Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1227/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1227/CA/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului privind pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr.351/CA/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
În interiorul termenului de pronunțare la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise atât din partea pârâtei recurente, cât și din partea reclamantei intimate -" ROMÂNIA"SRL.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27.a0.2009, când a fost amânată pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că pe rolul Tribunalului Sibius -a înregistrat acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta " ROMÂNIA" în contradictoriu cu A JUDEȚULUI S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate nulitatea absolută a Deciziei de impunere nr.88/19.07.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr. 8911/06.07.2007, precum și a obligațiilor bugetare suplimentare în sumă de 273.832 lei, reprezentând TVA și accesorii. În subsidiar, s-a solicitat anularea în totalitate a Deciziei nr. 42/05.10.2007 prin care a fost soluționată contestația împotriva actelor fiscale, precum și anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 88/09.07.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr. 8911/2007, pentru suma de 121.835 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în urma controlului fiscal efectuat de autoritatea pârâtă, s-a stabilit în sarcina societății, o obligație bugetară suplimentară în sumă de 121.835 lei, cu motivarea că în decembrie 2004 și ianuarie 2005, s-au dedus nejustificat din venituri și s-a exercitat dreptul de deducere a TVA pentru cheltuieli,bonus de performanță", acordat managerului societății, fără ca rezultatele financiare să justifice plata bonusului; TVA corespunzătoare avansului achitat prestatorului - INTERNAȚIONAL SERV SRL este nedeductibilă, pentru că prestatorul nu și-a achitat integral obligațiile; la data de 31.12.2004, societatea era obligată să recalculeze impozitul pe profit și să calculeze dobânzile, luând în calcul amortizarea dedusă din venituri la 30.09.2004, pentru utilajele, care i-au fost menținute în patrimoniul social.
Împotriva actelor de constatare și impunere fiscală a fost formulată contestație, care a fost respinsă prin Decizia nr. 42/05.10.2007.
Reclamanta a apreciat nelegale constatările din actele de control, decizia de impunere și cea prin care a fost soluționată contestația, motivând că drepturile managerului au fost stabilite prin contractul de management nr. 2909/03.11.2004, iar autoritatea fiscală nu are abilitatea de a cenzura contractele comerciale; exercitarea dreptului de a deduce TVA s-a făcut în condițiile art. 145 alin. 8, lit. din Codul Fiscal.
Calculul amortizărilor s-a făcut în condițiile art. 24 alin. 12 din Codul Fiscal.
Prin sentința civilă nr. 351din 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de S pentru suma de 151.997 lei, reprezentând impozit pe profit, TVA și accesorii, s-a respins excepția nulității absolute a deciziei de impunere nr. 88/09.07.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr. 8911/06.07.2007 emise de S și, în fond s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de -" ROMÂNIA"SRL și drept urmare, s-a dispus anularea în parte a deciziei nr. 42/05.10.2007, a deciziei de impunere nr. 88/09.07.2007 și raportului de inspecție fiscală nr. 8911/06.07.2007 pentru suma de 72.492 lei reprezentând 6.230 lei TVA, 57.839 lei majorări de întârziere aferente TVA, 784 lei penalități de întârziere TVA, 5.922 lei majorări aferente impozitului pe profit și 1.717 lei penalități aferente impozitului pe profit.
Au fost menținute actele administrativ fiscale pentru restul obligațiilor financiare stabilite suplimentar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Deliberând asupra excepția nulității absolute a deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, în ceea ce privește constatările și obligațiile fiscale stabilite, referitoare la TVA și accesorii, instanța constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Motivele de nulitate invocate de reclamantă, analizate prin prisma dispozițiilor Codului d e Procedură Fiscală, în forma de la data efectuării inspecției fiscale nu pot fi reținute. Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 3 din Codul d e Procedură Fiscală, în forma de la data inspecției fiscale, inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume destinate bugetului consolidat al statului. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competente poate decide reverificarea unei anumite perioade, dacă de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare, necunoscute inspectorilor fiscali la data verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora.
În speță, își fac aplicare dispozițiile tezei a II - a art. 105, alin.3 din Codul d e Procedură Fiscală. Inspecțiile parțiale privind TVA au fost efectuate la cererea contribuabilei, pentru rambursarea taxei, ele vizau perioade mai scurte de timp iar, în actele de control întocmite s-a precizat că eventuale diferențe, vor fi consemnate în actele de control ulterior. Inspecția fiscală generală finalizată prin actele atacate în prezentul dosar a purtat asupra activității de ansamblu a societății iar din verificarea întregii evidențe contabile a societății controlate au apărut elemente noi care nu puteau fi identificate cu ocazia verificărilor parțiale.
Față de aceste considerente, excepția nulității absolute a actelor de control și impunere va fi respinsă.
Verificând legalitatea actelor de control, impunere și jurisdicție administrativ fiscală în limita sumei de 121.835 lei, pentru care a fost pronunțată o soluție definitivă în sistemul căilor administrative de atac, instanța de fond a constatat că acestea sunt nelegale pentru suma de 72.492 lei, urmând a fi anulate pentru această sumă, pentru considerentele pe care le vom prezenta mai jos.
În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, autoritatea fiscală a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 145 alin. 3 lit. a din Codul Fiscal atunci când a apreciat că bonusul acordat managerului nu este deductibil fiscal. Reclamanta este înregistrată ca plătitor, serviciile de management prestate de CONSULTEEA au fost achitate, situație față de care obligația fiscală suplimentară de 6.230 lei a fost stabilită nejustificat.
La această concluzie a ajuns și expertul contabil ( raport expertiză fila 305 dosar ). Nici accesoriile în sumă de 57.839 lei - majorări de întârziere și 784 lei penalități, aferente TVA nu au fost stabilite legal: reclamanta a achitat integral și la termen pentru relațiile comerciale cu - INTERNAȚIONAL SERV SRL, nefiind aplicabile sancțiunile fiscale, iar sumele stabilite suplimentar în mod nelegal sunt cele precizate în suplimentul la raportul de expertiză ( fila 348 dosar).
Referitor la impozitul pe profit, reclamanta avea dreptul să deducă, la calcularea impozitului pe profit, valoarea serviciilor de consultație și management. De asemenea, reclamanta avea dreptul să deducă, la calcularea impozitului pe profit, valoarea serviciilor de consultanță și management. De asemenea, reclamanta nu avea obligația de a rectifica calculul impozitului pe profit la data de 31.09.2004, calculul impozitului pe profit fiind corect din punct de vedere al amortizării fiscale, contribuabila făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 24 alin. 12 din Codul Fiscal ( în aceste sens, a se vedea și raportul de expertiză - filele 308 și 310 dosar). Așa fiind, reclamanta datorează numai accesorii la impozitul pe profit: majorări - 5.922 lei și penalități 1.717 lei).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, solicitând: casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului se aduc următoarele critici hotărârii recurate:
1. Deducerea TVA-ului aferent bonusului de performanță achitat prestatorului " CONSULT" în perioada 31.12.2004-21.01.2005 s-a făcut cu încălcarea art. 145 alin. 3 lit. a din Legea nr. 571/2003, neexistând nici o legătură între activitatea economică desfășurată de intimata reclamantă și bonusul de performanță oferit prestatorului.
2. Exercitarea dreptului de deducere a TVA aferent avansului achitat " INTERNATIONAL " B, apreciindu-se că în măsura în care contractul de prestări servicii nu s-a materializat și nu a mai fost primită materia primă, atunci operațiunea de achiziție nu reprezintă o operațiune efectuată în favoarea activității economice și astfel nu poate fi admisă deducerea, impunându-se ajustarea deductibil, conform art. 138 lit. a și b din Legea nr. 571/2003.
Reclamanta nu a depus întâmpinare, însă pe calea concluziilor scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor de la dosar, se constată a fi fondat pentru considerentele expuse în continuare:
1. Reclamanta a dedus -ul aferent bonusului de performanță acordat " CONSULTEA" în cuantum de 6.230 lei. În cauză nu este pusă în discuție legalitatea acordării bonusului în sine, pentru că prin ipoteză, între reclamantă și -" CONSULTEA"SRL există un contract de management legal încheiat, ce reprezintă legea părților. În discuție este pusă justificarea deducerii TVA-ului aferent facturilor nr. -/31.12.2004 și -/21.01.2005 emise de " CONSULTEA", reprezentând bonus de performanță.
De remarcat este că părțile au încheiat contractul la data de 3.11.2004,iar scopul încheierii lui a fost, așa cum reține și expertul contabil desemnat în cauză, a fost din rațiuni fiscale, numitul, administrator al -" CONSULTEA"SRL fiind până la momentul încheierii contractului, angajatul reclamantului, ce desfășura în esență aceiași activitate de manageriere a reclamantei. Tot potrivit concluziilor expertului contabil, bonusul de performanță acordat societății " CONSULTEA" viza întreaga activitate desfășurată de numitul la societatea reclamantă, când acesta a avut calitatea de salariat. Din această perspectivă nu se justifică deducerea TVA-ului aferent bonusului de performanță, pentru că acesta recompensează în fapt activitatea unui salariat și nu prestarea unui serviciu de management din partea unei societăți comerciale. În concluzie, reclamanta datorează TVA în cuantum de 6.230 lei, precum și accesoriile legale, așa cum au fost stabilite de organul fiscal.
2. Din analiza stării de fapt coroborată cu normele fiscale incidente rezultă că reclamanta avea obligația ajustării TVA decurgând din avansul acordat pentru furnizare materii prime de către -" INTERNATIONAL "SRL Această obligație este confirmată și de expertiza contabilă efectuată în cauză, necontestată de reclamantă. Problema care se pune este însă a exigibilității TVA-ului aferent acestui avans, moment de la care încep să curgă accesoriile aferente (penalități și majorări de întârziere).
taxei e determinată de momentul la care reclamanta era obligată a ajusta TVA-ul aferent avansului acordat -" INTERNATIONAL "SRL
Potrivit art.138 lit. b din Legea nr.571/2003 "baza de impozitare a TVA se ajustează în următoarele situații:
a). dacă au fost emise facturi fiscale și, ulterior, operațiunea este anulată total sau parțial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor"
Rezultă din cele ce preced că ajustarea era obligatorie în momentul în care reclamanta avea certitudinea neîndeplinirii obligației de către " INTERNATIONAL ", certitudine ce a intervenit în luna octombrie 2005, când au fost sistate livrările de această din urmă societate, care a emis facturi parțiale de stornare către reclamantă. Cu acest moment devine exigibil -ul în cauză în cuantum de 94.392 lei și de la care încep să curgă accesoriile calculate astfel în mod legal de organele de control fiscal.
3. Instanța de fond prin hotărârea atacată anulează dispozițiile actelor de control ori deciziei fiscale și cu privire la majorările de întârziere aferente în cuantum de 57.839 lei, dispoziție prin care s-a depășit cadrul procesual fixat de reclamantă prin contestație.
Reclamanta a suspus controlului jurisdicțional justețea majorărilor de întârziere TVA în cuantum de 12.350 lei, ca accesorii la TVA în cuantum de 100.522 lei, ce a făcut obiectul analizei de mai sus, iar a anula majorări în cuantum de 57.839 lei reprezintă a acorda mai mult decât s-a cerut, pentru că în raport de art. 218.Cod Penal fiscală cadrul procesual fixat prin contestație la organul fiscal trebuie să fie identic cu cadrul procesual în fața instanței de contencios administrativ.
Așa fiind, din acest punct de vedere hotărârea atacată este nelegală.
4. Prin sentința recurată au fost anulate și dispozițiile actelor fiscale prin care s-au impus reclamantei obligații fiscale în cuantum de 5.922 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și 1.717 lei penalități aferente impozitului pe profit, cu toate că prin considerente s-a apreciat că aceste obligații sunt datorate, pronunțându-se din acest punct de vedere o hotărâre contradictorie. Având în vedere că dispozitivul hotărârii obligă, iar considerente conving și, luând în considerare că aceste obligații fiscale nu au făcut obiectul recursului DGFP S, se va reține că aceste obligații nu mai incumbă reclamantei.
Pentru aceste considerente, soluția preconizată se impune, urmând a fi admis recursul, a se modifica în totalitate hotărârea atacată în sensul că va fi admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta -" ROMÂNIA"SRL în contradictoriu cu DGFP A JUDEȚULUI S și drept urmare, va fi anulată în parte decizia nr.42/05.10.2007, corespunzător și decizia de impunere nr.88/09.07.2007 și raportul de inspecție fiscală nr.8.911/06.07.2007, numai pentru suma de 7.639 lei reprezentând 5.922 lei majorări aferente impozitului pe profit și 1.717 lei penalități aferente impozitului pe profit, menținându-se în rest dispozițiile actelor administrativ fiscale atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr.351/CA/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- și în consecință:
Modifică în totalitate hotărârea atacată în sensul că admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta " ROMÂNIA" în contradictoriu cu a JUDEȚULUI și drept urmare, anulează în parte decizia nr.42/05.10.2007, corespunzător și decizia de impunere nr.88/09.07.2007 și raportul de inspecție fiscală nr.8.911/06.07.2007, numai pentru suma de 7.639 lei reprezentând 5.922 lei majorări aferente impozitului pe profit și 1.717 lei penalități aferente impozitului pe profit.
Menține în rest dispozițiile actelor administrativ fiscale atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact./4 ex./12.11.2009
Jud.fond
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
