Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 133/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia Nr. 133/
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Mirena
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Mun. G împotriva sentinței civile nr. 993/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru intimatul reclamant, lipsă fiind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice G și intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura îndeplinită, viciul de procedură cu intimatul reclamant fiind acoperit în temeiul prevederilor art.89 alin.2 Cod procedură civilă prin înfățișarea reprezentantului convențional al acestuia.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice G în termenul legal și este scutit de la plata taxelor judiciare potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Intimatul reclamant nu a depus la dosar întâmpinare.
Avocat depune la dosar în ședință publică, împuternicire avocațială. Întrebat fiind declară că nu are cereri de formulat, probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind formulate alte cereri, probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul convențional al intimatului reclamant solicită respingerea recursului formulat de Administrația Finanțelor Publice G ca netemeinic și nefundat și menținerea sentinței civile nr. 993/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs. Solicită să se aibă în vedere practica constantă a curților de apel din țară. Menționează că actul normativ prin care s-a stabilit taxa de poluare nu a ținut seama de jurisprudența Curții Europene de Justiție care în cauza C - 524/07 contra Austria a sancționat aplicarea taxei cu efect echivalent disimulată sub denumirea de taxă de poluare și de emisii sonore prin care se restrângea dreptul de înmatriculare a unor autoturisme achiziționate din spațiul comunitar. Consideră că aceste taxe de poluare încalcă tratatele comunitare, dispozițiile art. 148 din Constituția României. Depune la dosar concluzii scrise, practică judiciară și factura nr. -/10.02.2010 reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 993/29.10.2009 pronunțată de C s-a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul față de această pârâtă ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sf.G; s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sf.G și, în consecință, pârâta a fost obligată să restituie reclamantului sumele de: 4.227 lei achitată cu chitanța seria - nr.- din 06.04.2009, 2.610 lei achitată cu chitanța seria - nr.- din 06.04.2009, 2.613 lei achitată cu chitanța seria - nr.- din 06.04.2009 și 1.380 lei achitată cu chitanța seria - nr.- din 03.03.2009 - reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală calculată, potrivit art.124 din OG nr. 92/2003, de la data încasării și până la restituirea integrală, să plătească reclamantei 2.039,30 lei cheltuieli de judecată; s-a respins cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sf.G s-a constatat a fi netemeinică dat fiind că, potrivit art.5 alin.1 și alin.4 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare se calculează de autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil la unitățile Trezoreriei Statului. Normele de aplicare, aprobate prin HG nr. 686/2008, dau detalii în ce privește autoritatea fiscală competentă, în sensul că aceasta este cea de la domiciliul fiscal al contribuabilului.
Așadar, taxa pe poluare s-a calculat și s-a încasat de către pârâta Sf.G, deci raportul juridic fiscal a luat naștere între aceasta și contribuabilul, neavând relevanță faptul că taxa se face venit la fondul pentru mediu gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu. Pentru identitate de rațiune, se cuvine a fi menționat că unitățile de trezorerie colectează toate sumele reprezentând venituri bugetare, distribuirea acestora pe beneficiari făcându-se potrivit legii, iar în situația repetițiunii de sume încasate nedatorat, aceste sume sunt asigurate din bugetul de stat.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sf.
Asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei DGFP C, tribunalul constatat că acțiunea reclamantului poartă asupra pretenției de restituire a taxelor pe poluare achitate la Trezoreria municipiului Sf.G din cadrul Administrației Finanțelor Publice Sf. G, administrație care, deși funcționează în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului C, este persoană juridică, deci poate sta și singură în judecată.
Contestația formulată de reclamant împotriva adresei de refuz este inutilă de vreme ce actul atacat nu are caracterul de act administrativ de natură a da naștere, a modifica ori stinge raporturi juridice, în sensul dat de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Ci reprezintă o simplă adresă de corespondență a pârâtei, cu caracter informativ, prin care s-a răspuns cererii reclamantei de restituire a taxelor.
Ca urmare, în raportul juridic dedus judecății, Direcția Generală a Finanțelor Publice C nu este parte, astfel excepția invocată fiind admisă, iar cererea introductivă s-a respins față de pârâta DGFP C ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cât privește cererea de chemare în garanție a Administrația Fondului pentru Mediu formulată de pârâta Sf.G, s-a constatat că aceasta este formulată în cadrul întâmpinării, și nu separat, nefiind motivată în fapt și în drept și fără să cuprindă pretențiile pârâtei față de chemată în garanție. În acest context, cererea nu îndeplinește condițiile de formă cerute pentru cererea de chemare în judecată, așa cum dispune art. 61 Cod proc.civilă, astfel că tribunalul respins-o ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat în luna iulie 2009 restituirea taxelor de primă înmatriculare achitate cu chitanțele și ordinele de plată arătate mai sus, taxe la plata cărora a fost obligat pentru înmatricularea în România a autovehiculelor.
Pârâta Sf.G, prin adresa nr.18772/13.07.2009, îi comunică refuzul de restituire invocând prevederile OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr.50/2008 și a înlocuit taxa de primă înmatriculare reglementată de Legea nr.343/2006, ca o taxă specială.
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehicule din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identificare a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003 (art.3). Autovehiculele reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4 lit."a"), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art.14 alin.1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art.5 alin.1).
Potrivit OUG nr.208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășesc 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008 (art.II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art.III).
OUG nr.208/2008 a fost abrogată prin OUG nr.218/2008 privind modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art.III al acesteia, (1) autovehiculele M(1) cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N(1) cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008. (2) autovehiculelor M(1) cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N(1) cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr.1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008.
Este relevant, de asemenea, faptul că această taxă are un caracter special.
În aceste condiții, tribunalul a examinat dacă taxa pe poluare reprezintă un impozit direct sau indirect pentru produse provenind din alte state membre ale Comunității Europene.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singură zonă economică, o piață comună în cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunității și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate. În acest sens, art.90 Tratatul CE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții concurențiale normele, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Taxa de poluare nu reprezintă o taxă vamală directă, însă, dat fiind caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele cu proveniență din alte state, este evident caracterul său de echivalent al unei taxe vamale.
Drept urmare, taxa de poluare reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Tribunalul a avut în vedere de asemenea, că Tratatul a creat o nouă ordine juridică" în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea Europeană de Justiție în cazul en, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art.148 alin.2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
De asemenea, nu au putut fi reținute nici apărările pârâtei privitoare la faptul că OUG nr.50/2008 nu a fost declarată neconstituțională și prin urmare trebuie aplicată, întrucât analiza incompatibilității unei norme interne cu prevederile legale comunitare are prioritate, conform jurisprudenței în cauza Simmenthal II. Instanța comunitară a statuat că măsurile naționale ulterioare normelor de drept comunitar relevante, care intră în conflict cu acestea, trebuie să fie considerate inaplicabile, fără a mai aștepta înlăturarea lor printr-o declarație de neconstituționalitate.
Față de cele arătate, apărările pârâtei au fost înlăturate ca neîntemeiate, refuzul acesteia de restituire fiind nejustificat câtă vreme taxa achitată restricționează libera circulație a mărfurilor din țări membre ale Uniunii Europene în România, în acest mod fiind afectată piața comunitară.
În consecință, pentru motivele expuse, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantei sumele încasate nelegal cu titlul de taxă pe poluare.
Pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantului prin imposibilitatea folosirii sumelor, instanța a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului, dobândă prevăzută de art.124 Cod proc.fiscală, în speță fiind vorba de un raport juridic fiscal. Dobânda a fost calculată de la data plății taxei și până la restituirea efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Gai nvocat dispozițiile art. 299 și art. 304 indice 1 din Cod procedură civilă solicitând admiterea recursului și casarea sentinței civile nr. 993/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna.
Recurenta pârâtă a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și criticabilă pentru considerentul că aceasta în mod greșit a reținut faptul că taxa de poluare s-a încasat și calculat de către Administrația Finanțelor Publice G deci raportul juridic fiscal a luat naștere între aceasta și contribuabil, neavând relevanță faptul că taxa se face venit la bugetul Fondului de Mediu, iar gestionarea revenind Administrației Fondului pentru Mediu în calitate de singur beneficiar al sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare.
Recurenta a mai arătat că reclamantul nu a indicat în acțiunea sa actul administrativ a cărei anulare ar solicita-o, sau prin care i s-ar fi refuzat de către o autoritate publică recunoașterea vreunui drept sau interes legitim, o eventuală reparare a unei pagube cauzate. În acest sens sunt și dispozițiile art. 41 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 privind Codul fiscal. Se mai arată că încasarea acestei sume, reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule s-a făcut în baza prevederilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare. acestei taxe este prevăzută de legea română, fiind perfect legală și pasibilă de a fi achitată de către contribuabili având în vedere principiul constituțional cuprins în art. 1 alin. 5 din Constituția României. Restituirea de sume de la bugetul de stat la cererea debitorului de face în condițiile art. 117 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. art. 299 și art. 304 indice 1, se constată următoarele:
Instanța de fond a apreciat inadmisibilă, pentru motive de formă, cererea formulată de Administrația Finanțelor Publice Sf. G privind chemarea în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu și s-a pronunțat asupra acestei cereri prin hotărâre fără a cita chemata în garanție, încălcând drepturile procesuale ale acesteia.
Potrivit art. 62 Cod procedură civilă cererea de chemare în garanție va fi comunicată terțului chemat în proces, acordându-se termen pentru a depune întâmpinare și pentru pregătirea apărării.
Instanța constată că pârâta Administrația Finanțelor Publice Sf Gad epus întâmpinare și odată cu ea și în cuprinsul acesteia s-a făcut referire la cererea de chemare în garanție.
Ca urmare, instanța de fond nu putea decide asupra cererii decât după îndeplinirea cerințelor art. 62 Cod procedură civilă.
Întrucât partea nu a fost citată conform legii, iar cercetarea fondului și judecata s-au făcut în lipsa acesteia, sunt incidente dispozițiile art. 312 alin 1 și 5 Cod procedură civilă și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice G împotriva Sentinței civile nr. 993/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
Pentru președinte complet, Judecător, Judecător,
aflat în concediu de odihnă, - - - -
semnează
Președinte instanță
-
Pentru grefier
Semnează Grefier șef
Red MR 16.03.2010
Dact CC 22.03.2010
4 ex
Jud fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
