Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 143/CA/2009
Ședința publică de la 04 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE S împotriva sentinței civile nr.565/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta intimată, lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocata reclamantei intimate depune la dosar concluzii și chitanță onorariu avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata reclamantei intimate solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în concluzii și expuse oral. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar (fila 13).
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.565/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea reclamantei SC "" SRL S împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE S și ca urmare s-a dispus anularea în parte a Deciziei nr.8/04.02.2008 emisă de pârâta Sibiu în ce privește accesoriile în cuantum de 2.714 lei, din care 2.486 lei reprezintă majorări și 228 penalități, precum și anularea în parte a Deciziei de regularizare nr.13373/5.12.2007 și a Procesului verbal de control nr.13372/5.12.2007 în ce privesc accesoriile de 2.714 lei, din care 2.486 lei reprezintă majorări și 228 lei penalități.
Prin aceeași sentință au fost menținute actele administrative atacate în ce privesc comisionul vamal și au fost obligate pârâtele să recalculeze accesoriile datorate pentru neplata comisionului vamal începând cu data de 20.01.2008 și până la plata efectivă, respingând celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Atât din poziția părților susținută în fața instanței cât și din considerentele deciziei 8/2008 rezultă că pentru mărfurile importate, care au fost folosite pentru obținerea produselor compensatoare destinate reexportului în Comunitatea europeană, reexport pentru care s-a solicitat și obținut dovada de origine EUR 1, organul de control vamal în baza prevederilor art. 15 paragraf I lit. a din protocolul 4 referitor la definirea noțiunii de produse originare anexă la Acordul european, a întocmit numerele: 89, 102, 144, 145, 197, 208, 246, 247, 279, 309, 762, 820/2004 și 35, 103, 210, 249, 673/2005 prin care au fost calculate taxele vamale, taxe pe care societatea le achită.
Se reține astfel că au fost calculate taxele vamale nu însă și comisionul vamal. Acest lucru constituie o eroare din partea organului vamal întrucât potrivit disp. art. 15 paragraf I din protocolul amintit comisionul vamal intră în categoria taxelor având efect echivalent taxelor vamale.
Pentru aceste considerente se reține că deși reclamanta era obligată să plătească și comisionul vamal în mod nelegal însă organul vamal a stabilit accesoriile constând în dobânzi și penalități de la data la care a fost scadentă datoria vamală atâta timp cât culpa în nepercepere comisionului la data la care au fost calculate celelalte taxe vamale aferente facturilor de import( și deja achitate de reclamantă) aparține organului vamal.
Controlul ulterior s-a desfășurat în limita disp. art. 61 alin. 1 și 2 din Codul vamal motiv pentru care nu va fi reținută apărarea reclamantei cu privire la acest aspect. Vor fi însă reținute apărările reclamantei cu privire la data de la care încep să curgă accesoriile.
în cauză îi sunt aplicabile disp. art. 119 alin. 1 din OG. 92/2003 privind pr.fiscală republicat la data de 31.07.2007 care statuează că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere, iar art. 120 alin. 1 și 7 din OG. 92/2003 statuează modul în care urmează a fi calculate aceste majorări.
trebuie calculate, ca fiind stabilite la data procesului verbal de control nr. 13372 și a deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, respectiv 05.12.2007 și scadente la 20 ianuarie 2008( conform modalității de calcul impusă de art. 111 pct.2 din pr. fiscală).
Conform principiului de drept " accessorium sequitur principale " majorările de întârziere și penalitățile aferente comisionului vamal stabilit în
sarcina reclamantei urmează a fi recalculată de către organul vamal începând cu data de 20.01.2008 și până la plata efectivă.
Pentru aceste motive în temeiul disp. art. 1 și 8 din legea 554/2004 rap. la disp. art. 218 alin. 2 din pr. fiscală în temeiul textelor legale deja amintite s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal și pe cale de consecință s-a anulat în parte decizia 8/4.02.2008 emisă de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice A Județului Sibiu, în ceea ce privește accesoriile în cuantum de 2714 lei, din care 2486 lei reprezentând majorări și 228 lei reprezentând penalități.
Pentru considerentele arătate, a conchis prima instanță, se impune anularea în parte și a Deciziei de regularizare nr.13373/5.12.2007 și Procesului verbal de control nr.13372/05.12.2007 întocmite de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale în ce privesc accesoriile în cuantum de 2.714 lei, din care 2.486 lei reprezintă majorări și 227 penalități, menținând actele atacate în ceea ce privește comisionul vamal și respingând celelalte capete de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a greșit anulând în parte actele atacate și exonerând reclamanta petentă de accesoriile la comisionul vamal datorat, întrucât mărfurile importate - piele - s-au folosit pentru obținerea produselor compensatoare destinate exportului în Comunitatea Europeană, reexport pentru care s-a cerut și obținut dovada de origine, certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, astfel că din acest motiv organul de control vamal în baza prevederilor art.15 paragraful 1 lit.a și paragraful 2 din Protocolul nr.4 referitor la definirea noțiunii de "produse originare" a întocmit actele de control și s-a calculat comisionul vamal.
Pentru constatarea accesoriilor - majorări și penalități de întârziere - pârâtele arată că în mod corect au făcut aplicarea dispozițiilor art.119 (1) și art.120 (1) și (7) din nr.OG92/2003, în care se prevede că pentru neachitarea în termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere care se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, nivelul majorării de întârziere fiind de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, iar susținerea intimatei că majorările și penalitățile sunt datorate de la data comunicării actului contestat nu poate fi reținută, deoarece scadența pentru diferențele de obligații stabilite suplimentar sunt datorate de la data înregistrării declarației vamale potrivit art.141 (1) din Legea nr.141/1997 pentru mărfurile importate și respectiv la data exportului pentru produsele neoriginare incluse în produse compensatoare, pentru care s-a eliberat dovada de origine, astfel că în mod corect prin Decizia nr.8/2008 s/a respins contestația reclamantei pentru suma totală de 5.173 lei reprezentând comision vamal, majorări și penalități de întârziere aferente.
În drept invocă art.304, 304/1, 312 Cod pr.civilă, Legea nr.141/1997, nr.OUG192/2001, nr.OG92/2003 republicată, Protocolul referitor la definirea noțiunii de produse originare.
Recursurile pârâtelor sunt scutite de plata taxei de timbru conform prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Reclamanta intimată prin concluziile scrise și orale expuse de avocatul său a solicitat respingerea celor două recursuri ca nefondate.
Examinând recursurile pârâtelor în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că sunt nefondate și ca urmare vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Pârâtele susțin că prin sentința pronunțată, prima instanță a încălcat prevederile art.15 din Protocolul nr.4 anexă la Acordul European, potrivit căruia pentru mărfurile neoriginare folosite la obținerea produselor originare se percep atât taxe vamale, cât și taxe echivalente, iar cea de a doua critică încălcarea principiului "accesorum sequitur principale" și a prevederilor art.119, 120 Cod pr.fiscală, potrivit cărora pentru neplata la scadență a datoriilor bugetare se datorează majorări pe zi de întârziere.
Aceste susțineri nu sunt întemeiate, întrucât prima instanță a anulat în parte decizia și actele atacate numai cu privire la obligația de plată a accesoriilor aferente comisionului vamal și a menținut obligația de plată a taxei echivalente, astfel că referirile la textul Protocolului 4 care obligă la plata taxelor vamale și a taxelor echivalente în cazul produselor neoriginare nu sunt justificate, întrucât primul capăt din acțiune a fost respins, iar reclamanta nu a declarat recurs împotriva sentinței.
În ce privesc majorările de întârziere aferente comisionului vamal, pârâtele susțin că data scadenței de la care trebuie calculate este data exportului produsului compensator.
Din cuprinsul procesului verbal de control, a deciziei de regularizare și a deciziei de soluționare a contestației, rezultă că la data exportului produsului compensator, autoritatea vamală a întocmit acte compensatoare și a perceput taxa vamală în temeiul art.15 din Protocolul nr.4 pentru produsele neoriginare incluse în produsele originare exportate, la data exportului autoritatea vamală avea această obligație conform aceluiași articol din Protocolul nr.4, să calculeze și să pretindă comisionul vamal ca taxă cu efect echivalent.
Ca urmare, în condițiile în care prin declarațiile vamale de export s-au calculat doar taxele vamale care au fost achitate de reclamantă, iar comisionul vamal a fost calculat prin procesul verbal de control și Decizia de regularizare din 05.12.2007, rezultă că obligația de plată a acestor datorii a luat naștere doar la data emiterii actului și conform art.111 Cod pr.fiscală a devenit scadentă în data de 20 lunii următoare.
Așa fiind, față de data emiterii titlului de creanță fiscală și scadența legală a acestei creanțe, soluția anulării majorărilor de întârziere percepute pentru perioada 2003 - 2007 este justificată.
În consecință, motivele de recurs invocate de pârâtă nu sunt întemeiate și ca urmare în baza art.312 Cod pr.civilă, recursurile de față vor fi respinse ca nefondate.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurentele vor fi obligate să plătească reclamantei suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE S împotriva sentinței civile nr.565/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Obligă recurentele să plătească intimatei suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex/20.02.2009
Jud. fond -
Dosar nr-
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
