Alte cereri. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.15/CA
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII- cu sediul în T,-, jud.T, în contradictoriu cu intimații-reclamanți - și - ambii cu domiciliul procesual ales în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1576/20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.85, art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile,obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar; recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Potrivit art.150 Cod procedură civilă, instanța, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr-, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești, reprezentând primele de vacanță pentru anul 2006, sume de bani ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației până la data efectuării plății.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că potrivit art.33 al.2 din Lg.188/1999 funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aceste prevederi au devenit neaplicabile anterior perioadei de referință din prezenta cauză, prin procedura suspendării instituită inițial de prevederile art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, iar începând cu anul 2002, măsura suspendării a fost menținută de legile bugetului de stat, respectiv prin art.12 alin.4 din legea nr.743/2001, prin art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, prin art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 prin art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004.
Dreptul de a cere indemnizația pentru concediul legal de odihnă, se naște, ținând cont de suspendările prevăzute în legile bugetului din fiecare an, după fiecare dată de 1 ianuarie a anului următor în care s-a efectuat concediul de odihnă.
Pe cale de consecință, la această dată, consideră că sunt îndreptățit la primele de vacanță pentru anul 2006, în baza și cu respectarea prevederilor art.166 alin.1 din Codul Muncii.
În dovedire, reclamanții au depus înscrisuri.
La data de 27 februarie 2007, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretențiilor reclamanților ca nelegale.
Prin sentința civilă nr. 499/4.04.2007, Tribunalul Tulceaa admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească acestora drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru perioada în care aceștia au avut calitatea de funcționarei publici, corespunzător anului 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii
Prin Decizia civilă nr. 223/CM/26 iunie 2007, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis dosarul la ribunalul Tulcea - Secția de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub numărul - din 18.07.2007.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, în vigoare începând cu data de 8 decembrie 1999 și potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 rep. în vigoare începând cu 25.03.2004 - funcționarul public are dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea prevederilor acestui text de lege a fost suspendată succesiv printr-o serie de acte normative, însă nu se poate considera că dreptul la prima de concediu (vacanță) nu mai există, ci dimpotrivă, succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune să se rețină că acest drept și-a produs efectele, începând cu 8 decembrie 1999.
Actele normative de suspendare, neconținând nici o referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până în prezent.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la prima pentru concediul de odihnă, iar ulterior, exercițiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera că acel drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai există în prezent, deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Impotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
In motivare, arată recurenta că aplicarea disp.art. 33 alin 2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată în temeiul art.3 al.1 din OUG33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile aduse, se constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Critica formulată este neîntemeiată pentru considerentele:
Potrivit art.32 al. 2 (devenit art.34 după republicarea Legii nr.188/1999) funcționarul public are dreptul pe lângă îndemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu,sunt imperative și nu au fost abrogate.
Suspendarea succesivă a dreptului de acordare a primei de vacanță pentru perioada 2001-2006 prin legile bugetului de stat nu produce efectul înlăturării, anulării dreptului recunoscut reclamanților prin art.32 al.2 din legea 188/1999.
Aceste prevederi au devenit neaplicabile prin procedura suspendării instituită inițial prin prevederile art.3 din OG nr.33/2001, urmată ulterior prin suspendări dispuse prin legea bugetului anual până la finalul anului 2006.
Însă, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu desființarea sa, astfel că începând cu data încetării suspendării, reclamanții sunt îndreptățiți să primească primele de vacanță, pe perioada în care aceste drepturi nu s-au acordat, respectiv 2001-2006.
Interpretarea dată acestei măsuri de suspendare de către recurenta-pârâtă conduce la concluzia că nu se poate acorda acest drept decât după ce încetează suspendarea dispusă prin legile speciale.
În acest context,examinând dispozițiile legilor temporale privind suspendarea exercitării dreptului. raportat la prevederile constituționale din art. 53, în mod legal instanța de fond a constatat că limitarea adusă exercițiului dreptului la prima de concediu excede condițiilor reglementate de dispozițiile arătate, privind situațiile în care intervine, caracterul necesar proporțional cu situația ce a determinat-o,nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului în substanța lui.
Pe de altă parte limitarea exercițiului dreptului la prima de concediu motivată de lipsa exercițiului bugetar nu îndeplinește nici cerințele impuse de disp. art. 19 paragraful 3 din Pactul Internațional de la Geneva cu privire la drepturile civile și politice adoptat la 16.12.1966 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.
Susținerea recurentei în sensul că, primele de vacanță au fost acordate greșit, întrucât nu sunt drepturi de natură salarială, nu poate fi reținută, întrucât acest drept a fost prevăzut prin art.32 (34) din Legea nr.188/1999 a Funcționarilor Publici.
Faptul că primele de vacanță nu au fost plătite din cauza suspendărilor succesive, nu atrage neplata în continuare a acestora, ca urmare a lipsei culpei autorității publice.
Astfel, dispozițiile art.41 din Legea nr.188/1999 sunt incidente în cauză, culpa autorității publice constând în (prime de vacanță acordate în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu) neplata drepturilor salariale cuvenite după încetarea suspendării acestora.
De asemenea, actualizarea acestor sume s-a dispus în mod corect, întrucât ca urmare a devalorizării sumelor datorate, se impune acoperirea prejudiciului efectiv suportat de reclamanți.
De altfel, cele arătate mai sus de către instanță sunt întărite de împrejurarea apariției OUG146/2007, prin care legiuitorul a înțeles să consacre expres acordarea acestor drepturi bănești
Ca atare, având în vedere considerentele sus-expuse, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII- cu sediul în T,-, jud.T, în contradictoriu cu intimații-reclamanți - și - ambii cu domiciliul procesual ales în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1576/20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, --- |
jud.fond:-
red.jud.-
tehnored.-gref.
2ex./14.02.2008
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Elena Carina Gheorma
