Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.14/CA
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul - cu domiciliul în C,-, -3,.A,.13, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.P C-F-ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL - cu sediul în C, str.-.-, nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.773/20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av., pentru recurent, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și consilier juridic, pentru intimata-pârâtă, conform delegației depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, insuficient timbrat.
Avocat, pentru recurent, depune dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă, depune întâmpinare; comunică un exemplar apărătorului recurentului.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Avocat, pentru recurent, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat. Arată, în esență, că instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea, reținând că procesul-verbal și decizia nu reprezintă acte administrative fiscale. Insă, față de capătul de cerere privind anularea deciziei prin care s-a soluționat contestația nu s-a invocat inadmisibilitatea Acest capăt de cerere în anularea deciziei are motive proprii de nulitate, independente de soluția dată în legătură cu procesul-verbal atacat. Instanța de fond a aplicat greșit disp.art.179-180 Cod procedură fiscală și a încălcat prevederile art.188 al.2 Cod procedură fiscală și art.10 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la tribunal ca instanță de contencios administrativ. Raportat la aceste dispoziții, instanța de fond nu trebuia să soluționeze excepția inadmisibilității față de acest capăt de cerere. Referitor la capătul de cerere privind anularea procesului-verbal, arată că, potrivit art.175 al.1 Cod procedură fiscală, se poate formula contestație nu numai împotriva titlului de creanță, ci și împotriva altor acte administrative fiscale, iar procesul-verbal atacat se încadrează în aceste dispoziții, fiind un act administrativ fiscal care produce efecte juridice asupra recurentului prin stabilirea sumelor neînregistrate în contabilitate și a răspunderii. Procesul-verbal de control nu poate stabili raporturi obligaționale împotriva unei persoane fizice, însă prin procesul-verbal atacat s-a stabilit răspunderea recurentului. Astfel, un act juridic, ce produce asemenea efecte, este un act administrativ fiscal. Nu trebuie tratată acțiunea ca inadmisibilă la modul general. In concret, răspunderea fiind stabilită, constituie motiv de nulitate și nu de inadmisibilitate. In ce privește raportul dintre contenciosul fiscal și contenciosul administrativ, arată că procedura fiscală nu face parte din categoria materiilor de reglementare a legii organice. Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele care prin lege organică prevăd altă procedură. Pentru desființarea procesului-verbal nu este prevăzută, prin lege organică, o altă procedură, judecata putând continua potrivit dispozițiilor generale ale contenciosului administrativ. Solicită admiterea recursului, respingerea excepției inadmisibilității, casarea cu trimitere și judecarea în procedura contenciosului fiscal, iar, în subsidiar, în procedura contenciosului administrativ; cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă, pune concluzii de respingere a recursului, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. Arată, în esență, că în mod corect s-a reținut că procesul-verbal este un act premergător care a stat la baza emiterii deciziei de impunere, singurul act care dă naștere raporturilor obligaționale. Potrivit art.176 al.2 din OG92/2003, obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ atacat. Asemenea titluri pot fi declarațiile fiscale și deciziile de impunere prin care se pot stabili obligații. Neavând natura juridică a unui act administrativ fiscal, procesul-verbal nu stabilește nici un raport obligațional. Nu pot fi atacate actele organelor fiscale care nu pot fi calificate ca acte administrative fiscale. Cu privire la decizia contestată, organul de control a comunicat reclamantului că nu sunt îndeplinite condițiile procedurale prevăzute de OG92/2993 pentru investirea cu soluționarea contestației pe cale administrativă. Solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 21.02.2007 și înregistrată sub nr- la ribunalul Constanța - Secția Comercială și Contencios Administrativ, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice C, - Activitatea de Control Fiscal C anularea deciziei nr.629/13.11.2007, anularea procesului verbal de control nr.16/20.10.2006 întocmit de intimată și repararea pagubei cauzate prin obligarea intimatei la refacerea controlului fiscal.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta a efectuat în 04.10.2006 un control inopinat și o cercetare la fața locului la SC COM SRL privind emiterea bonurilor fiscale de către casa de marcat electronică fiscală seria -, în urma căruia s-a stabilit că în perioada 01.06.2006-08.08.2006 răspunderea pentru neînregistrarea în contabilitate a veniturilor în sumă de 179.215 lei revine reclamantului, fiind calculat un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă de 57.528 lei.
Reclamantul a formulat contestație împotriva procesului verbal din 20.12.2006, contestație înregistrată sub nr.233/19.01.2007, iar prin decizia nr.171/23.01.2007 intimata a reținut că s-a depășit termenul legal prevăzut de art.177 alin.1 Cod procedură fiscală respingând astfel contestația.
Reclamantul a formulat o altă contestație împotriva procesului verbal din 20.12.2006, înregistrată sub nr.629/02.02.2007, iar prin decizia nr.629/13.12.2007 pârâta a dat aceeași soluție de respingere a contestație pe motiv că s-a depășit termenul legal prevăzut de art.177 alin.1 Cod procedură fiscală.
Reclamantul a invocat următoarele motive de nulitate a deciziei nr.629/13.02.2007:
- art.177 alin.1 Cod procedură fiscală nu este aplicabil, termenul de
depunere a contestației fiind cel prevăzut de art.177 alin.4 Cod procedură fiscală, respectiv 3 luni de la data comunicării față de care contestația a fost formulată în termen;
- s-a reținut greșit obiectul contestației în sensul că aceasta privea
suma de 219.225 lei reprezentând venituri neînregistrate în contabilitate în perioada 01.06.2006-08.08.2006, respectiv 09.08.2006-30.11.2006. S-au contestat atât sumele stabilite ca bază de impozitare, cât și impozitele și taxele aferente, cu accesorii, aferente veniturilor încasate pe motiv că sunt eronate;
- s-a stabilit greșit incidența art.175 alin.3 și 4 Cod procedura fiscală;
- soluția este nelegală în ceea ce privește modul de stabilire a
răspunderii contestatorului;
- în mod greșit intimata a arătat că pot fi contestate sume stabilite
prin decizia de impunere.
Ca motive de nulitate privind procesul verbal nr.16/20.10.2006, reclamantul a invocat următoarele:
- încălcarea disp. art.103 alin.1 Cod procedură fiscală;
- s-a stabilit răspunderea contestatorului fără justificarea în fapt și
drept;
- veniturile neînregistrate în perioada iunie-septembrie 2006 și
impozitele, taxele aferente cât și accesoriile au fost stabilite în mod eronat.
Prin sentința civilă nr.773/20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că procesul verbal de control din 20.12.2006 a fost întocmit de intimată în urma controlului inopinat și cercetării la fața locului la SC Com SRL C la punctul de lucru al societății din- privind emiterea bonurilor fiscale de către casa de marcat electronică fiscală.
Prin procesul verbal nr.16/20.12.2006 s-a constatat în perioada 01.06.2006-08.08.2006 răspunderea pentru administrarea societății i-a revenit domnului care avea obligația de a înregistra în evidența financiar-contabilă a societății suma de 179.215 lei și s-a calculat prejudiciul adus bugetului de stat în valoare de 57.528 lei.
Intimata a arătat că ulterior a fost emisă decizia de impunere nr.9314/29.12.2006 prin care s-a stabilit în sarcina SC Com SRL în conformitate cu art.147 pct.4 și art.21 alin.1 lit.f din Legea nr.571/2003 obligații suplimentare de plată.
Această decizie de impunere a fost contestată de SC Com SRL, contestația fiind înregistrată la emitent sub nr.171/16.01.2007.
Prin decizia nr.629/13.02.2007 intimata a respins contestația formulată de pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale prevăzute de OG nr.92/2003.
Prin prezenta acțiune se solicită anularea procesului verbal de constatare din 20.12.2006 și a deciziei nr.629/13.02.2007, precum și repararea pagubei cauzate prin obligarea intimatei la refacerea controlului fiscal.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât actele contestate nu reprezintă act administrativ fiscal, ci au caracterul de act premergător ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr.5614/29.12.2006.
Mai mult, procesul verbal nu stabilește nici un raport obligațional între contribuabilul controlat și bugetul de stat.
A motivat instanța de fond că procedura contestării actelor administrativ fiscale reglementate de Codul d e procedură fiscală este o cale administrativă de atac.
Potrivit art.175 Cod procedură fiscală aflat în vigoare la data emiterii actelor contestate și a formulării acțiunii, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație. Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizia de impunere se contestă numai împreună.
Potrivit art.108 Cod procedură fiscală titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, iar art.95 reglementează procedurile și metodele de control fiscal care arată că la finalizarea controlului inopinat se încheie un proces verbal care va sta la baza emiterii deciziei de impunere.
În speță, decizia de impunere a fost emisă și prin ea s-au stabilit în sarcina SC Com SRL obligațiile suplimentare datorate bugetului.
Față de aceste dispoziții legale instanța a reținut că atât procesul verbal, cât și decizia nr.629/13.02.2007 nu reprezintă acte administrativ fiscale ce pot fi contestate la instanța de contencios administrativ conform art.179 Cod procedură fiscală.
Dispozițiile legii contenciosului administrativ privind caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative nu este aplicabil la plângerea prealabilă, care constituie obligația părții vătămate de a se adresa cu reclamație administrativă organelor fiscale împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrativ fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum și a titlurilor de creanță privind datoria vamală în vederea emiterii deciziilor ce pot fi atacate la instanța competentă conform art.188 Cod procedură fiscală.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul care a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
1. inadmisibilitatea acțiunii a fost invocată doar pentru capătul de cerere privind anularea procesului verbal de control, nu și pentru anularea deciziei care are și motive proprii de nulitate, independente de soluția dată în privința procesului verbal atacat, astfel că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea art.129 alin.6 și art.17 Cod de procedură civilă.
2. instanța de fond a aplicat greșit disp. art.179-180 și a încălcat art.188 alin.2 Cod de procedură fiscală și art.10 din Legea nr.554/2004 potrivit cu care deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la tribunal ca instanță de contencios administrativ competentă.
3. instanța de fond a încălcat disp. art.175 alin.1 Cod de procedură fiscală deoarece se poate formula contestație nu numai împotriva titlului de creanță, ci și împotriva altor acte administrative fiscale. Procesul verbal atacat emană de la o autoritate publică și produce efecte juridice prin stabilirea sumelor neînregistrate în contabilitate și a răspunderii recurentului pentru neînregistrare. Împrejurarea că prin procesul verbal de control nu trebuia să se stabilească răspunderea reclamantului recurent constituie motiv de nulitate a actului atacat și nu motiv de inadmisibilitate a acțiunii.
4. hotărârea recurată încalcă liberul acces la justiție consacrat de art.21 din Constituție. Chiar dacă s-ar reține că nu ar fi incidente dispozițiile speciale ale contenciosului fiscal, cauza rămâne guvernată de dispozițiile generale ale contenciosului administrativ, indicat expres în cerere.
În drept, recurentul a invocat disp. art.304/1, 304 pct.9, 312 alin.3 și 5
Cod de procedură civilă și art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004.
Intimata DGFP C - -, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând apărările susținute în fața primei instanțe.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, se reține că acțiunea reclamantului vizează decizia nr.629/13.11.2007 prin care i-a fost respinsă contestația ca tardiv formulată și procesul verbal de control nr.16/20.10.2006 întocmit de intimată prin care s-a stabilit că în perioada 01.06.2006-08.08.2006 răspunderea pentru neînregistrarea în contabilitate a veniturilor în sumă de 179.215 lei revine reclamantului, fiind calculat un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă de 57.528 lei reprezentând impozit pe profit și taxa pe valoarea adăugată cu majorările de întârziere corespunzătoare.
Fiind vorba de obligații fiscale, respectiv impozit pe profit și taxa pe valoarea adăugată, contestația cade sub incidența Codului d e procedură fiscală aprobat prin OG nr.92/2003 care, potrivit art.1, reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
Potrivit art.2 din Codul d e procedură fiscală, prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Rezultă că procedura de contestare la organul fiscal este obligatorie în situația dată, fiind urmată de procedura în fața instanței de judecată, procedură ce se desfășoară în baza Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin urmare, nu se poate susține că dacă nu ar fi incidente dispozițiile speciale ale contenciosului fiscal, cauza rămâne guvernată de dispozițiile generale ale contenciosului administrativ indicate expres în cerere. Partea nu este în măsură să aleagă calea contestării unui act juridic prin care se stabilesc obligații fiscale, ea fiind ținută să urmeze procedura imperativă prevăzută de Codul d e procedură fiscală, ca lege specială în această materie.
În acest context, susținerea recurentului potrivit cu care hotărârea primei instanțe îi limitează liberul acces la justiție este nefondată. Impunerea unei proceduri prealabile cum este cea în fața organului fiscal nu reprezintă o încălcare a dreptului la acțiune al recurentului. Însăși Curtea Constituțională, prinDecizia nr. 670 din 15 decembrie 2005, statuat că instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional, nu este contrară principiului liberului acces la justiție cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești.
În ceea ce privește admisibilitatea contestației, Curtea apreciază că în mod corect a stabilit instanța de fond că procesul verbal de control nu reprezintă act administrativ fiscal ce poate fi contestat la instanța de contencios administrativ.
Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, iar ctul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Actul de control în discuție nu poate fi asimilat unui act administrativ fiscal deoarece nu dă naștere unui raport juridic de drept fiscal, ci doar cuprinde anumite constatări ale organelor de control, constatări în baza cărora s-a emis ulterior actul fiscal propriu-zis, respectiv decizia de impunere.
Faptul că instanța de fond a extins inadmisibilitatea și cu privire la decizia prin care organul fiscal a respins contestația formulată împotriva procesului verbal de control nu poate să atragă nelegalitatea soluției pronunțate. Instanța de fond a tratat contestația în mod unitar, considerând că reclamantul nu are deschisă împotriva procesului verbal de control nici procedura contestației fiscale și, implicit, nici procedura judiciară în fața instanței de contencios administrativ.
Chiar dacă recurentul a invocat pe lângă motive de nulitate a procesului verbal de control și motive proprii de nulitate a deciziei nr.629/13.11.2007, Curtea apreciază că, dată fiind finalitatea contestației, aceste motive nu pot fi reținute.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul - cu domiciliul în C,-, -3,.A,.13, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.P C-F-ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL - cu sediul în C, str.-.-, nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.773/20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, --- |
red.jud.-
2ex./18.02.2008
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Elena Carina Gheorma
