Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1066/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1066
Ședința publică din 22 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele recurente Direcția Regională pentru Accize și Operațiunii Vamale T în numele Autorității Naționale a Vămilor B împotriva sentinței civile nr.512/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - -- SRL T și pârâta intimată Biroul Vamal A, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru reclamanta intimată se prezintă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cererii de formulat.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata reclamantei-intimate solicită respingerea excepțiilor invocate ca nefondate, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de ață constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.512/16.04.2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis acțiunea reclamantei - - - SRL T, împotriva pârâților Biroul Vamal A, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B, a anulat declarațiile vamale nr. I -/21.11.2006, nr.I -/21.11.2006, nr.I -/22.11.20, a obligat pârâtele să ramburseze reclamantei suma de 60.000 lei, taxe vamale și comisioane vamale nedatorate și despăgubiri în valoare de 35.000 lei și la plata cheltuielor de judecată în sumă de 3795 lei.
În motivare, instanța de fond a reținut că prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.192/27.12.2001 pentru ratificarea Protocolului referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexa la Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de alta parte, publicată în Monitorul Oficial.Partea I nr.949/29.12.2001 și aprobată prin Legea nr. 151/2002, a fost ratificat Protocolul referitor la definirea noțiunii de "produse originare " și metodele de cooperare administrative, anexă la Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de alta parte. Protocolul a fost amendat, amendarea fiind aprobată prin OUG nr. 2/30.01.2003, ulterior aprobată prin Legea nr.110/02.03.2003.
Pentru a beneficia de regimul preferențial prevăzut în Acordul European, produsele trebuie să îndeplinească condițiile impuse prin Protocol și să fie transportate direct între Comunitate și Romania.
Aceste condiții cumulative sunt stabilite prin dispozițiile art.13 alin.1 din Protocol Legea nr.110/02.03.2003.
Protocolul impune, în art. 16 alin.1, pentru dovada originii comunitare fie un certificat de circulatie a marfurilor EUR 1, fie, in cazurile specificate in art. 21 alin.1 a unei declarații, denumită "declarație pe factura", dată de exportator pe factura, pe o nota de livrare sau pe orice document comercial care descrie produsele în cauză.
Conform art.21 alin1 din Protocol "o declaratie pe factura la care se face referire la art.16 paragraful 1 b) poate fi intocmita:
a) de care un exportator autorizat in sensul art. 22 sau
b) de catre un exportator pentru orice transport constand dintr-unul sau mai multe colete continand produse originare a caror valoare totala nu depaseste 6000 EURO.",
iar potrivit alin.2 "o declarație pe factură poate fi întocmită dacă produsele in cauza pot fi considerate ca produse originare din Comunitate, din România sau dintr-una din țările la care se referă art. 3 si 4 și dacă îndeplinesc celelalte condiții stipulate în acest protocol."
Din înscrisurile depuse în susținerea acțiunii rezultă că în cursul lunii noiembrie 2006, la momentul realizarii importurilor, societatea reclamantă, prin reprezentanții săi, a depus facturile emise de societatea Export AB din Suedia sub nr.- B, -, -, -, 80537, 80538, -, -, -. Din traducerile acestor înscrisuri (82-93) rezultă că facturile conțin mențiunea că produsele importate au regim comunitar preferențial conform autorizației nr. NL/308/01/502 emisă de autoritățile olandeze, țară membră a Uniunii Europene în care au fost produse utilajele și componentele obiect al celor trei importuri.
Instanța a constatat că facturile (invoice) nr.-, -B, -, - (49-52,82-93) emise de către societatea din Suedia, Export AB, conțin mențiunea că produsele pentru care au fost emise, obiect al importurilor realizate de reclamanta -- SRL, sunt de origine preferențială conform autorizatiei nr. NL /308/01/502 emise de autoritățile olandeze, în condițiile art.21 alin.1 din Protocol.
Instanța, văzând că dovada originii comunitare a produselor importate a fost realizată în conditiile art. 314c din Regulamentul CEE nr. 2454/93,cu respectarea dispozitiilor art.21 alin.1 din Protocolul referitor la definirea notiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativa, anexă la Acordul European instituind o asociere între Romania, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de alta parte, ratificat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.192/27.12.2001, a admis capătul de cerere privind anularea Declarațiilor vamale emise de Biroul Vamal A sub nr. I -/21.11.2006; nr. I -/21.11.2006; nr. I -/22.11.2006 și a obligat pârâtele să îi ramburseze reclamantei -- SRL T suma de 60.000 lei, cu titlu de taxe vamale și comisioane vamale nedatorate.
Privitor la cererea de obligare a pârâtelor la plata sumei de 35.000 lei cu titlu de despagubiri, instanța a constatat că a fost investită cu soluționarea acestui capăt de cerere în temeiul art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Din economia acestui text de lege, rezultă că instanța de contencios administrative are abilitatea sa se pronunte, la solicitarea reclamantului, și asupra prejudiciului suferit de o persoană printr-un act administrativ reclamat ca având caracter nelegal. Dreptul la dezdăunare își are sorgintea în încălcarea dreptului recunoscut de lege ce a fost încălcat prin actul administrativ reclamat nelegal și legea specială oferă o cale proprie de realizare a dreptului la daune.
În consecință s-a admis și acest capăt de cerere, cu obligarea pârâterlor la cheltuieli de judecată.
În cauză a declarat recurs pârâta, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În esență recurenta invocă nelegalitatea sentinței pentru că dovada de orgine prezentată de contestatoarea a fost eliberată, a posteriori după data aderării pentru mărfurile puse în libera circulație îânainte de data aderării nu poate fi luată în considerare decât ca dovadă a statului comunitar și nu ca dovadă a originii întrucât Protocolul 4 privind definerea de produse originare și metodele de cooperare administrativă, anexa la Acordul European careprevedea o astfel de procedură și-a încetat valabilitatea la data aderării.
Învederează instanței că la momentul realizării importului societatea reclamantă a depus declarațiile vamale nr.I -/12.11.2006; I -/22.11.2006 unde la rubrica exportatorului este înscrisă societatea " Export AB" din Suedia, iar pe factura nr.-B emisă de această societate există o declarație de origine care are însă înscrisă o autorizație de exportator autorizat emisă de autoritatea vamală olandeză, ceea ce face ca această dovadă de origine să nu poată fi luată în considerare deoarece numărul de autorizație al exportatorului autorizat înscris în factură nu aparține excportatorului emitent al facturii. Situația este identică pentru declarația vamală I -/22.11.2006.
Situația este similară pentru declarația vamală I -/21.11.2006, dar există două declarații pe factură nr.- (pentru partide de marfă diferite, înscrise în aceeași factură) având înscrise autorizații ale unor exportatori din Germania (DE/5100/ZA/0390) respectiv Olanda ( /01/502), dar fără a avea specifica autorizație exportatorului emitent al facturii, în speță Export AB Suedia.
Examinând recursul în raport de motivele invocate și cu cele din oficiu, prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat și se admite împotriva sentinței civile nr.512/16.IV.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad și se modifică în tot sentința și respinge acțiunea reclamantei -- SRL T împotriva pârâtelor Biroul Vamal A, Direcția regionale pentru accize și operațiuni vamale T și, pe excepția lipsei procedurii prealabile, pentru că:
Acțiunea de față are ca obiect cererile de anulare a unor declarații vamale de import emise de pârâtul Biroul vamal A pe seama reclamantei, de restituire a sumelor încasate cu acest titlu, inclusiv comisioane vamale și despăgubiri în temeiul art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004.
Potrivit art.1 alin.2 Cod procedură fiscală, prezentul cod aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, în măsura în care prin lege nu se provede altfel.
Art.1 alin.3 Cod procedură fiscală prevede că, prin administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, se înțelege ansamblul activităților desfășurate de organele fiscale în legătură printre altele și cu soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale, conform lit.c din aliniatul citat.
Art.2 alin.2 din același cod, prevede că, prezentul cod, constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat.
Potrivit dispozițiilor Codului vamal, declarația vamală de import constituie un act de impunere vamală atâta timp cât prin acesta se stabilesc drepturile de import cuvenite bugetului de stat, aferent operațiunilor de import de mărfuri.
Așa fiind, procedura de administrare a taxelor vamale, este supusă prevederilor Codului d e procedură fiscală, așa cum rezultă din art.1 alin.3 lit.c, din codul suscitat.
În consecință contestarea impunerilor cu caracter vamal cade sub incidența prevederilor art.209 Cod procedură fiscală prin care se instituie o procedură administrativă prealabilă obligatorie de contestare, dispunându-se că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ conform art.218 alin.2 Cod procedură fiscală.
Reclamanta nu a respectat această procedură prealabilă obligatorie, atacând la instanță direct declarațiile vamale de import, motiv pentru care se constată că sentința s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor legale suscitate, astfel că recursul pârâtei se admite, și se modifică în tot sentința respingându-se acțiunea pe excepție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția regională pentru accize și operațiunii vamale T, în numele împotriva sentinței civile nr.512/16.IV.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Modifică în tot sentința și respinge acțiunea reclamantei -- SRL T împotriva pârâtelor Biroul Vamal A, Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale T și, pe excepția lipsei procedurii prealabile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 22.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR pentru JUDECĂTOR
- - - - -
aflat în semnează
Președinte secție
GREFIER
Red.-23.2008
Tehnored. /4.11.2008/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Victoria Catargiu, Mircea Ionel
