Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1074/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1074
Ședința publică din data de 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Pohoață Maria
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta DGFP P - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței nr.302 din data de 17 iunie 2008 pronunțată Tribunal P, în contradictoriu cu reclamantul -, domiciliat în P,-,.393 D,.1,.26, județ P și pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-.
Recursul a fost scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă DGFP P-Administrația Finanțelor Publice P, reprezentată de consilier juridic -- în baza delegației pe care o depune la dosar și intimatul-reclamant - personal, lipsind intimata-pârâtă Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat, și aflat la primul termen de judecată, după care,
Recurenta-pârâtă DGFP P-Administrația Finanțelor Publice P, reprezentată de consilier juridic --, învederează instanței că recurentă nu este Direcția Generală a Finanțelor Publice, ci Administrația Finanțelor Publice
Curtea rectifică citativul în prezenta cauză, în sensul că recurentul este Administrația Finanțelor Publice P și nu Direcția Generală a Finanțelor Publice, cum din eroare s-a menționat.
Recurenta-pârâtă DGFP P-Administrația Finanțelor Publice P, reprezentată de consilier juridic --, având cuvântul precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Intimatul-reclamant - personal, menționează că nu mai are alte cereri de formulat și depune la dosar concluzii scrise.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-pârâtă DGFP P-Administrația Finanțelor Publice P, reprezentată de consilier juridic --, având cuvântul solicită, conform motivelor de recurs depuse la dosar, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Arată că taxa de primă înmatriculare, modificată, nu se poate restitui în integralitatea ei, ci doar parțial.
Intimatul-reclamant - personal, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea codului fiscal, ci a făcut aplicarea dispozițiilor constituționale art.148 alin.2, conform cărora prevederile tratatelor constitutive ale și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În replică recurenta-pârâtă DGFP P-Administrația Finanțelor Publice P, reprezentată de consilier juridic --, precizează că recurentul are posibilitatea de restituire a taxei de prima înmatriculare prin formularea unei cereri către reclamantă în conformitate cu OUG nr.50/2008.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor și restituirea taxei de primă înmatriculare in cuantum de 5115 lei si plata dobânzii legale de la data efectuării plătii până la restituirea efectiva a sumei de bani, arătând că în anul 2007 achiziționat din Germania un autoturism second-hand Opel Astra, pentru a-l înmatricula in România a fost obligat sa achite taxa menționată, iar la data de 30.04.2008 a solicitat paratei DGFP sa-i restituie suma plătită, insă prin adresa nr. 61814/8.05.2008 i s-a răspuns că restituirea sumei se poate face numai daca prezintă originalul chitanței, însoțită de dovada că aceasta nu a fost folosită.
A apreciat reclamantul ca încasarea taxei este ilegala, întrucât contravine prevederilor art.148 al.2 din Constituția României si art.90 din Tratatul CE.
Parata DGFP P- a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului Prahova apreciind ca nu exista un act administrativ fiscal emis de aceasta instituție, care a încasat o sumă de bani stabilita potrivit calculației F și totodată și excepția inadmisibilității acțiunii fiind încălcate disp. art.7 al.11 din Lg. 554/2004.
De asemenea pârâta a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP- P, întrucât in materie fiscală Statul R este reprezentat in instanță de Agenția Națională de Administrare Fiscală potrivit HG 495/2007, precum și pe cea a prematurității cererii fata de disp. art.11 din OUG 50/2008, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât autoritățile naționale au competența în a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte, potrivit art.1-33 din Lg. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre statele Europei privind aderarea - Bulgaria si a României la Uniunea Europeana.
A mai susținut pârâta că prevederile art.90 ( 1) din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente in cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări in România, neputându-se vorbi de un regim fiscal discriminatoriu, întrucât este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/ autovehicule in România.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr.302 din 17 iunie 2008 prin care a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive, necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, a inadmisibilității acțiunii și a prematurității promovării acesteia invocate de pârâta P, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâți să restituie lui taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 5115 lei, actualizată cu rata inflației.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahovaa constatat că pârâta DGFP - P are calitate procesuală pasivă, întrucât taxa specială a fost achitata de către reclamant acestei instituții, care i-a si eliberat chitanța in acest sens, competența de soluționare cauzei revine instanței de contencios administrativ, deoarece obligarea la plata taxei și condiționarea înmatriculării autovehiculului de aceasta plată echivalează cu existenta unui act administrativ de obligare la plată.
De asemenea a constatat că reclamantul a făcut dovada ca s-a adresat instituției parate care, prin adresa nr.61814/8 mai 2008 a respins solicitarea sa, astfel că acțiunea nu este inadmisibilă, nefiind nici prematură, întrucât acțiunea a fost formulata la data de 21 mai 2008, iar parata și-a menținut refuzul de a-i restitui reclamantului taxa plătită.
Pe fondul cauzei tribunalul a constatat că taxa specială pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusă prin Lg. 343/2006 în Codul fiscal, iar OUG 110/2006 a limitat aceasta obligativitate, in ceea ce privește doar autoturismele si autovehiculele comerciale cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap si a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si a altor organizații si persoane străine cu statut diplomatic care isi desfășoară activitatea in România fiind prevăzută de dispozițiile art.214 ind.1 - 214 ind. 3 din Codul fiscal precum si de pct. 31 ind.1 - 31 ind.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
De asemenea tribunalul a reținut că art.148 alin.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, astfel că potrivit art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare, tocmai pentru a nu permite existenta unei discriminări din punct de vedere fiscal intre produsele importate si cele similare autohtone, cu atât mai mult cu cat România nu percepe nici o taxă pentru autoturismele produse in țară si înmatriculate aici, iar prin instituirea taxei speciale pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare si neînmatriculate in România, după aducerea lor in tară, a luat naștere un regim discriminatoriu juridic fiscal.
Tribunalul a constatat că actul administrativ fiscal vătămător, in sensul art.2 pct.1 lit.c din Lg. 554/2004 pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei de primă înmatriculare si refuzul restituirii acesteia prin adresele mai susmenționate, astfel încât a admis acțiunea.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta DGFP P-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea sentinței nr.302 din 17 iunie 2008, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu a analizat cu atenție apărările sale, a respins excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, deși era vorba numai de solicitarea de restituire unor sume de bani, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.2 pct. lit.f din Legea nr.554/2004, o astfel de cerere trebuie soluționată de judecătoria competentă și nu de către Tribunal.
S-a mai arătat că și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei a fost greșit soluționată, întrucât organul fiscal nu a făcut decât să încaseze o sumă de bani stabilită potrivit calculației MEF, fiind doar un intermediar, neputându-se vorbi de un raport juridic de drept administrativ, în materie fiscală Statul Român fiind reprezentat în instanță de Agenția de Administrare Fiscală.
Recurenta a mai criticat soluția instanței de fond și sub aspectul soluționării excepțiilor inadmisibilității acțiunii și a prematurității promovării acesteia, arătând că înscrisurile din dosar reprezintă simple răspunsuri la cererea de restituire a taxei, nefiind un refuz de soluționare, astfel că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă.
Un alt motiv de recurs vizează soluționarea fondului cauzei, precizându-se că la momentul efectuării plății acesteia era reglementată de Codul Fiscal, fiind introdusă prin Legea nr.343/2006, de la 1 ianuarie 2007, regimul acestei taxe a fost înlocuit în condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, iar pentru a se evita introducerea în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi, cu grad ridicat de poluare, au fost întreprinse unele măsuri, neluarea acestora ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autoturismelor second-hand și suportarea de către țara noastră a costurilor aferente reciclărilor. Referitor la dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României s-a susținut de pârâtă că este instituită supremația Tratatelor Constitutive ale însă, autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii, neputându-se susține că există un regim fiscal discriminatoriu în condițiile în care regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autovehicule în România, legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede că nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor ce se aplică direct sau indirect pentru produsele interne similare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei plătită cu acest titlu.
Curtea analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art.304 și 3041Cod procedură civilă, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce succed:
Reclamantul a investit instanța cu o acțiune prin care a solicitat restituirea taxei speciale ce a fost achitată către recurentă în 2007, fiind îndreptățit să formuleze o astfel de acțiune în contradictoriu cu instituția către care a efectuat plata, astfel că în mod corect Tribunalul Prahovaa constatat că P are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a apreciat că obligarea la plata taxei speciale și condiționarea înmatriculării autovehiculului de această plată echivalează cu existența unui act administrativ, concluzionând că este competent material soluționa acțiunea cu care fost investită.
Rezolvarea excepțiilor inadmisibilității acțiunii și a prematurității promovării acesteia este corectă, întrucât reclamantul a făcut dovada că s-a adresat instituției pârâte, care i-a respins solicitarea, iar refuzul de restituire a taxei speciale plătite către a fost menținut de către P și după investirea instanței cu prezenta pricină.
În anul 2007 reclamantul a achiziționat din Germania, țară membră a, un autoturism Opel Astra, pentru care a achitat în România ca taxă de primă înmatriculare suma de 5115 lei, potrivit chitanței, Seria - nr.-/11.08.2007, taxă specială ce a fost introdusă în Codul Fiscal art.2141-3prin Legea 343/2006, fiind limitată în ceea ce privește obligativitatea plății sale prin OUG 110/2006, numai pentru autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic ce își desfășoară activitatea în România. Această taxă este reglementată și de Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.311 și 2, prevederi legale în baza cărora fost calculată taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul achiziționat de către reclamant.
Potrivit Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale comunității dinainte de aderare, astfel că dispozițiile din dreptul comunitar se aplică în mod direct, prioritar și imediat în ordinea juridică națională a fiecărui stat membru. În conformitate cu art.90 paragraful 1 din nici un stat membru nu poate aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, această reglementare europeană are caracter obligatoriu și prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, principiu statuat de art.148 alin.2 din Constituția României. Astfel, instituirea și obligativitatea plății taxei speciale, prevăzută de Codul Fiscal numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România este contrară dispozițiilor art.90 (1) din Tratat, iar urmare efectului direct și prioritar al dreptului comunitar se aplică în ordinea juridică a Statului Român aceste prevederi europene și nu cele ale art.2141-3din Codul Fiscal, în mod corect concluzionându-se de instanța de fond că reclamantul nu datorează taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul second-hand, achiziționat în 2007 din Germania.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei și nu instanței de contencios administrativ, Curtea constată că nu este fondat întrucât prin cererea din 30 aprilie 2008 reclamantul a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, iar prin adresa nr.61814/5 mai 2008 recurenta, care este o autoritate publică, a comunicat că nu poate proceda la restituire decât după prezentarea originalului chitanței și dovada că nu fost folosită, prin acest răspuns s-a considerat vătămat în dreptul său, astfel că este îndreptățit să se adreseze instanței de contencios administrativ competente conform art.1 și art.2 lit.a, b și c din Legea 554/2004 cu modificările ulterioare.
Nici motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive pârâtei P nu este fondat, întrucât reclamantul a promovat acțiunea în contradictoriu cu această instituție și cu Ministerul Economiei și Finanțelor, taxa specială de primă înmatriculare fost achitată către recurentă, aceasta a eliberat chitanța seria - 3A nr.-/14.08.2007, iar în situația în care această plată este nedatorată, nu se poate promova acțiunea decât în contradictoriu cu instituția către care s-a efectuat plata și cu reprezentatul Statului Român, care în materie de taxe și impozite este
Referitor la motivul de recurs privind inadmisibilitatea acțiunii, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât înainte de investirea instanței reclamantul a solicitat recurentei restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, cererea sa nefiind soluționată favorabil, astfel că au fost respectate dispozițiile art.7 din Legea Contenciosului Administrativ.
Motivul de recurs ce vizează prematuritatea promovării prezentei acțiunii, raportat la prevederile OUG nr.50/2008, este nefondat, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, nu se aplică retroactiv, iar reclamantul formulat plângere prealabilă la 30 aprilie 2008, ulterior a investit instanța competentă la 21 mai 2008, înainte de emiterea acestui act normativ prin care s-a recunoscut caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare, urmare negocierilor purtate între Comisia Europeană și Guvernul României, pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
În ceea ce privește motivul de recurs privind legalitatea taxei de primă înmatriculare ce a fost achitată și de către reclamant, întrucât legislația comunitară nu interzice instituirea taxelor, ci doar prevede ca nivelul acestora să nu fie mai mare decât a celor ce se aplică direct sau indirect produselor interne similare, neexistând motive temeinice pentru restituirea sumei plătite cu acest titlu, Curtea constată că nu este fondat, întrucât taxa de primă înmatriculare, reglementată de art.2141-3din Codul Fiscal, este instituită numai pentru autoturismele și autovehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România, o astfel de taxă nefiind prevăzută pentru autoturismele autohtone, produse și înmatriculate în Statul Român. Printr-o astfel de reglementare nu este asigurată libera circulație a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, fiind în fapt o formă de protecție pentru produsele autohtone, iar prin aplicarea de impozite produselor provenite din alte state membre s-a dat naștere unui regim discriminatoriu juridic-fiscal, sens în care s-a pronunțat și CJCE în cauza WEIGEL - 2004, astfel că reglementarea națională este contrară dispozițiilor art.90 (1) din Tratatul Uniunii Europene, iar urmare efectului prioritar, direct și imediat al dreptului comunitar aceste reglementări se aplică în ordinea juridică a României, în conformitate și cu art.148 alin.2 din Constituție.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Prahovaa soluționat excepțiile invocate de P, a constatat că prin plata taxei de primă înmatriculare și prin refuzul restituirii acesteia, reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, se impune repararea integrală a prejudiciului cauzat, egal cu suma plătită cu titlu de taxă specială, actualizată, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate și netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art.312 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DGFP P - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței nr.302 din data de 17 iunie 2008 pronunțată Tribunal P, în contradictoriu cu reclamantul -, domiciliat în P,-,.393 D,.1,.26, județ P și pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Pohoață Maria
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. / Tehnored.
2 ex./1.10.2008
Ds. fond 3022.105.2008 Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Nițu Teodor Pohoață Maria
