Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 140/CA/2009
Ședința publică de la 04 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.548/CA/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent, lipsind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate.
Reclamantul recurent depune la dosar chitanța reprezentând taxa de timbru în cuantum de 19,50 lei, timbru judiciar în valoare de 0,30 lei și concluzii scrise.
Instanța îi pune în vedere reclamantului recurent să completeze timbrajul la fond cu suma de 35 lei.
Reclamantul recurent se obligă ca până la sfârșitul dezbaterilor să facă dovada achitării diferenței la taxă de timbru în cuantum de 35 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului sub rezerva achitării diferenței la taxa de timbru de către reclamantul recurent.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii reclamantului și obligării pârâtei intimate la restituirea sumei de 9.349,83 lei reprezentând taxa de înmatriculare încasată nelegal. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După dezbaterea cauzei reclamantul recurent depune la dosar chitanța reprezentând diferență la taxa de timbru.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Sibiu sub dosar nr.1913/85/22.05.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S solicitând prin hotărâre judecătorească:
-să se dispună anularea actului administrativ fiscal seria - 4 nr.-/29.04.2008 emis de Trezoreria Sibiu, prin care s-a achitat suma de 9.349,83 lei și să fie obligată pârâta să-i restituie această taxă de înmatriculare a autoturismului Opel Astra având număr de identificare -, cu dobânda legală până la data plății efective;
-obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei acțiuni se arată că reclamantul în data de 28.02.2008 a cumpărat din Germania un autoturism marca Opel Astra și cu toate că era înmatriculat în Germania, cu prilejul reînmatriculării în România a fost nevoit să achite taxa de primă înmatriculare în sumă de 9.349,83 lei conform prevederilor art.214/1 și 214/3 din Codul fiscal, prevederi care încalcă dispozițiile art.9 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene la care România a aderat începând cu 1.01.2007.
În drept s-au invocat dispozițiile Constituției României, a Tratatului Comunității Europene, Codul fiscal și Codul d e procedură fiscală.
Pârâta Sibiu a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pe fond, iar la termenul din 09.10.2008 a invocat în scris excepția tardivității acțiunii, susținând că împotriva actului fiscal privind calculul taxei trebuia formulată contestația în termen de 30 de zile potrivit art.205 - 209 Cod pr.fiscală și a Legii nr.554/2004.
Acțiunea a fost timbrată cu 4 lei taxă de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Prin sentința civilă nr.548/CA/13.10.2008 Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ a respins excepția tardivității, precum și acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că reclamantul în data de 29.04.2008 a plătit suma de 9.349,83 lei cu titlu taxă de primă înmatriculare potrivit dispozițiilor art.2141 și 3din Legea nr.571/2003, însă ulterior prin nr.OUG50/2008 intrată în vigoare la 01.07.2008 s-a stabilit procedura administrativă de restituire a sumei încasată cu titlu de primă înmatriculare, astfel că la data plății, reclamantul a plătit taxa având temei legal, față de dispozițiile nr.OUG50/2008, reclamantul nu se poate considera vătămat în înțelesul art.1 din Legea nr.554/2004, restituirea taxei urmează a se face în temeiul nr.OUG50/2008.
Cu privire la excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă s-a reținut că reclamantul a formulat contestație, pe care a înregistrat-o la.Sibiu în data de 30.06.2008 în termenul prevăzut de art.207 alin.1din Codul d e procedură fiscală, contestația fiind formulată în termen și față de dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 republicată, care stabilește termenul de 30 de zile pentru îndeplinirea procedurii prealabile în cazul actelor administrative individuale și ca atare excepția tardivității se impune a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, menținând însă sentința cu privire la respingerea excepției tardivității.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică sub aspectul soluționării fondului, întrucât s-a reținut eronat că sunt aplicabile prevederile nr.OUG50/2008, deși plata taxei și acțiunea a fost promovată înainte de intrarea în vigoare a ordonanței, încălcându-se principiul neretroactivității legii civile prevăzut de art.1 din Codul civil.
În afară de aceasta, mai arată reclamantul, nr.OUG50/2008 instituie taxa de poluare și nu taxa de primă înmatriculare în România, titlu cu care s-a plătit taxa dedusă judecății și nici nu a solicitat pârâtei să-i fie aplicată noua reglementare.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recursul a fost timbrat legal cu 19,5 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefundat, având în vedere prevederile nr.OUG50/2008 și procedura privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule stabilită prin Ordinul nr.418/08.06.2007 publicat în Of.nr.448/2007.
Examinând recursul reclamantului în raport cu motivele invocate, actele dosarului, prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene și art.15 (2) din Constituția României, instanța constată că este fondat, urmând să fie admis, iar sentința modificată, în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligarea pârâtei să-i restituie taxa încasată, precum și dobânda legală aferentă, menținând sentința cu privire la soluționarea excepției tardivității invocată de pârâtă.
nr.OUG50/2008 a fost publicată în Of.nr.327/25.04.2008 și a intrat în vigoare la 01.07.2008, astfel că nu este aplicabilă în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost achitată de reclamant în data de 29.04.2008, când erau în vigoare prevederile art.2141 - 3Cod fiscal, iar acțiunea a fost depusă la instanță în data de 30.06.2008, când actul normativ invocat nu era în vigoare și ca urmare, față de prevederile art.1 din Codul civil și art.15 (2) din Constituția României, aceasta nu se poate aplica retroactiv, cum a reținut greșit prima instanță.
În ce privește legalitatea încasării taxei de primă înmatriculare în România a unui autoturism înmatriculat anterior într-o țară din Comunitatea Europeană, stabilită prin art.2141și 2143din Codul fiscal, această dispoziție încalcă prevederile art.90 alin.1 din Tratatul prin faptul că determină discriminarea în materia regimului juridic fiscal pentru autoturismele ce se importă din statele membre înmatriculate anterior în aceste state, față de autoturismele existente pe piața internă pentru care nu se percepe asemenea taxă la reînmatricularea pe noul cumpărător.
Art.90 alin.1 din Tratatul stabilește că nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Potrivit art.148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, aceste prevederi constituționale consacră supremația dreptului comunitar și aplicarea directă a acestuia, iar judecătorul național are obligația să aplice aceste norme ale dreptului comunitar chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea.
Scopul normei comunitare instituită prin art.90 din Tratatul este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite sau taxe interne de orice natură, prin care se discriminează produsele provenite din alte state membre.
În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art.90 din Tratatul, urmare a faptului că dispozițiile legii fiscale naționale - art.2141 - 3Cod fiscal sunt contrare dreptului comunitar, aceste prevederi ale dreptului fiscal intern nu au aplicabilitate în cauză și ca urmare taxa achitată de reclamant a fost încasată nelegal și se impune a fi restituită.
Reclamantul este îndreptățit totodată și la plata dobânzii legale care va fi stabilită conform prevederilor art.117, 120 și 121 din Codul d e procedură fiscală, având în vedere faptul că se solicită restituirea unei sume încasată anterior la bugetul de stat. Dobânda se datorează de la data efectuării plății către bugetul statului și până la data restituirii integrale, deoarece de la acea dată reclamantul a fost privat de folosința bunului său în sensul Primului Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ce privește anularea chitanței fiscale seria - 4 nr.-/29.04.2008 emisă de Trezoreria Sibiu, această cerere nu este întemeiată, întrucât nu prin acest act a fost stabilită obligația de plată a sumei de 9.349,83 lei, obligația de plată fiind stabilită prin lege, respectiv art.2141 și 2din Codul fiscal, în vigoare la data respectivă, astfel că această chitanță nu a creat, modificat sau stins raporturile juridice.
Așa fiind, acest capăt de cerere se im pune a fi respins ca neîntemeiat și ca urmare acțiunea va fi admisă numai în parte.
Pentru considerentele arătate și în baza art.304 pct.9 și 312 alin.3 Cod pr.civilă, recursul reclamantului va fi admis ca fondat, iar sentința primei instanțe modificată, în sensul admiterii în parte a acțiunii.
Se vor menține dispozițiile sentinței privind soluționarea excepțiile tardivității, pârâta neavând recurs în cauză, pe motivul soluționării excepției de către prima instanță.
Reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr.548/CA/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de către reclamant împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
Dispune restituirea către reclamant a sumei de 9.349,83 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, cu dobânda legală de la data plății, până la restituirea efectivă.
Respinge capătul de cerere privind anularea actului administrativ fiscal seria - 4 cu nr.- din data de 29.04.2008 emis de Trezoreria Sibiu în cuantum de 9.349,83 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./09.03.2009
Jud.fond -
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
