Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1073/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1073
Ședința publică din data de 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Pohoață Maria
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în M,-, județ P, împotriva sentinței nr.330 din data de 1 iulie 2008 pronunțată Tribunal P, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P,-, județ
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei, conform chitanței fiscale nr.-/2008 și timbru judiciar în sumă de 0,5 lei, care au fost anulate de instanță și depuse la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 9 dosar, lipsind intimata-pârâtă Direcția Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat, timbrat și aflat la primul termen de judecată, după care,
Recurenta-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat, având cuvântul învederează instanței că în speță sunt incidente prevederile art.3041Cod procedură civilă, hotărârea de fond neputând fi atacată cu apel, astfel că aceasta urmează a fi cenzurată în conformitate cu motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea sa orală arată că în anul 2007 reclamanta a făcut o cerere de decontare TVA pentru perioada iunie 2006-iulie 2007, înregistrată la la data de 25 iunie 2007 și soluționată la sfârșitul lunii octombrie 2008. Dar în luna august 2007 recurenta a constatat o înregistrare eronată în evidențele contabile aferente lunii iunie 2007, astfel că în conformitate cu prev. Legii 571/2003 au procedat la corectarea sumelor declarate, înscriind regularizarea în termen legal și înregistrată la în luna septembrie 2007, solicitând rambursare TVA-ului în sumă de 22,911 lei.
Prin motivele de recurs au mai menționat că în urma inspecției fiscale efectuate în luna octombrie 2007, s-a emis un raport și ulterior Decizia de impunere nr.730/20.12.2007, prin care nu li s-a acordat dreptul de rambursare și pentru suma de 22,911 lei, solicitată în luna septembrie, anterior inspecției fiscale.
Recurenta mai susține că pârâta ar fi motivat această nerestituire cu precizarea că nu poate fi reexaminată o perioadă care fost verificată.
Precizează că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, respectiv art.105 alin.3 din OG nr.92/2003, prin coroborarea cu dispozițiile art.1562alin.3 din Codul Fiscal.
Susținând recursul arată că judecătorul fondului nu a analizat toate actele administrativ fiscale contestate, respectiv susținerile reclamantei privind împrejurarea că soluționarea ultimei lor cereri de rambursare de TVA, pentru suma suplimentară de 22,911 lei, aferentă importurilor din luna iunie, rezultată în urma corectării înregistrărilor din evidențele contabile proprii și declarații acesteia la rubrica regularizări nu presupunea reverificarea unei perioade fiscale sau taxe.
Față de cele susținute ora și conform motivelor de recurs solicită a se constata existența motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, iar în temeiul dispozițiilor art.312 al.1, al.2 și al.3, prima teză să se dispună admiterea recursului, modificarea sentinței, urmând ca pe fond să se admită contestația formulată și anularea în parte a actelor administrativ-fiscale menționate în pct.1 în petitul cererii, constatându-se că societatea recurentă este îndreptățită la rambursarea sumei de 22,91 lei, reprezentând TVA.
Mai solicită a se lua act că își rezervă dreptul de a solicitat cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele;
Prin cererile înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr- si nr- si ulterior conexate, reclamanta - SRL a solicitat anularea deciziei nr.13/29.02.2008 emisa de către DGFP P, precum si anularea in parte a deciziei de impunere nr.730/20.12.2007 si a raportului de inspecție fiscala nr.7186/17.12.2007, ambele întocmite de aceeași parata.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat ca la data de 28.08.2007 si-a exercitat opțiunea de rambursare a soldului sumei negative de TVA aferenta perioadei iunie 2006-iulie 2007, in valoare de 279.189 lei, cerere urmata de o inspecție fiscala in perioada 1.10.2007-18.10.2007, finalizata prin raportul de inspecție fiscala nr.6044/31.10.2007, in baza căruia s-a dispus rambursarea in totalitate a sumei solicitate, fiind emisa si decizia nr.6044/30.10.2007 privind nemodificarea bazei de impunere.
Pe parcursul lunii august 2007, reclamanta a constatat înregistrarea eronata in contabilitate a unor documente justificative aferente lunii iunie 2007 (înregistrarea ca TVA deductibila a sumei de 52.603 lei in loc de 75.514 lei), astfel ca, potrivit dispozițiilor art.156 ind.2 al.3 din Legea nr.571/2003, a procedat la corectarea sumelor declarate in decontul lunii iulie 2007, înscriind diferența in valoare de 29.911 lei la rubrica de regularizări, in decontul de TVA aferent luni august 2007, depus si înregistrat la sub nr.5341/25.09.2007, astfel va TVA deductibila aferenta lunii august 2007 fost majorata cu suma de 29.911 lei.
A mai învederat ca, in vederea soluționării acestei cereri de rambursare a TVA, a fost efectuata o inspecție fiscala in perioada 12.12.2007-17.12.2007, finalizata prin raportul de inspecție fiscala nr.7186/18.12.2007, in baza căruia a fost emisa decizia de impunere nr.730/20.12.2007, prin care s-a refuzat reclamantei dreptul de deducere a TVA in suma de 29.911 lei, menționata anterior.
Împrejurarea necontestării raportului de inspecție fiscala nr.6044/31.10.2007 nu poate fi apreciata ca reprezentând o rambursare a TVA pentru perioada iunie 2006-iulie 2007,iar dispozițiile art.105 al.3 din Codul fiscal sunt tendențios interpretate si aplicata de către parata, nu ii este imputabil reclamantei faptul ca decontul de TVA aferent lunii august 2007 fost trimis cu întârziere la parata, precum si ca la data la care organele fiscale soluționau primul de TVA societatea solicitase o noua rambursare, in care se solicitase regularizarea aferenta lunii iunie 2007, astfel ca era posibil ca prima inspecție fiscala sa soluționeze ambele deconturi de TVA.
Tribunalul Prahova prin sentința nr.330/1.07.2008 a respins acțiunea formulată de reclamantă reținând că potrivit dispozițiilor art.105 al.3 din 92/2003 act. "inspecția fiscala se efectuează o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contribuție si alte sume datorate bugetului general consolidatsi pentru fiecare perioada supusa impozitării.Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca,de la data încheierii inspectiei fiscale si pana la data implinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora"
vreme, prima inspecție fiscala pentru soluționarea decontului de TVA aferent perioadei iunie 2006- iulie 2007 s-a definitivat prin raportul de inspectie fiscala nr. 6044/31.10.2007, in baza căruia s-a emis decizia nr.6044/30.10.2007 privind nemodificarea bazei de impunere pentru acea perioada, iar reclamanta nu a contestat aceste acte administrativ fiscale, tribunalul a apreciat căulterior organele fiscale nu mai puteau reveni asupra bazei de impunere aferenta perioadei verificate (iunie 2006-iulie 2007).
Aceasta, intrucatnu este incidenta exceptia prevăzuta in dispozițiile legale citate anterior( contrar celor susținute de reclamanta), tocmai pentru ca nu este îndeplinita ipoteza stabilita prin aceasta reglementare, respectiv ca datele suplimentare sauerorile de calcul sa aparade la data încheierii inspecției fiscale si pana la data implinirii termenului de prescripție.
Instanța de fond a reținut și că independent de existenta vreunei culpe a organelor fiscale de la, care nu au înaintat mai repede decontul de TVA aferent lunii august 2007 la DGFP,exista culpa neindoielnica a reclamantei, care, conștienta ca in cadrul primei inspecții fiscale nu s-a avut in vedere si decontul de TVA aferent lunii august 2007,indiferent din ce motivație,trebuia sa conteste raportul de inspecție fiscala nr.6044/31.10.2007 si decizia nr.6044/30.10.2007 privind nemodificarea bazei de impunere, tocmai pentru ca, dispozițiile art.105 al.3 din OG 92/2003 - raportat la momentul descoperirii erorii in contabilitate - nu mai permiteau ulterior modificarea bazei de impunere pentru stabilirea TVA. Or, reclamanta ar fi trebuit sa cunoască dispozițiile legale menționate, iar nimeni nu poate sa invoce in apărarea unui drept subiectiv propria culpa sau necunoașterea legii.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta -, " SRL care a criticat-o pentru nelegalitate, susținând că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art.105 alin.3 din nr.OG92/2003, referitor la care, judecătorul fondului s-a oprit la,varianta" atât a organului de control fiscal, pârâta-intimată în cauza de față, DGFP P, cât și a Serviciului de Soluționare Contestații.
Recurenta reiferează susținerea că eroarea înregistrării atât în evidențele contabile, cât și la nivel declarativ, în decontul de TVA, a fost descoperită în luna august 2007, când a fost și corectată în conformitate cu disp.art. 156 indice 2 și 3 din Codul fiscal, decontul aferent acelei luni, fiind depus la în termen legal.
Recurenta consideră că, în mod greșit, se reține în hotărâre că ar avea o vină pentru că nu a contestat Raportul de Inspecție întocmit în vederea soluționării primei cereri de rambursare de TVA.
A doua critică a sentinței privește faptul că nu au fost analizate susținerile recurentei -reclamante privind împrejurarea că, în realitate, soluționarea ultimei cereri de rambursare de TVA pentru suma suplimentară de 22.911 lei, aferentă importurilor efectuate în acea lună, rezultată în urma corectării înregistrărilor din evidențele contabile proprii și declarării acesteia la rubrica regularizări nu presupune reverificarea unei perioade fiscale sau taxe.
Această greșită necercetare și, pe cale de consecință, interpretare a actului juridic dedus judecății a concurat la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor normative incidente speței.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea contestației și anularea, în parte, a actelor administrative - fiscale menționate în petitul cererii, la punctul 1 și obligarea intimatei la rambursarea sumei de 22.911 lei, reprezentând TVA.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată recursul fondat, urmând să-l admită în temeiul art. 312 Cod pr.civilă și a următoarelor considerente;
Potrivit art.105 alin.3 din nr.OG92/2003,inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării".
Teza a doua a aceluiași alineat prevede că,prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data închiderii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora".
De asemenea, potrivit art. 1562din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal),datele înscrise incorect într-un decont de taxă se pot corecta prin decontul unei perioade fiscale ulterioare și se vor înscrie la rândurile de regularizări".
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior reiese că persoanele juridice pot corecta deconturile de taxă și se poate dispune reverificarea perioadei și după data încheierii inspecției fiscale.
Eroarea înregistrării în evidențele contabile cât și în declarația fiscală privind decontul TVA a fost descoperită în luna august 2007, când a fost corectată în conformitate cu disp.art.1562alin.3 din Codul fiscal, decontul fiind depus la la data de 25.09.2007 sub nr. 5341, iar această ultimă unitate a înaintat decontul la DGFP tocmai la data de 12 noiembrie 2007, după finalizarea inspecției fiscale de către reprezentanții intimatei, astfel încât organele de inspecție nu aveau posibilitatea cuprinderii în verificare și a decontului de TVA întocmit pentru luna august, găsit după închiderea controlului.
Prin urmare, culpa nu a aparținut societății recurente, ci reprezentanților intimatei, respectiv ai celor de la, care au înaintat cu întârziere decontul TVA aferent lunii august 2007.
Se va înlătura motivarea instanței de fond că este irelevantă analiza vreunei culpe a organelor fiscale, cât timp recurenta nu a contestat Raportul de Inspecție întocmit în vederea soluționării primei cereri de rambursare de TVA.
Aceasta deoarece Raportul de inspecție fiscală întocmit la 26.10.2007 în vederea soluționării cererii de rambursare a TVA pentru perioada iunie 2006 - iulie 2007 avut în vedere declarațiile și respectiv decontul lunii iulie 2007, iar regularizarea a fost făcută în luna august 2007.
Este fondată, din acest punct de vedere, susținerea recurentei că nu s-a aflat în culpă neformulând contestație împotriva unui act administrativ corect întocmit în baza declarațiilor sale, exercitându-și dreptul de a corecta erorile din înregistrările contabile proprii, în temeiul art.1562alin.3 Cod fiscal, neexistând vreo prevedere legală care să impună limitări ori restricții.
Pe de altă parte, organele fiscale, în cuprinsul deciziei contestate, se referă doar la faptul că nu mai poate fi reverificată TVA aferentă lunii iunie 2007, câtă vreme această perioadă a făcut anterior obiectul unei inspecții fiscale, împotriva constatărilor cuprinse în decizia emisă nefiind exercitată calea de atac prevăzută de lege.
Intimata ignoră prevederile tezei a II-a din art.105 alin.3 Cod pr.fiscală precum și pe cele ale art. 1562alin.3 Cod fiscal, care permit corectarea erorilor, în anumite condiții, în care recurenta-reclamantă se încadra, având în vedere că la data chiar a începerii inspecției fiscale (1.10.2007) la se afla deja depus decontul aferent lunii august 2007, prin care se declara regularizarea aferentă lunii iunie 2007 și se solicita o nouă rambursare.
Al doilea motiv de recurs este fondat.
În chiar cuprinsul Raportului de inspecție fiscală înregistrat la 7186/17.12.2007 (cel de-al doilea raport) se arată că luna iunie 2007, verificată prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 26.10.2007 are Anexe 2 D în care se confirmă că TVA deductibilă achitată de recurentă este de 75.514 lei. Însă, în decont din eroare s-a înscris suma ca fiind de 52.603 lei, care reprezintă totalul TVA plătit pentru importuri efectuate în România de către partenerii externi.
Față de această înscriere din anexa 2 Dap rimul raport de inspecție fiscală nu mai era necesară o nouă verificare.
În cuprinsul deciziei contestate organul de soluționare a contestației a reținut că art.1562alin.3 din Codul fiscal prevede corectarea datelor dintr-un decont anterior într-un decont al unei perioade fiscale următoare și înscrierea corectă a TVA la rândurile de regularizări, însă această situație este valabilă pe o perioadă neverificată de organele de inspecție fiscală.
Se susține că în cazul în care o perioadă a fost deja supusă inspecției fiscale nu se mai pot face corecturi ale datelor dintr-un decont anterior aparținând perioadei verificate într-un decont al perioadei fiscale următoare.
Aceste susțineri nu pot fi primite, întrucât ar însemna să se golească de conținut art.1562alin.3 Cod fiscal și să se opereze cu limitări pe care textele de lege nu le prevăd.
În consecință, pentru considerentele mai sus expuse recursul se va admite, se va modifica în tot sentința recurată, în sensul că se va admite contestația fiscală.
Se va anula decizia nr.13/29.02.2008 și în parte decizia de impunere 730/20.12.2007 precum și Raportul de inspecție fiscală nr. 7186/17.12.2007, recurenta fiind îndreptățită la rambursarea sumei de 22.911 lei, reprezentând TVA.
Se va lua act că recurenta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în M,-, județ P, împotriva sentinței nr. 330 din data de 1 iulie 2008 pronunțată Tribunal P, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P,-, județ
Modifică în tot sentința în sensul că admite contestația fiscală.
Ca atare anulează Decizia nr. 13 și în parte Decizia de impunere 730/20.12.2007 și Raportul de Inspecție Fiscală nr. 7186/2007, în sensul că recurenta este îndreptățită la rambursarea sumei de 22.911 lei reprezentând TVA.
Ia act că recurenta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Pohoață Maria
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. /3 ex/15.10.2008
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Nițu Teodor Pohoață Maria
