Anulare act administrativ fiscal. Decizia 978/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 978/R-CONT
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Pitești,-, județul A în nume propriu și reprezentând AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr. 74/CF/06.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SRL, prin G, cu sediul în, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta prin consilier juridic și avocat pentru intimata - reclamantă Mondo Dalina SRL.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca prematur introdusă, deoarece reclamanta a atacat direct în instanță decizia de impunere nr.569/2008, contestând obligațiile stabilite în sarcina sa, fără a mai parcurge procedura prealabilă administrativă.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea introdusă la data de 7.10.2008, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. anularea în parte a deciziei de impunere fiscală nr.569/17.07.2008, prin care în mod nelegal i s-a stabilit obligația de plată a sumei de 31.288 lei, în loc de 15.913 lei;
2. suspendarea executării silite, arătând următoarele:
În urma controlului efectuat de organele fiscale, având ca obiect obligațiile datorate la bugetul de stat, la determinarea TVA, datorat, nu i s-au luat în considerare mai multe facturi fiscale, ridicate în original de organele penale.
Astfel, nu s-au luat în considerare facturile având seria - nr.-/14.03.2003, nr.-/6.03.2003, nr.-/28.03.2003, nr.-/31.03.2003, nr.-/9.04.2003, nr.-/2.06.2003, nr.-/3.06.2003 și nr.-/26.09.2009, în valoare totală, cumulată de 80.925 lei și TVA în sumă de 15.375 lei, deși a prezentat aceste facturi, în copii, certificate ca fiind conforme cu originalul de Tribunalul Argeș.
A mai arătat că în mod nejustificat i s-a respins contestația administrativă, prin decizia nr.91/11.09.2008, ca fiind lipsită de obiect pe considerentul că nu a contestat și decizia de impunere.
Reclamanta, în dovedirea acțiunii, a depus înscrisuri(5-58).
Pârâta A, prin întâmpinare (70-72), a solicitat respingerea acțiunii ca prematur formulată, deoarece reclamanta nu a formulat procedura prealabilă impusă de art.7 din Legea nr.554/2004, republicată, neânțelegând să conteste administrativ și decizia de impunere, depunând înscrisuri(73-81).
Prin sentinței nr. 74/CF/06.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulata de - SRL, reprezentata prin G, în contradictoriu cu pârâții AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI S-a anulat în parte raportul de inspecție fiscală nr.30893/17.07.2008 și decizia de impunere nr.569/17.07.2008, numai cu privire la TVA în sumă de 15.375 lei, cu accesoriile aferente și decizia nr.91/11.09.2008. A fost obligată Direcția Generală a Finanțelor Publice A să soluționeze pe fond contestația, prin luarea în considerare a facturilor ridicate de S-a respins capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite. S- respins acțiunea față de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut următoarele:
Așa cum s-a consemnat în practicaua sentinței, instanța a respins excepția prematurității formulării acțiunii, în baza disp.art.7 din Legea nr.554/2004, anterior dezbaterilor în fond.
Cu privire la acțiune, a reținut următoarele: organele fiscale, prin raportul de inspecție fiscală nr.30893/17.07.2008(24-43), cu privire la TVA, la pag.5 din raport(28) și la capitolul V, discuția finală cu contribuabilul, pag.18-19 raport(41-42), a consemnat că societatea a prezentat, în copie, facturi aferente TVA în sumă de 15.375 lei, acestea fiind ridicate în original, potrivit dovezii din data de 23.06.2005, de inspectorii din cadrul IPJ A - Biroul de Investigare a Fraudelor, pentru continuarea dosarului penal nr.814/P/10684/2005.
Organul fiscal, ca urmare a neprezentării facturilor originale, a calculat TVA suplimentar în sumă de 15.375 lei, reținând ca temei dispozițiile art.24 alin.1 lit.a din Legea nr.345/2002, privind taxa pe valoare adăugată și art.62 alin.1 din nr.HG598/2002, privind normele metodologice de aplicare a Legii nr.345/2002.
În baza cestui raport, a fost emisă decizia de impunere nr.569/17.07.2008(16-18), decizia nr.570/17.07.2008(19) pentru nemodificarea bazei de impunere.
S-a formulat contestația administrativă nr.32195/28.07.2008(10-11), prin care s-a criticat faptul că nu s-a ținut cont de faptul că facturile originale au fost ridicate de organele de poliției și s-au prezentat copii certificate.
Prin decizia nr.91/11.09.2008(6-8), s-a respins contestația administrativă ca fiind fără obiect, pe considerentul că reclamanta a contestat numai raportul de inspecție, nu și decizia de impunere care constituie titlu de creanță.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada din 23.06.2005(57), emisă de IPJ A, Serviciul de Investigare a Fraudelor, Biroul II, în urma ridicării facturilor originale emise în anul 2003 de - Contact SRL Lacului către reclamantă, precum și facturile seria - nr.-/14.03.2003, nr.-/6.03.2003, nr.-/28.03.2003, nr.-/31.03.2003, nr.-/9.04.2003, nr.-/2.06.2003, nr.-/3.06.2003 și nr.-/26.09.2009(49-56), certificate de Tribunalul Argeș ca fiind conforme cu originalul, neluate în calcul de organul fiscal.
Instanța de fond a reținut că problema de drept care se ridică privește posibilitatea societății controlate de a contesta administrativ și în instanță, desfășurarea controlului și faptul că organele fiscale au stabilit obligația de plată a TVA, fără a ține cont că facturile fiscale, în original, au fost ridicate de organele de cercetare penală și au fost prezentate controlului, copii certificate, emise de instanță, fără a se contesta expres și decizia de impunere.
Opinia primei instanțe a fost că se poate contesta, separat de decizia de impunere, numai măsură neluării în considerare a facturilor prezentate în copie certificată ca fiind conforme cu originalul, emise de instanță. Organul fiscal, în mod eronat, nu a luat în considerare aceste facturi, atâta timp cât societatea verificată a făcut dovada existenței facturilor originale dar, pe care, temporar, nu le deține. Organul fiscal, dacă ar fi avut dubii, putea solicita organelor penale să efectueze controlul în dosarul penal în legătură cu acestea. Neprocedând astfel, a denaturat rezultatele controlului, precum și cuantumul sumelor datorate de societate la bugetul de stat. Nu se poate reține susținerea organului de revizie fiscal, că reclamanta avea obligația să conteste și decizia de impunere și, ca atare, contestația ar fi fără obiect, din moment ce aceasta a arătat în mod concret în contestație că s-a încălcat procedura de control și nu au fost analizate toate aspectele și actele prezentate de ea. Organul de revizie avea obligația să analizeze aspectele sesizate prin contestație, nu să o respingă pe excepție. Neprocedând astfel, a lipsit-o pe reclamantă de soluționarea și stabilirea legală a obligațiilor fiscale.
Apreciind că actul de control este nelegal întocmit, prima instanță a considerat că se impune anularea acestuia, pentru suma de 15.375 lei TVA stabilită suplimentar, cu accesoriile aferente, urmând ca obligația de plată să fie recalculată prin luarea în considerare a facturilor certificate, prezentate de instanță și prin verificarea și compararea acestora cu facturile originale aflate în dosarele penale.
Pe cale de consecință, a reținut că pentru aceeași sumă, trebuie anulată și decizia de impunere nr.569/17.07.2008, precum și decizia nr.91/11.09.2008 și obligat organul fiscal să analizeze pe fond contestația.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite, acesta s- respins, reținându-se că nu s-a făcut nicio dovadă cu privire la începerea executării, iar reclamanta nu a achitat cauțiunea de 25.000 lei, stabilită de instanță, potrivit art.215 proc.fiscală.
În ceea ce privește chemarea în judecată a, instanța a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, nefiind emitenta actelor contestate.
Față de considerentele reținute, s-a admis în parte acțiunea reclamantei, s-a anulat în parte raportul de inspecție fiscală nr.30893/17.07.2008 și decizia de impunere nr.569/17.07.2008, cu privire la TVA în sumă de 15.375 lei, cu accesoriile aferente, precum și decizia nr.91/11.09.2008 și a fost obligată pârâta să soluționeze pe fond contestația, prin luarea în considerare a facturilor ridicate de IPJ A; s-a respins capătul de cerere referitor la suspendarea executării și s-a respins acțiunea față de ANAF.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în nume propriu și reprezentând Agenția Națională de Administrare Fiscală, recurs motivat în drept pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recurenta - pârâtă critică soluția primei instanțe, pentru următoarele motive:
- în mod greșit, instanța de fond a respins excepția prematurității acțiunii formulate de către reclamantă și a admis în parte acțiunea acesteia, anulând în parte raportul de inspecție fiscală nr.30893/17.07.2008, decizia de impunere nr.569/17.07.2008, cu privire la TVA în sumă de 15.375 lei, cu accesoriile aferente, precum și decizia nr. 91/11.09.2008, deși reclamanta a stabilit cadrul procesual cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, ca fiind "anularea deciziei de impunere nr.569/2008", iar față de această decizie de impunere, procedura administrativă obligatorie nu a fost parcursă;
- instanța nu putea să dispună anularea raportului de inspecție fiscală, întrucât, pe de o parte, acesta nu a făcut obiectul acțiunii, iar pe de altă parte, deși procedura administrativă a fost îndeplinită față de acesta, în instanță nu s-a atacat decizia nr.91/2008 de soluționare a contestației;
- instanța nu putea să anuleze decizia nr.91/2008 și să oblige DGFP A la soluționarea pe fond a contestației față de actul de control, întrucât această decizia nu a făcut obiectul acțiunii.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca premature a acțiunii.
Recursul formulat de pârâtă este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor în materie fiscală, după încheierea controlului fiscal la societatea comercială supusă verificării, se întocmește un raport de inspecție fiscală, raport ale cărui mențiuni sunt valorificate la emiterea deciziei de impunere, ce constituie titlul de creanță privind obligația de plată, stabilite în sarcina persoanei răspunzătoare.
În speță, prin decizia de impunere nr.569/17.07.2008, emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.30893/17.07.2008, s-a stabilit în sarcina reclamantei TVA de plată în cuantum de 164.674 lei și accesorii în sumă de 31.288 lei. Reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva raportului de inspecție fiscală, pentru neluarea în considerare a unor copii ale unor facturi, contestația fiind soluționată prin decizia nr.91/2008, prin care s-a respins contestația ca lipsită de obiect, reținându-se că raportul de inspecție fiscală nu poate fi contestat, întrucât are caracterul unui act premergător. Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a atacat direct în instanță decizia de impunere nr.569/2008, contestând datoriile stabilite în sarcina sa, fără a mai parcurge procedura prealabilă administrativă.
Potrivit art.205 alin.1 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță și a altor acte administrativ-fiscale, se poate formula contestație potrivit legii. Singurul act administrativ supus căilor de atac, conform reglementării menționate, îl reprezintă decizia de impunere și nu raportul preliminar emiterii acestei decizii.
Dispozițiile art.205, 218 Cod proc.fiscală, instituie o procedură administrativă specială peste care părțile nu pot trece, aceasta neavând caracter facultativ, sens în care a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Din prevederile textului art.218 Cod proc.fiscală, rezultă că instanța nu poate fi sesizată, în vederea exercitării controlului de legalitate asupra măsurilor dispuse prin actul administrativ fiscal, decât după finalizarea procedurii administrative. Raportat la prevederile fiscale amintite, raportul de inspecție fiscală nu naște, modifică sau stinge raporturile juridice, în esență, "obligații fiscale", fiind numai un act premergător, aflat la baza deciziei de impunere în care se regăsesc constatările din conținutul acestuia.
Prin urmare, nefiind inclus în categoria actelor susceptibile de a fi atacate pe calea prevăzută de art.205 Cod proc.fiscală, soluția organelor fiscale este în deplină concordanță cu dispozițiile din materia fiscală, coroborate și cu Ordinul MEF nr.219/2005.
În concluzie, prima instanță nu putea să dispună anularea raportului de inspecție fiscală, aceasta nefăcând obiectul acțiunii, dar nu putea să anuleze nici decizia de impunere și să înlăture obligațiile de plată, deoarece față de acest titlu de creanță nu a fost parcursă procedura administrativă obligatorie.
De asemenea, prima instanță nu avea posibilitatea să anuleze decizia nr.91/2008 și să oblige recurenta - pârâtă la soluționarea pe fond a contestației față de actul de control, întrucât această decizie nu a făcut obiectul acțiunii.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile OG nr.92/2003, urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Pitești,-, județul A în nume propriu și reprezentând AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr. 74/CF/06.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SRL, prin G, cu sediul în, județul
Modifică în tot sentința de mai sus, în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția comercială și de conencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/7 ex.
27.10.2009
Jud fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
