Anulare act administrativ fiscal. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 95/
Ședința publică din 2 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta P împotriva sentinței civile nr. 1070/ din 28 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, prin serviciul de registratură, la dosarul cauzei s-au depus:
-adresa nr. 202 din 12.09.2009 prin care recurenta P depune dovada timbrării recursului cu 4 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței seria - nr. -, și 0,15 lei timbru judiciar;
-întâmpinarea formulată de intimata Administrația Finanțelor Publice P, în două exemplare.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1070/CA/ din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Iași, admițând excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu de către instanță, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SRL P, în contradictoriu cu intimatele: Direcția Generală a Finanțelor Publice I, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P, ca netimbrată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâte pentru a se dispune anularea deciziei nr. 39/21.04.2008, a deciziei nr. C-402/21.04.2008, a raportului de inspecție fiscală nr. 401/18.01.2008, a deciziilor nr. 6890/31.03.2008 și nr. 101/3.2008, precum și obligarea la restituirea sumei de 14.916 lei reprezentând TVA și a sumei de 756 lei reprezentând obligații fiscale accesorii.
S-a mai reținut că, la termenul de 28.11.2008, instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, rămânând în pronunțare pe excepție, că reclamanta nu a respectat dispoziția instanței de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, astfel cum au fost ele stabilite prin rezoluția de primire a cererii de chemare în judecată și cum i s-a pus în vedere prin citația comunicată și că, într-o asemenea situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, care prevăd că în caz de neplată a taxelor judiciare cererea de chemare în judecată se anulează, conform alin. 3 al aceluiași articol.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta SRL P, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că, prin citația ce i s-a trimis, s-a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului dedus judecății, că în actul de procedură se arată un cu totul al "fel al pricinii" decât cel menționat în actul de sesizare, că în acest s-au încălcat dispozițiile art. 88 alin. 1 pct. 5 din Codul d e procedură civilă și că dispoziția de a se timbra o cerere pe care nu a formulat-o este nelegală, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării pricinii în fond.
Intimata administrația Finanțelor Publice P, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că în mod justificat s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Este dovedit faptul că, prin cererea introductivă, reclamanta -recurentă a solicitat anularea actelor administrativ -fiscale emise de pârâte, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură fiscală și Legea nr. 554/2004 și că, în cuprinsul citației ce s-a emis pentru termenul din 28 noiembrie 2008, instanța a menționat că obiectul pricinii îl constituie "cerere privind fixarea unui termen de urgență (Legea nr. 554/2004 art. 21)".
Este de asemenea necontestat faptul că, prin citația emisă la data de 2 noiembrie 2008, reclamantei i s-a cerut să achite, aferent "cererii" pentru fixarea unui termen de urgență", o taxă judiciară de timbru de 43 lei și timbru judiciar de 5,3 lei, "sub sancțiunea anulării cererii" și că aceste taxe nu au fost achitate până la termenul stabilit de instanță 28.11.2008).
Din sentința recurată rezultă de asemenea că, în lipsa părților, instanța a ridicat, din oficiu, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și că, fără aom ai pune în discuția participanților la contenciosul administrativ de față, ea a rămas în pronunțare pe această excepție, fapt ce echivalează cu o încălcare a principiului contradictorialității și a principiului dreptului la apărare.
Mai mult decât atât, ignorându-se obiectul vădit neîndoielnic al acțiunii, instanța a cerut reclamantei să achite taxa judiciară de timbru și timbru judiciar pentru o cerere pe care aceasta nu numai că nu a formulat-o, dar care nu se mai regăsește ca instituție de drept procesual administrativ în cuprinsul Legii nr. 554/2004, titlul și cuprinsul art. 21 din actul normativ citat, referitor la "Judecarea recursului în situații deosebite", fiind modificate prin Legea 262/2007 în " extraordinare de atac", prevederea referitoare la "fixarea unui termen de urgență" fiind abrogată, în mod implicit.
Chiar și în ipoteza în care s-ar fi formulat o cerere privind fixarea unui termen de urgență, în condițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, reclamantei nu i se putea cere să achite taxa de timbru judiciar prevăzută de art. 3 lit. m) alineatul 2) din Legea nr. 146/1997, prin asimilarea acesteia unei cereri cu caracter patrimonial, întrucât ea nu avea acest caracter, putându-se cere cel mult achitarea taxei fixe prevăzută de art. 13 din Legea privind taxele judiciare de timbru.
Ca atare, constatând că excepția nu a fost pusă în discuția părților, că citația trimisă reclamantei face referire la o cerere pe care aceasta nu a formulat-o, că taxele calculate nu corespund naturii cererii cu a cărei judecată ar rezulta din citația emisă, că instanța s-a considerat investită și că, raportat la dispozițiile art. 88 Cod procedură civilă, procedura de citare trebuie considerată viciată, reclamantei încălcându-i-se dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, prin modul defectuos în care s-a realizat comunicarea actului de procedură, Curtea va admite recursul promovat de reclamantă și va casa hotărârea atacată.
Având în vedere că nu s-a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, cauza va fi trimisă în vederea rejudecării aceleiași instanțe, urmând ca, funcție de precizarea obiectului acțiunii, să se pună în vedere reclamantei care sunt taxele de timbru pe care ea le datorează și să se clarifice care sunt structurile administrative pe care reclamanta înțelege să le cheme în judecată dat fiind faptul că Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice I și administrațiile finanțelor publice ale municipiului I și P sunt subiecte de drept administrativ diferite, ce au drepturi și responsabilități proprii, decurgând din actele de autoritate emise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta P contra sentinței civile nr. 1070//28.11.2008 a Tribunalului Iași, pe care o casează.
Dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2.03.2009.
PREȘERDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
09.03.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
