Anulare act administrativ fiscal. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 98/CA/2009
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - S SRL împotriva sentinței nr. 1437/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al recurentei avocat și reprezentanta intimatei consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reprezentanta recurentului depune la dosar taxa de timbru, împuternicirea avocațială și înscrisuri reprezentând nota internă a societății, comunicându-se un exemplar reprezentantei intimate și informații solicitate A despre firma - S SRL, pentru filele 11 și 15 din dosarul de fond, obligându-se ca aceste înscrisuri să le comunice reprezentantei intimate după dezbateri.
Totodată solicită încuviințarea, în probațiune, a înscrisurilor depuse la dosar.
Reprezentanta intimatei arată că nu dorește să vizualizeze înscrisurile depuse la dosar de reprezentanta recurentei întrucât nu au relevanță în cauză.
Reprezentanta recurentei și reprezentanta intimatei arată că nu mai are cereri de formulat împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii excepției prescripției, pe fond solicitând anularea deciziei emisă de intimată. Fără cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului arată că instanța de fond din probatoriul testimonial administrat în cauză, a reținut eronat că nu există corespondență nepredată. În cauză este probată neglijența unei funcționare în rătăcirea corespondenței, nu și imposibilitatea celorlalți funcționari de a găsi în termen util acea corespondență. Neglijența dovedită a unui funcționar nu trebuie să se răsfrângă asupra întregii societăți respectiv să conducă la pierderea unui drept de a accede la justiție. De asemenea imposibilitatea societății de a promova acțiune în justiție în termenul de 6 luni datorită conduitei culpabile a salariatei creează grave prejudicii. Legea contenciosului administrativ pentru motive temeinice dă posibilitatea contestatorului să introducă cererea peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere.
Se susține de reprezentanta recurentei că legea nu definește care sunt motivele temeinice; astfel societatea recurentă din motive temeinice, care au fost dovedite nu a putut formula plângerea în termenul de 6 luni.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Tribunalul Albaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune pe dispozițiile art.11 alin.1 coroborat cu art.11 alin.5. Dacă se va constata temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, solicită să se constate neîndeplinirea cerințelor statuate în mod expres de art.19 alin.2 din Decretul 167/1958 pentru operabilitatea instituției repunerii în termen. Din probatoriul administrat în cauză se poate constata că decizia a fost comunicată societății în luna august, angajata a fost concediată în luna octombrie, în luna martie se susține că a fost găsită decizia, iar în mai s-a solicitat repunerea în termen; de asemenea instanța de fond a administrat probatoriul testimonial care s-a coroborat cu celelalte probe.
Reprezentanta recurentei învederează instanței că probatoriul testimonial s-a administrat din oficiu de către instanță.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ fiscal înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- reclamanta - S SRL în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 38/26.07.2007 în parte a Raportului de inspecție fiscală nr. 40 1179/15.03.2007 și decizia de impunere fiscală nr. 307/14.03.2007 emise de pârâtă numai în ce privește impozitul pe veniturile obținute în România de persoane fizice nerezidente.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că în perioada septembrie 2004 - aprilie 2005 beneficiat de servicii de consultanță din partea persoanei nerezidente pe bază de contract pentru care nu reținut impozitul, întrucât acesta a fost achitat în Italia.
Cu privire la sesizarea instanței se arată că se solicită aplicarea art. 11 alin.2 din Legea nr. 554/2004, acesta făcându-se în termenul de 1 an, datorită culpei unei angajate care nu a predat în timp corespondența.
Tribunalul Alba -Secția Comercială și Contencios Administrativ prin sentința administrativă nr. 1437/CAF/20 11 2008 admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta A și a respins ca prescrisă acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin Raportul de inspecție fiscală nr. - din 15.03.2007 și Decizia de impunere nr. 307/14.03.2007 emise de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei un impozit pe profit suplimentar de plată pentru perioada 01.11.2003 - 30.09.2006 în sumă de 5695 lei și majorări de întârziere pe perioada 27.02.2004 - 9.03.2007 în cuantum de 8.824 lei, respectiv impozit pe veniturile obținute în România de persoane fizice nerezidente de 169.075 lei pentru perioada 01.11.2003-31.12.2006 și majorări de întârziere de 131.340 lei pentru perioada 26.03.2004 la 9.03.2007.
Contestația depusă de reclamantă a fost respinsă prin Decizia nr.38/26.07.2007 decisă de
Decizia pârâtei a fost comunicată reclamantei la data de 2.08.2007, care a sesizat instanța de judecată la data de 27.05.2008 în afara termenului legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea și modificarea ei în sensul respingerii excepției tardivității și admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor de recurs se susține că promovarea cu întârziere a acțiunii privind anularea actelor fiscale s-a făcut datorită culpei funcționării însărcinată cu ridicarea și înregistrarea corespondenței.
Mai arată că neglijența funcționarei, dovedită nu trebuie să se răsfrângă asupra întregii activități a reclamantei care să conducă la pierderea dreptului de a se adresa justiției.
Mai arată că această neglijență este independentă de voința reclamantei, ca subiect de drept.
Reclamanta nu și-a motivat recursul în drept.
Taxa de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar au fost achitate de recurentă.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului, acțiunea reclamantei fiind prescrisă.
Examinând cauza în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele:
În mod temeinic și legal instanța de fond a admis excepția tardivității și a respins acțiunea reclamantei ca prescrisă.
Potrivit art. 11 alin.1 din Legea nr. 554/2004 cererea prin care reclamanta a solicitat anularea actelor administrative fiscale trebuia introdusă în termen de 6 luni de la comunicare a acesteia, iar potrivit alin.2 pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă și peste termenul prev. de alin.1 dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului.
Termenul prevăzut la alin.1 este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin.2 este termen de decădere.
Din actele dosarului rezultă că decizia nr. 38/26.07.2007 emisă de pârâtă a fost comunicată reclamantei cu scrisoare recomandată la data de 2.08.2007 iar aceasta a sesizat instanța la data de 27.05.2008.
Motivul invocat de reclamantă că funcționara care ridica corespondența este în culpă nu poate fi primit de către instanță.
Din declarația funcționarei învinuite (fila 98) rezultă că distribuia corespondență în ziua ridicării, iar la data părăsirii societății reclamante 8.10.2007 nu i-a rămas nici un act nepredat.
Or, nici dacă s-ar lua în considerare această dată, reclamanta nu îndeplinește condițiile de sesizare a instanței prev.de art. 11 alin.1 din Legea nr.
În mod corect a reținut instanța de fond că nerespectarea termenului de 6 luni pentru sesizarea instanței aparține reclamantei care a avut o organizare defectuoasă a sistemului de gestiune a documentelor, aceasta nefăcând dovada unor împrejurări obiective care să o împiedice să acționeze în termenul legal.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefundat recursul reclamantei.
Pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - S SRL împotriva sentinței nr. 1437/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 27 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.ȘF
Dact./ex.2/09 02 2009
Jud.fond.
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt
