Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 131/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.131/CA/2008-
Ședința publică din 3 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă- " -" SRL,cu sediul în S M, str.-, -.1,.36, jud.S M, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI S M și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S M - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, -.1,.36, jud.S M, împotriva sentinței nr.341/CA din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta reclamantă - " -" SRL S M - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.11 din 19 februarie 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul de avocat și pentru intimatul pârât Primarul Municipiului S M - consilier juridic în baza delegației nr-14213 din 1 aprilie 2008, lipsă fiind intimata pârâtă Primăria Municipiului S M - Direcția Impozite și Taxe Locale.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu intimată pârâtă Primăria Municipiului S M, nefiind restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu aceasta.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei, achitată prin chitanța nr.- din 3 decembrie 2007, emisă de Primăria S M, plus timbru judiciar în valoare de 0,15, că recurenta reclamantă a depus la dosar concluzii scrise, precum și faptul că, cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Instanța,pune în discuția părților să se pronunțe dacă Primăria SMe ste o autoritatea publică sau o structură funcțională.
Reprezentanta recurentei reclamante învederează că a înțeles să cheme în judecată și Primăria SMp entru opozabilitate, având în vedere că aceasta este trecută în antetul actelor emise, precum și în dispozitivul hotărârii atacate.
Reprezentantul intimatului pârât Primarul Municipiului SMî nvederează că Direcția de Impozite și Taxe Locale este reprezentată de primarul municipiului și că primăria este o structură funcțională.
Instanța,din oficiu invocă excepția lipsei capacității procesuale a Primăriei S M, ca fiind o structură funcțională și nu au autoritate publică.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită respingerea excepției invocată de instanță din oficiu, considerând că primăria are capacitate procesuală.
Reprezentantul intimatului pârât Primarul Municipiului SMs olicită admiterea excepției invocată din oficiu de către instanță, apreciind că față de prevederile Legii nr.215/2001, primăria nu are capacitate procesuală.
Instanța,apreciază că, procedura de citare este legal îndeplinită și cu intimata Primăria Municipiului S M, întrucât aceasta este reprezentată prin primarul municipiului, iar la termenul de azi este prezent la dezbateri reprezentantul acestuia - consilier juridic, având delegația depusă la dosar. Întrucât, cauza a fost cerută la amânări fără discuție, dispune lăsarea ei la rând.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare, atunci când a urmat la rând, s-au prezentat aceleași părți.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte probleme prealabile.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate în scris, modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar. În temeiul art.108 alin.1 și prin raportare la dispozițiile art.288 alin.1 din Legea nr.571/2003, solicită să se constate că pârâta a adoptat HCL nr.168/100 din 23.12.2004 cu mult peste termenul prevăzut de lege. Astfel, apreciază că, acea hotărâre este nulă absolut, fiind adoptată cu încălcarea unei dispoziții imperative conținută de o lege organică. Așa fiind, arată că, apar ca lovite de nulitate absolută toate actele prin care s-au stabilit diferite cote de impozitare majorate, penalități și majorări de în întârziere în cuantumurile prevăzute de acea hotărâre de consiliu local. La întrebarea instanței, arată că nu a invocat la instanța de fond excepția de nelegalitate a actelor emise. Mai arată că, deși a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, prima instanță a ignorat concluziile expertului, mai mult a schimbat înțelesul vădit al acestor concluzii. Instanța de fond, arată că, a apreciat în mod greșit că, poate adăuga, precum pârâta, la dispozițiile privitoare la sancționarea nerespectării prevederilor Legii nr.571/2003, considerând astfel că, este legală și temeinică sancțiunea stabilită în sarcina recurentei de funcționarii Primăriei S Totodată, arată că, instanța de fond, refuzând să observe că, în cuprinsul Legii nr.571/2003, neînregistrarea în evidențele contabile a unui raport de reevaluare a construcțiilor nu este sancționată ca și neevaluare a respectivelor construcții, a aplicat în mod greșit legea.
Reprezentantul intimatului pârât Primarul Municipiului SMs olicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Astfel, arată că, valoarea contabilă este valoarea reevaluată și înregistrată în contabilitatea persoanei juridice. Învederează că, organul fiscal nu are atribuții în stabilirea sancțiunilor.
Instanța,pune în vedere reprezentantului intimatului pârât să se pronunțe cu privire la excepția de nulitate a HCL nr.168/100 din 23.12.2004, referitor la care recurenta a invocat că s-a adoptat peste termen.
Reprezentantul intimatului pârât Primarul Municipiului SMa preciază că, este nefondată această excepție.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.341/CA din 17 octombrie 2007, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta - " -" SRL cu sediul în S M-/36, împotriva pârâților PRIMARUL MUNICIPIULUI S M și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S M - DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE pentru anulare acte administrativ-fiscale, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că a fost chemată să se pronunțe asupra problemei de drept privind cuantumul impozitului pe clădiri datorat de reclamantă pentru anul 2005 în condițiile în care, clădirile supuse impozitării au fost reevaluate în fapt în decembrie 2004, însă această reevaluare nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale societății.
Față de problema de drept în discuție, instanța a reținut că dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 253 alin. 1-3, 5 și 6 Codul fiscal, sunt clare și concise, susceptibile de interpretare, în sensul că, "impozitul pe clădirile aparținând persoanelor fizice se calculează prin aplicarea unei cote de impozitareasupra valorii de inventar a clădiriicare este valoarea de intrare sa clădirii în patrimoniu,înregistrată în contabilitatea proprietaruluiclădirii, conform prevederilor legale în vigoare. În cazul unei clădiri care a fost reevaluatăconform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii estevaloarea contabilărezultată în urma reevaluării, înregistrată caatare în contabilitateaproprietarului - persoană juridică.
În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de Consiliul local/Consiliul General al Municipiului B între 5% și 10% și se aplică lavaloarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanei juridicepână la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. 2 ".
În condițiile în care Raportul de evaluare a costului istoric, din decembrie 2004, două clădiri proprietatea reclamantei nu a fost înregistrat în evidența contabilă a societății în conformitate cu dispozițiile legale incidente în materie, acesta nu are o dată certă privind momentul la care acesta a fost întocmit, nefiind înregistrat nici în alte registre de evidență ale societății, instanța a apreciat că, în mod corect organele fiscale au constatat că reclamanta datorează impozit pe clădiri în condițiile prevăzute de art. 253 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 și nu în cele prevăzute de aliniatele 2 și 5 din același text de lege și că se impune recalcularea impozitului pe clădiri aferent anului 2005 prin stabilirea unui impozit pe clădiri suplimentar și de accesorii aferent acestui debit fiscal principal.
Constatând că dispozițiile art. 253 Cod fiscal nu lasă loc de interpretare, că prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, s-au exprimat "considerații personale ale expertului" în urma cărora s-a recalculat impozitul pe clădiri, că prin HCL nr. 168/100/23.12.2004 cota de impozit pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință este de 10 %, că în mod eronat reclamanta calculat impozitul pe clădiri aferent anului 2005 în cotă de 1% din valoarea reevaluată a clădirii, neînregistrată în evidența contabilă a societății, că actele administrativ fiscale (raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere, dispoziția de soluționare a contestației) sunt temeinice și legale, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, art. 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004, art. 188 alin. 2 Cod procedură fiscală și a textelor de lege amintite, instanța a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, fără a-i acorda cheltuielile de judecată solicitate, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, aceasta fiind căzută în pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen, legal timbrat, reclamanta - " -" SRL, solicitând instanței admiterea acestuia și modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală.
Astfel, recurenta a precizat că sunt lovite de nulitate absolută toate actele prin care se stabilesc diferite cote de impozite majorate, penalități și majorări de întârziere în cuantumurile prevăzute de HCL nr.168/100 din 23.12.2004, având în vedere că pârâta a adoptat hotărârea amintită cu mult peste termenul prescris de lege, respectiv data de 31.05.2004, pentru valorile impozitelor aferente anului 2005, aceasta fiind nulă absolut, potrivit art.108 alin.1 raportat la art.288 alin.1 din Legea nr.571/2003.
De asemenea, recurenta a menționat că, deși în cauză s-a acceptat efectuarea unei expertize contabile, concluziile acesteia au fost ignorate de către instanța de fond, precum și că aceeași instanță, deși citează considerațiile personale ale expertului, nu le ia practic în seamă și mai mult schimbă înțelesul vădit al acestor concluzii, trecând o afirmație cu caracter pozitiv, în registrul negativ.
Recurenta prin motivele de recurs formulate a mai subliniat că, aproape depășind atribuțiile conferite de lege, prima instanță a apreciat că poate adăuga, la dispozițiile privitoare la sancționarea nerespectării prevederilor Legii nr.571/2003, dispoziții cuprinse în art.294 alin.2, o faptă nesancționată de această lege, constând în neînregistrarea în evidențele contabile a raportului de reevaluare.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Primarul Municipiului SMa solicitat respingerea recursului, arătând în esență că organul fiscal a stabilit obligația fiscală în baza art.253 alin.6 din Legea nr.571/2003 și de asemenea că, acest din urmă articol nu prevede cu titlu de sancțiune neînregistrarea în evidența contabilă a societății a unui raport de reevaluare, ci stabilește o altă cotă de impozitare în cazul acestor contribuabili persoane juridice, care au în proprietate clădiri cu privire la care nu s-a făcut nici o reevaluare în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință.
Intimata și-a fundamentat întâmpinarea pe prevederile art.115 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, precum și sub toate aspectele potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
În raport cu actele și lucrările dosarului, instanța de control apreciază că în mod corect tribunalul a apreciat că obligația de plată a sumei de 20.901 lei impozit pe clădiri, suplimentar pentru anul 2005, precum și a sumei de 9.566 lei dobânzi, penalități și majorări de întârziere se fundamentează pe prevederile art.253 alin.6 din Legea nr.571/2003.
Astfel, conform articolului amintit în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani, anteriori anului de referință, cota impozitului se stabilește de consiliul local între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrate în contabilitatea persoanelor juridice, până la data primei reevaluări.
Cum în speță nu s-a făcut dovada că, raportul de evaluare cu privire la imobilele reclamantei, efectuat în decembrie 2004, fost înregistrat în evidența contabilă a societății, așa cum prevede art.253 alin.5 din Legea nr.571/2003, pe bună dreptate organele fiscale au stabilit că reclamanta datorează impozit pe clădiri potrivit art.253 alin.6 din Legea nr.571/2003.
Faptul că, hotărârea Consiliului Local S M nr.168/100 din 23.12.2004, prin care s-a stabilit că pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință cota de impozitare este de 10%, a fost adoptată cu mult peste termenul prescris de lege (art.288 alin.1 și art.292 alin.2 din Legea nr.571/2003), nu poate atrage nulitatea absolută a actelor prin care se stabilesc diferite cote de impozit majorate, penalități și majorări de întârziere, cum greșit susține recurenta.
Pe de o parte, așa cum am mai precizat, obligațiile de plată ale reclamantei au la bază prevederile art.253 alin.6 din Legea nr.571/2003,iar pe de altă parte, la momentul stabilirii obligațiilor suplimentare de plată, această hotărâre era în vigoare.
Referitor la raportul de expertiză efectuat în cauză, acesta este supus regimului juridic care se aplică oricărui mijloc de probă, instanța putând să aprecieze dacă are sau nu putere și valoare probantă.
În condițiile în care, obiectul expertizei, potrivit art.201 alin.1 teza 1 Cod procedură civilă, poate viza doar lămurirea unor împrejurări de fapt și cum în speță expertul s-a preocupat de interpretarea și aplicarea legii, pe bună dreptate s-a apreciat că acesta nu poate avea valoare probantă.
Și observațiile recurentei legate de faptul că, tribunalul ar fi confirmat prin soluția pronunțată existența unei contravenții care nu este reglementată de art.294 alin.2 din Legea nr.571/2003, sunt nefondate.
Prima instanță nu a făcut decât să verifice dacă prevederile, avute în vedere de organele fiscale la stabilirea obligaților de plată, au fost corect aplicate.
Stabilirea obligațiilor de plată suplimentare rezultă din lege și nu are caracterul unei sancțiuni contravenționale.
Pentru considerentele ce preced, văzând că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, recursul va fi respins potrivit art.312 Cod procedură civilă.
În privința excepției lipsei capacității procesuale civile a Primăriei Municipiului S M, aceasta va fi respinsă ca nefondată.
Deoarece recursul a fost respins, nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei capacității procesuale a PRIMĂRIEI S M, reprezentată prin Primarul Municipiului S
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de- " -" SRL,împotriva sentinței nr.341/CA din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 3 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 23.04.2008
- jud. fond. -
- dact. - 2 ex.
- 23.04.2008
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
