Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 221/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 221/F/CA/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, împotriva pârâtului OFICIUL ROMÂN PENTRU - BIROUL PENTRU AL JUDEȚULUI S, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
În interiorul termenului de pronunțare la dosarul cauzei au fost transmise prin fax concluzii scrise din partea reclamantei.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27.10.2009, când a fost amânată pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii de față:
Constată că sub nr. 838 din 07.07.2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul BIROUL PENTRU AL JUDEȚULUI S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Deciziei nr.-/18.06.2009 emisă de pârât.
În motivarea acțiunii reclamanta susține că decizia de returnare este ilegală, întrucât a încheiat o căsătorie reală cu cetățeanul român, bazată pe consimțământul liber și neviciat al soților. Se mai arată că scopul căsătoriei nu a fost dobândirea cetățeniei române, cetățenie pe care o putea obține mult mai ușor printr-o cerere adresată Statului Român, întrucât bunicii acesteia aveau această cetățenie, care nu le-a fost retrasă.
În drept se invocă art. 84 din nr.OUG194/2002.
Prin întâmpinare, pârâtul solicită respingerea, susținând că decizia a fost corect și legal emisă, întrucât prin probatoriul administrat ulterior formulării cererii de prelungire a dreptului de ședere, și care a stat la baza emiterii deciziei atacate, a rezultat că reclamanta a încheiat o căsătorie de conveniență, cei doi soți nu coabitează împreună, nu cunosc rudele celuilalt, reclamanta nu contribuie la cheltuielile căsătoriei și aceasta a mai încheiat anterior o căsătorie de conveniență cu un alt cetățean român din A, în temeiul căreia a mai solicitat prelungirea dreptului de ședere în România, însă a renunțat la această cerere, motivat de împrejurarea că intenționează să divorțeze pentru nepotrivire de caracter și pentru că între soți nu mai există coabitare matrimonială.
În drept se invocă dispozițiile OUG nr.194/2002.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamanta, cetățean, este căsătorită cu cetățeanul român, căsătorie care a fost încheiată în fața delegatului de stare civilă din cadrul Primăriei municipiului Sibiu și înregistrată sub nr. 131/04.04.2009 în registrul stării civile.
La data de 06.04.2009 reclamanta a depus la serviciul pârât cerere pentru prelungirea dreptului de ședere pentru reîntregirea familiei, invocând căsătoria cu cetățeanul român, Serviciul pentru Sibiu efectuând cercetări sub aspectul incidenței art. 63 alin. 2 și 3 din nr.OUG 194/2002.
Astfel, soții au fost intervievați la data de 29.04.2009, interviurile fiind consemnate în procese verbale.
De asemenea, agenții Serviciului pentru Sibiu au efectuat o serie de verificări la adresa declarată a soților, precum și la alte adrese de interes, spre verificarea existenței unei coabitări comune ale celor doi soți.
Constatând că din probatoriul administrat reiese că între cei doi soți nu există o coabitare matrimonială, că din partea reclamantei lipsește o contribuție efectivă la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie, că reclamanta a mai încheiat anterior o căsătorie de conveniență și că soții sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia, pârâtul Serviciul pentru imigrări Sibiu a respins cererea reclamantei de prelungire a dreptului de ședere pentru reîntregirea familiei și a emis Decizia de returnare nr. - din 18.06.2009, justificat de incidența în cauză a prevederilor art. 63 alin. 2 lit. a, c, f și g din nr.OUG 194/2002.
Decizia a fost comunicată reclamantei, care în termenul legal a contestat-o în fața Curții de Apel Alba Iulia.
Curtea apreciază în raport de starea de fapt reținută și a probatoriului administrat în cauză că, într-adevăr a încheiat în România o căsătorie de conveniență, așa încât decizia emisă de Serviciu de Sibiu este temeinică și legală, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 63 din nr.OUG 194/2002 "Oficiul Român pentru refuză prelungirea dreptului de ședere obținut în baza căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate rezultă că acea căsătorie este de conveniență.
Elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de conveniență pot fi următoarele:
a) coabitarea matrimonială nu există;
b) soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei;
c) lipsa unei contribuții efective la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie;
d) soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi;
e) există date că anterior unul dintre soți a încheiat o căsătorie de conveniență;
f) soții sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal a circumstanțelor în care s-au cunoscut, ori a altor informații relevante despre aceștia;
g) încheierea căsătoriei a fost condiționată de plata unei sume de bani între soți, cu excepția sumelor cu titlu de plată"
Reclamanta și actualul său soț s-au cunoscut în luna august 2006 în stațiunea. Numitul a declarat că de atunci până la Revelionul 2007-2008, pe care ambii soți au susținut că l-au petrecut împreună, cei doi soți s-au întâlnit la intervale de 3-4 luni, când reclamanta venea din România la sora ei din A, pe când aceasta susține că nu s-au mai întâlnit decât în decembrie 2007 la petrecerea de Revelion. Verificările efectuate la "traficul de frontieră" a revelat că reclamanta nu era în România la acel revelion, figurând ieșită din țară la data de 8.12.2007, pentru ca apoi să intre în România la data de 20.02.2008.
Reclamanta a declarat că a mai fost căsătorită o singură dată în Republica M, căsătorie în urma căreia a rezultat un copil, în prezent în vârstă de 15 ani, omițând că a mai fost căsătorită cu un cetățean român în municipiul A în anul 2006, în temeiul căreia a întreprins proceduri similare la autoritățile pentru imigrări, ca cele supuse cenzurii în speță, la care însă a renunțat, întrucât a divorțat în același an pentru nepotrivire de caracter și pentru că între soți nu există coabitare matrimonială.
S-a mai constatat din interviurile luate celor doi soți că aceștia nu cunosc date elementare despre trecutul fiecăruia, locul nașterii, rude, veniturile pe care le realizează fiecare, că reclamanta nu contribuie la sarcinile și cheltuielile căsătoriei.
Toate aceste elemente converg spre concluzia îndeplinirii condițiilor prev. de art. 63 alin.2 lit. a, b, f și g din nr.OUG 194/2002 ce dovedesc cu prisosință că reclamanta și numitul au încheiat o căsătorie de conveniență, aspect ce justifică decizia atacată, care este dată cu respectarea legii.
Așa fiind, contestația reclamantei este neîntemeiată și va fi respinsă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, cetățean cu reședința în România, municipiul Sibiu,-,.39.24, județul Sibiu și domiciliul procesual ales în municipiul A,-.29, județul A împotriva pârâtului OFICIUL ROMÂN PENTRU - BIROUL PENTRU AL JUDEȚULUI, cu sediul în municipiul Sibiu,--4, județul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact. /6 ex./04.01.2010
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu
