Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 131/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 131/
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Mirena
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta FINANȚELOR PUBLICE G împotriva sentinței civile nr. 992/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru intimata reclamantă - SRL, lipsă fiind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice G și intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat de Administrația Finanțelor Publice B în termenul prevăzut de lege și scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL depune la dosar în ședință publică, împuternicire avocațială.
Întrebat fiind declară că nu are cereri de formulat, probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind formulate alte cereri, probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul convențional al intimatei reclamante solicită respingerea recursului formulat de Administrația Finanțelor Publice G ca netemeinic și nefondat și menținerea sentinței civile nr. 992/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs. Solicită să se aibă în vedere practica constantă a curților de apel din țară. Menționează că actul normativ prin care s-a stabilit taxa de poluare nu a ținut seama de jurisprudența Curții Europene de Justiție care în cauza C - 524/07 contra Austria a sancționat aplicarea taxei cu efect echivalent disimulată sub denumirea de taxă de poluare și de emisii sonore prin care se restrângea dreptul de înmatriculare a unor autoturisme achiziționate din spațiul comunitar. Consideră că aceste taxe de poluare încalcă tratatele comunitare, dispozițiile art. 148 din Constituția României. Depune la dosar concluzii scrise, practică judiciară și factura nr.-/10.02.2010 reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 992/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Covasnas -a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL Sf. față de această pârâtă ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sf.G; s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL Sf.G împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sf.G și, în consecință: pârâta a fost obligată să restituie reclamantei sumele de: 402 lei achitată cu chitanța seria - nr.- din 20.03.2009, 1.537 lei achitată cu chitanța seria - nr.- din 23.03.2009, 2.264 lei achitată cu chitanța seria - nr.- din 23.03.2009, 450 lei achitată cu chitanța seria - nr.- din 23.03.2009, 441 lei achitată cu chitanța seria - nr.- din 27.02.2009, 1.169 lei achitată cu chitanța seria - nr.- din 27.02.2009, 4.750 lei achitată cu ordinul de plată nr.29/8/28.20.2008, 2.442 lei achitată cu ordinul de plată nr.29/12/12.12.2008, 7.841 lei achitată cu ordinul de plată nr.29/2/11.07.2008, 1.169 lei achitată cu chitanța seria - nr.- din 27.02.2009 și 1.488 lei achitată cu ordinul de plată nr.29/26.02.2009 -reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală calculată, potrivit art.124 din OG nr.92/2003, de la data încasării și până la restituirea integrală; pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 4.039,30 lei cheltuieli de judecată; s-a respins cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză.
Excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sf.G s-a constatat a fi netemeinică dat fiind că, potrivit art.5 alin.(1) și alin.(4) din OUG nr.50/2008, taxa de poluare se calculează de autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil la unitățile Trezoreriei Statului. Normele de aplicare aprobate prin HG nr.686/2008 dau detalii în ce privește autoritatea fiscală competentă, în sensul că aceasta este cea de la domiciliul fiscal al contribuabilului.
Așadar, taxa pe poluare s-a calculat și s-a încasat de către pârâta Sf. G, deci raportul juridic fiscal a luat naștere între aceasta și contribuabilul - SRL, neavând relevanță faptul că taxa se face venit la fondul pentru mediu gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu. Pentru identitate de rațiune, s-a menționat că unitățile de trezorerie colectează toate sumele reprezentând venituri bugetare, distribuirea acestora pe beneficiari făcându-se potrivit legii, iar în situația repetițiunii de sume încasate nedatorat, aceste sume sunt asigurate din bugetul de stat.
Pentru aceste considerente, excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sf. Gaf ost respinsă ca atare.
Asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei DGFP C, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei poartă asupra pretenției de restituire a taxelor pe poluare achitate la Trezoreria municipiului Sf. din cadrul Administrației Finanțelor Publice Sf. G, administrație care, deși funcționează în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului C, este persoană juridică, deci poate sta și singură în judecată.
Contestația formulată de reclamantă împotriva adresei de refuz este inutilă de vreme ce actul atacat nu are caracterul de act administrativ de natură a da naștere, a modifica ori stinge raporturi juridice, în sensul dat de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Ci reprezintă o simplă adresă de corespondență a pârâtei, cu caracter informativ, prin care s-a răspuns cererii reclamantei de restituire a taxelor.
Ca urmare, în raportul juridic dedus judecății, Direcția Generală a Finanțelor Publice C nu este parte, astfel excepția invocată a fost admisă, iar cererea introductivă față de pârâta DGFP C s- respins ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cât privește cererea de chemare în garanție Administrația Fondului pentru Mediu formulată de pârâta Sf. G, s-a constatat că aceasta este formulată în cadrul întâmpinării, și nu separat, nefiind motivată în fapt și în drept și fără să cuprindă pretențiile pârâtei față de chemată în garanție. În acest context, cererea nu îndeplinește condițiile de formă cerute pentru cererea de chemare în judecată, așa cum dispune art.61 Cod proc.civilă, astfel că a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat în luna mai 2009 restituirea taxelor de primă înmatriculare achitate cu chitanțele și ordinele de plată arătate mai sus, taxe la plata cărora a fost obligată pentru înmatricularea în România a autovehiculelor descrise mai sus.
Pârâta Sf. G, prin adresa nr.16286/16.06.2009 îi comunică refuzul de restituire invocând prevederile OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr.50/2008 și a înlocuit taxa de primă înmatriculare reglementată de Legea nr.343/2006, de modificare Codului fiscal, ca o taxă specială.
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule se datorează aceasta taxă pentru autovehicule din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identificare a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003 (art.3). Autovehiculele reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4 lit."a"), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art.14 alin.1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art.5 alin.1).
Potrivit OUG nr.208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășesc 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008 (art.II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art.III).
OUG nr.208/2008 a fost abrogată prin OUG nr.218/2008 privind modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art.III al acesteia, (1) autovehiculele M(1) cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N(1) cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008. (2) autovehiculelor M(1) cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N(1) cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr.1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008.
Este relevant, de asemenea, faptul că această taxă are un caracter special.
În aceste condiții, este de examinat dacă taxa pe poluare reprezintă un impozit direct sau indirect pentru produse provenind din alte state membre ale Comunității Europene.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singură zonă economică, o piață comună în cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunității și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate. În acest sens, art.90 Tratatul CE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții concurențiale normele, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Taxa de poluare nu reprezintă o taxă vamală directă, însă, dat fiind caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele cu proveniență din alte state, este evident caracterul său de echivalent al unei taxe vamale.
Drept urmare, taxa de poluare reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Tribunalul a avut în vedere de asemenea că Tratatul a creat "o nouă ordine juridică" în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea Europeană de Justiție în cazul en, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art.148 alin.2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
De asemenea, nu au fost reținute nici apărările pârâtei privitoare la faptul că OUG nr.50/2008 nu a fost declarată neconstituțională și prin urmare trebuie aplicată, întrucât analiza incompatibilității unei norme interne cu prevederile legale comunitare are prioritate, conform jurisprudenței în cauza Simmenthal II. Instanța comunitară a statuat că măsurile naționale ulterioare normelor de drept comunitar relevante, care intră în conflict cu acestea, trebuie să fie considerate inaplicabile, fără a mai aștepta înlăturarea lor printr-o declarație de neconstituționalitate.
Față de cele arătate, apărările pârâtei au fost înlăturate ca neîntemeiate, refuzul acesteia de restituire fiind nejustificat câtă vreme taxa achitată restricționează libera circulație a mărfurilor din țări membre ale Uniunii Europene în România, în acest mod fiind afectată piața comunitară.
În consecință, pentru motivele expuse, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantei sumele încasate nelegal cu titlul de taxă pe poluare.
Pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantei prin imposibilitatea folosirii sumelor, tribunalul a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului, dobândă prevăzută de art.124 Cod proc.fiscală, în speță fiind vorba de un raport juridic fiscal. Dobânda s-a dispus a fi calculată de la data plății taxei și până la restituirea efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 indice 1 Cod procedură civilă. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reclamantul nu a indicat prin acțiunea sa actul administrativ a cărui anulare se cere nerespectându-se dispozițiile art. 1 din Legea 554/2004 și art. 41 din Ordonanța de Guvern 92/2003, a formulat o cerere prin care a solicitat restituirea sumei achitate ca taxă de poluare în baza Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, act normativ care corespunde dispozițiilor comunitare. Restituirea banilor se poate face doar în condițiile art. 117 din Ordonanța Guvernului 92/2003, iar dobânda legală poate fi acordată cel mult de la data la care s-a solicitat restituirea sumei și nu înainte. Taxa s-a virat la fondul de mediu.
Intimata - SRL a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursul este fondat.
Reclamanta - SRL a solicitat restituirea sumelor de bani plătite cu titlu de taxă de poluare pentru mai multe autoturisme. Administrația Finanțelor Publice Gar efuzat restituirea, motiv pentru care reclamanta s-a adresat instanței de judecată.
Acțiunea s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Covasna în dosar nr- și a primit primul termen de judecată în data de 17.09.2009.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Gad epus la dosar întâmpinare în data de 24.08.2009 prin care a solicitat și chemarea în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu arătând că potrivit dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu.
La termenul din data de 22.10.2009, practic prima zi de înfățișare ( în 17.09. părțile nu au putut pune concluzii) instanța a rămas în pronunțare inclusiv asupra cererii de chemare în garanție. Chemata în garanție nu a fost citată în dosar.
S-a reținut că pârâta nu a formulat cererea de chemare în garanție în condițiile de formă prevăzute de art. 61 Cod procedură civilă. Tribunalul nu a pus în vedere pârâtei să îndeplinească cerințele de formă și s-a pronunțat pe cererea de chemare în garanție prin dispozitivul hotărârii în sensul respingerii ei.
Dacă se aprecia că judecarea cererii de chemare în garanție, care necesita precizări inclusiv sub aspectul îndeplinirii condițiilor de formă, ar întârzia judecarea cererii principale se putea proceda în conformitate cu prevederile art. 63 alin 2 Cod procedură civilă. În dosarul nou format trebuia să se dispună comunicarea cererii celui chemat în garanție și bineînțeles citarea în proces.
Tribunalul s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție prin respingerea acesteia pe fond deși prin motivare se invocă aspecte privind forma cererii care eventual conduceau la respingerea cererii pe excepție sau la aplicarea dispozițiilor art. 133 Cod procedură civilă.
Conform art. 85 Cod procedură civilă " judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel."
Tribunalul a soluționat cererea de chemare în garanție fără citarea chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu în consecință Curtea apreciază că sunt încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 Cod procedură civilă
Pentru toate considerentele arătate, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă Curtea urmează să caseze sentința civilă recurată și în conformitate cu dispozițiile art. 321 alin 5 Cod procedură civilă să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare tribunalul va pune în vedere pârâtei să îndeplinească cerințele de formă cu privire la cererea de chemare în garanție și va proceda în conformitate cu prevederile art. 62 și 63 din Codul d procedură civilă. De asemenea se vor avea în vedere la soluționarea cauzei și criticile aduse prin recurs de pârâta Administrația Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice G împotriva Sentinței civile nr. 992/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, --- - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. MC 18.02.2010/dact.VP 25.02.2010/ 5 ex.
Judecător fond -
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
