Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 111/2010
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 279 din 2 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimațiiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect
anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de primă înmatriculare
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 2 octombrie 2009, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei Administrația Finanțelor Publice a mun. B, prin care solicită respingerea recursului ca nefundat, iar la data de 9 octombrie 2009, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei Administrația Fondului pentru Mediu, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se constată că la data de 23 octombrie 2009, s-a înregistrat la dosar, din partea recurentei, chitanța prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 21,5 lei și a aplicat timbru judiciar în valoare de 1 leu, iar la data de 13 ianuarie 2010, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice B N, prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat în principal, iar în subsidiar, în cazul în care se va admite recursul, se solicită obligarea chematului în garanție la plata sumei solicitate de reclamantă.
Curtea, după deliberare, în baza înscrisurilor existente la dosar și în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 279 din 2 iunie 2009 Tribunalului Bistrița -N s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtelor: Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N, și Administrația Finanțelor Publice a mun.B, având ca obiect anularea actelor administrative și restituirea taxei pe poluare autovehicule.
Au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N, respectiv de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, împotriva chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
În motivare se arată că prin acțiunea înregistrată în dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, și Administrația Finanțelor Publice a mun. B, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: anularea actului administrativ fiscal nr.1648/06.02.2009 emis de DGFP B-N - - Biroul Autorizări și Supravegheri Fiscali și a Deciziei nr.2/17.03.2009 emisă de DGFP B-N; obligarea pârâtelor la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule, achitată de reclamantă în cuantum de 5.063 RON, conform chitanței seria - 5 nr.-, actualizată cu rata dobânzii legale calculată până la restituirea efectivă. Cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.
Reclamanta arată că este proprietara autoturismului second-hand, marca Mercedes-Benz, seria șasiu -A-, cu nr. de omologare /1994, fabricat în anul 1994, având serie carte auto -, care a fost înmatriculat pentru prima dată la 26.10.1994, în Germania, și ulterior, mașina a fost cumpărată de, vânzător fiind, după cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare atașat la dosar, iar ulterior, la data de 08.12.2008, a vândut acest autoturism reclamantei, aceasta îndeplinind formalitățile necesare înmatriculării autoturismului în România.
Reclamanta mai arată că a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, însă cererea sa nu a fost rezolvată favorabil, după care a formulat contestație pe cale administrativă, conform art.205 și urm. din OG nr.92/2003, și în aceste condiții a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004.
Reclamanta a considerat că taxa specială de primă înmatriculare, prev.de OUG nr.50/2008, este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale (este o taxă pecuniară, impusă în mod unilateral de către o autoritate publică și prevăzută ca și o condiție pentru înmatricularea autoturismelor), fiind contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat membru, iar prevederile art. 90 au efect direct, ceea ce înseamnă că pot fi invocate de persoanele lezate în drepturi în fața organelor jurisdicționale naționale.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 1, 4 și 5 din OUG nr. 50/2008, art. 23 paragraf 1, art. 25 și art. 90 din Tratatul, art. 3 alin. 3 din Directiva 92/1992 și jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, iar în probațiune a depus, în copie, înscrisurile.
Pârâtele DGFP B-N și B au formulat, fiecare, întâmpinare și cerere de chemare în garanție împotriva chematului de garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Prin întâmpinarea sa, pârâta DGFP B-N a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată, cu motivarea că taxa a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în OUG nr.50/2008, și se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate, și nu există nici o contradicție, incompatibilitate, între normele juridice interne și dispozițiile comunitare.
Prin cererea de chemare în garanție pârâta DGFP B-N a chemat în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor solicitate de reclamantă, în cazul în care instanța va admite acțiunea reclamantei, arătând că taxa achitată de reclamantă, la data de 8.12.2008, a fost încasată de către organul fiscal, respectiv Administrația Finanțelor Publice B, în baza dispozițiilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în destinatarul sumelor încasate cu titlu pe poluare este Administrația Fondului pentru Mediu, așa cum reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, unde se menționează că taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreria Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu.
Pârâta B, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, iar, prin cererea de chemare în garanție a solicitat obligarea Administrației Fondului pentru Mediu la plata sumei solicitate de reclamantă, în cazul în care instanța admite acțiunea reclamantei. Întâmpinarea și cererea de chemare în garanție cuprinde o motivare identică cu motivarea întâmpinării și cererii de chemare în garanție, formulate de pârâte DGFP B-
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Reclamanta este proprietara autoturismului second-hand, marca Mercedes-Benz, cu nr. omologare /1994, fabricat în anul 1994, având cartea de identitate seria -, autoturism care a fost înmatriculat pentru prima dată la 26.10.1994, în Germania, și care a fost dobândit de reclamantă de la vânzătorul, în baza Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 8.12.2008.
Reclamanta a solicitat și obținut înmatricularea autoturismului pe numele său, ocazie cu care i s-a perceput și a achitat taxa pe poluare pentru autovehicule în cuantum de 5.063 lei, așa cum rezultă din chitanța seria - nr.- din 08.12.2008 a Trezoreriei B și ulterior a solicitat restituirea taxei, însă cererea i-a fost refuzată, prin actele administrative menționate în petitul acțiunii și depuse la dosar, cu motivarea că taxa s-a plătit în baza OUG nr. 50/2008, emisă cu respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Potrivit art. 11, alin.1 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la buget Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În conformitate cu dispozițiile art.4 lit. a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar din cuprinsul art. 5 și 7 din ordonanța de urgență, taxa se calculează, stabilește, verifică de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederile OG nr. 92/2003.
Așa fiind, taxa pe poluare în cuantum de 5063 lei achitată de reclamantă cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismului în discuție a fost percepută în mod legal, iar refuzul pârâtei de a restitui taxa la cererea reclamantei este justificat, reclamanta neinvocând vreo situație, din cele prevăzute de art. 8 și 9 din ordonanță, care atrage restituirea taxei sau neplata acesteia.
Taxa pe poluare instituită de OUG nr. 50/2008 nu este contrară dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, iar Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, invocată de reclamantă, nu este în sensul că taxa pe poluare nu se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România, în cazul în care autoturismul a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al Uniunii Europene.
Pentru considerentele mai sus arătate, acțiunea reclamantei a fost apreciată ca neîntemeiată și în temeiul art.8 și 10 alin. 1 din Legea nr.554/2004, tribunalul a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios formulate, și pe cale de consecință anularea actului administrativ fiscal nr. 1648/06.02.2009 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B - N - Biroul Autorizări și supraveghetori fiscali și a Deciziei nr.2/17.03.2009 emisă de PBN; obligarea pârâtelor la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule, achitată de reclamant în cuantum de 5.063 RON, conform chitanței seria - nr.-, actualizată cu rata dobânzii legale calculată pana la restituirea efectivă.
În motivare se arată că instanța în mod greșit a reținut că în speță nu sunt incidente reglementările comunitare "in sensul că taxa pe poluare nu se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România, în cazul în care autoturismul a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al Uniunii Europene". Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene invocată este incidentă în cauză.
Dreptul comunitar cuprinde probleme mai vaste, întâlnite de-a lungul timpului, la care CJCE a dat soluții prin hotărârile pronunțate. Problema taxelor cu efect echivalent a fost întâlnită sub diferite forme, aspectele invocate fiind în acest sens, astfel că această problemă trebuie privită dintr-o perspectivă mai largă. Deși nu se referă expres la taxa pe poluare, jurisprudența invocată privește aceeași chestiune, astfel:
Jurisprudența Curții de Justiție Europene a stabilit prin Decizia în cauza Costa vs. Enel (1964), că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, iar în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă abia în anul 2008.
In cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
În privința încălcării dreptului comunitar prin instituirea taxei pe poluare, Curtea de la Luxembourg s-a pronunțat prin Hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, BV der en (discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia). Problema ivită este aceeași, discriminarea între produse, diferența constând în obiectul acestora (vin, banane, sau autoturisme).
Instanța în mod greșit a considerat că taxa pe poluare achitată de către recurentă în baza OUG nr. 50/2008 a fost percepută în mod legal. Pe cale de consecință, tribunalul a respins acțiunea formulată, motivând-o prin faptul că reclamanta nu a invocat vreo situație prevăzută de art. 8 si 9 din ordonanță, fără să analizeze aspectele de drept comunitar invocate în acțiune.
Potrivit OUG nr. 50/2008 obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4 lit.a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art.14 alin.1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă. (art.5 alin.1).
Nu există nicio diferență de esență între noul text de lege, și cel anterior (art.214. ind.l și 2.fiscal), taxa aplicându-se în același cadru și având același obiect. Singura diferență constă în denumire, noua taxă fiind "pe poluare".
Pe de altă parte, între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cel care înmatriculează autoturisme ulterior apare diferența de tratament: doar aceste din urmă persoane plătesc taxa pe poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul OUG 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului "poluatorul plătește."
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 rezultă că în această reglementare taxa pe poluare este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Astfel, cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Pe de altă parte, din preambulul OUG nr. 208/2008 și 218/2008 reiese explicit că se protejează producția internă.
Taxa încalcă principiul fundamental al Uniunii Europene și anume libera circulație a mărfurilor, discriminând autoturismele second-hand importate din țările Uniunii față de autoturismele second-hand din România, prin faptul că se aplică celor dintâi.
Nu este întemeiată motivația existenței acestei taxe pe considerente de protecție a mediului, din caracterul său și din adresabilitate se observă clar că ea nu tratează toți poluatorii din această categorie în mod egal, adresându-se în mod special autoturismelor importate second-hand.
. treptată a parcului auto românesc se poate face numai trecând printr-o etapă intermediară în care autoturismele foarte vechi să fie înlocuite cu unele mai puțin vechi și mai puțin poluante importate din țările Uniunii Europene, iar, odată cu creșterea puterii de cumpărare, adresabilitatea consumatorilor să se orienteze mai pregnant către autoturismele noi.
Contrar susținerilor că taxa pe poluare ar fi conforma cu normele comunitare, așa cum reiese din aspecte sus menționate, OUG 50/2008 încalcă prevederile art.90 CE prin diferența de tratament instituită și prin protejarea indirectă a producției interne.
Prevederile art. 90 au efect direct, ceea ce înseamnă că pot fi invocate de persoanele lezate în drepturi în fața organelor jurisdicționale naționale. Ca urmare a efectului direct al art. 90 par. 1 din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța în caz de sesizare, este datoare să constate că prevederile OUG 50/2008 sunt reglementari contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementari impun concluzia ca taxa achitată pentru înmatricularea autoturismului de către contestatoare, în cuantum 5063 RON, a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea art. 90 par. 1 al Tratatului.
Intimata Administrația Finanțelor Publice B prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, taxa de poluare achitată de recurentă fiind percepută în mod legal.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Din actele dosarului rezultă că reclamanta a achitat prin chitanța - nr.-/08.12.2008 suma de 5063 RON cu titlu de taxă de poluare, pentru înmatricularea unui autoturism anterior înmatriculat într-un stat membru UE.
Noul act normativ, respectiv OUG50/2008. (în forma sa inițială) nu este contrar legislației comunitare.
Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de Comisia Europeană către Guvernul României, nu au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea Europeană exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din nr.OUG 50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88. Comisiei Europene parag. 17).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect este relevantă decizia în cauza C-345/93, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparație cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia în cauzele conexate C-290/05 și 33305 și parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamantă) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
În cauza de față, reclamanta a achitat taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de C în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât restituirea ei nu are un temei legal.
În consecință, față cele menționat anterior, în condițiile art. 312 (1) pr.civ. se va respinge recursul declarat și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 279 din 2 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
6 ex/11.02.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
