată și până la data pronunțării hotărârii, în raport de perioada efectiv lucrată, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, instanța a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2004 privind tehnica legislativă.
Referitor la solicitarea privind obligarea pârâtei la acordarea acestor drepturi și pentru viitor, instanța a respins acest capăt de cerere reținând că acțiunea de față are ca obiect recunoașterea unor drepturi prevăzute de lege.
Punerea în executare a acestei dispoziții presupune emiterea unei decizii prin care să se acorde aceste sporuri, neputându-se prezuma că pârâta nu va respecta aceste drepturi câștigate și pentru viitor - întrucât dispozițiile legale respective trebuie aplicate atât timp cât se află în vigoare, până la data
abrogării sau modificării lor. Totodată, stabilirea unor drepturi bănești pentru viitor nu poate constitui obiectul unei acțiuni admisibile, deoarece drepturile salariale reprezintă un drept de creanță, iar creanța pretinsă nu are un caracter cert, lichid și exigibil.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Națională A De Stat - Unitatea Teritorială 315.
În motivare a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că prin G nr.6/2007, Guvernul a stabilit drepturile salariale ce se vor acorda funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare a acestei categorii de personal din cadrul administrației publice, ordonanță menținută cu modificări și completări de OG nr.9/2008, că în nici unul din actele normative menționate nu se mai face vreo referire la suplimentul postului sau la suplimentul corespunzător treptei de salarizare și că nici un act normativ aplicabil administrației publice nu a definit aceste noțiuni și nu a prevăzut cuantumul lor.
Reclamantele intimate au depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs,urteaconstată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Drepturile reclamantelor la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta, în condițiile art. 1082 cod civil, corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 15.11.2001.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Curteava respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ 315, cu sediul în localitatea, județul B,împotriva sentinței nr. 287 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, ȘI - toți reprezentați de - cu domiciliul ales la sediul pârâtei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnoredact.
2 ex. 20.05.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Hîncu Cezar
