Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1454/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1454/CA/2009
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier
Pe rol SE soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL pentru - SERV SRL împotriva sentinței civile nr.1271/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă, lipsind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul reclamantei recurente depune la dosar chitanța reprezentând taxa de timbru în cuantum de 19,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Întrebat fiind de către instanță dacă a formulat recursul în nume propriu sau ca reprezentant al - SERV SRL, avocatul reclamantei recurente învederează instanței că recursul a fost formulat în calitate de reprezentant al - SERV SRL.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond pentru motivele arătate în scris. Susține că soluția pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și neintrându-se pe fondul cauzei, reclamantei nu-i mai este permis să conteste un act al unei autorități publice care îi creează prejudicii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Reclamanta - SRL D, prin cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G anularea Deciziei din 15.04.2009 și admiterea contestației formulate împotriva Procesului verbal nr. 1698/2009.
In motivarea cererii reclamanta a arătat, în primul rând, faptul că pârâta nu are, potrivit titlului VII din OG nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare, competența teritorială să efectueze controlul la un contribuabil care are sediul în județul H, iar delegarea de competență se poate realiza numai cu acordul organului fiscal competent teritorial și al contribuabilului. În al doilea rând, chiar dacă prin procesu-verbal nu se stabilesc sume de bani de plată, prin faptul că s-a luat măsura de a se dispune sesizarea organelor de urmărire penale, reclamanta consideră că este îndreptățită să formuleze contestație împotriva procesului verbal, respingerea contestației pe motiv că ar fi lipsită de temei legal, potrivit art. 206 alin. 2 art. 41, art.209 alin.2 și art.108 din OG nr. 92/2003, fiind neîntemeiată. S-a mai arătat de către reclamantă faptul - Serv SRL Orăștie mai fost supusă inspecției fiscale generale de către organele fiscale teritoriale în cursul anului 2005 și 2007, inspecția fiscală fiind efectuată asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali, astfel că procedura demarată de către DGFP G excede cadrul legal, cât și prevederilor art. 94 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală care prevede că nu intră în atribuțiile organelor fiscale efectuarea de constatări tehnico-științifice sau orice alte verificări solicitate de către organele de urmărire penală în vederea lămurii unor fapte sau împrejurări ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituții. Or, atât în momentul începerii operațiunii fiscale, cât și în prezent actele solicitate spre verificare erau în cercetarea DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara, pe rolul căruia se află dosarul nr. 26/P/2006. Reclamanta precizează că a informat-o pe pârâtă despre acest fapt prin Adresa din 7.01.2009, însă aceasta a continuat controlul încălcând principiile aplicării unitare legislației și rolul activ care impune ca organul fiscal să examineze obiectiv starea de fapt. Reclamanta mai susține că, în mod greșit, pârâta a comunicat procesul-verbal întocmit către - Serv SRL Orăștie și nu reclamantei, încălcând astfel art. 18 alin. 4 și art. 19 din Codul d e procedură fiscală; că procesul-verbal nu este semnat nici de contribuabil și nici de către împuternicitul acesteia, ceea ce este contrar art. 108 din Codul d e procedură civilă, fiind lovit de nulitate absolută. S-a mai susținut de către reclamantă faptul că necomunicarea actelor solicitate de către organele fiscale nu se datorează relei sale credințe, ci faptului că actele fuseseră predate către DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara la data de 30.09.2008, amânarea solicitată de către reprezentantul legal al societății fiind din motive de sănătate, precum și faptul că la ultimul termen au fost comunicate observațiile privitoare la controlul efectuat.
În drept, s-au invocat art. 1 și 8 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004.
Cererea fost timbrată.
Pârâta a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, întrucât procesul-verbal atacat nu stabilește nici un raport obligațional între contribuabil și bugetul general, ci doar constată faptul că s-a sesizat organul de cercetare penală cu privire la săvârșirea de către reclamantă a unor fapte de natură penală.
Prin sentința civilă nr. 1271/CA/2009 Tribunalul Hunedoaraa respins ca neîntemeiată cererea reclamantei, reținând, în considerentele acesteia, faptul că, prin Decizia nr.1/2009, pârâta a respins ca lipsită de obiect contestația reclamatei împotriva procesului-verbal încheiat la data de 20.03.2009, deoarece prin acesta nu se stabilește nici un raport obligațional între contribuabilul controlat și bugetul de stat, ci se constată că reclamanta, prin reprezentantul său, a încălcat prevederile art. 4 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Susținerile reclamantei referitoare la necompetența teritorială a pârâtei de a efectua controlul nu au fost reținute, ca urmare a faptului că la dosarul cauzei s-a depus Adresa nr. 48385 din 10.11.2008 din care rezultă că pârâta a fost delegată de Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Inspecție Fiscală pentru a efectua un control încrucișat la - Serv SRL
S-a mai reținut faptul că procesul verbal atacat nu este un act administrativ fiscal, așa cum este definit în Codul d e procedură fiscală, deoarece nu s-a stabilit un raport obligațional între contribuabil și bugetul general consolidat al statului acesta, astfel că el nu poate fi contestat pe calea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea cererii de recurs se susține faptul că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, fără a ține cont de faptul că prin cererea de judecată a arătat și motivat considerentele pentru care procesul verbal trebuie considerat un act administrativ fiscal. În opinia recurentei această soluției este lipsită de temei legal și este de natură a-i încălca în mod flagrant dreptul constituțional privitor la liberul acces la justiție, iar în condițiile în care instanța de judecată poate să accepte că un act al unui organ al administrației publice nu poate fi cenzurat pe calea acțiunii în judecată înseamnă că se acceptă și se încurajează desființarea separației puterilor în stat. În continuare, recurenta reiterează apărările de fapt și de drept prezentate prin cererea de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 20 din Legea nr.554/2006.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Verificând sentința recurată în raport de criticile invocate, precum și conform art.304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În urma examinării sentinței recurate se constată faptul că instanța fondului a analizat succint toate motive apărările de fapt și de drept evocate de către recurentă prin cererea de chemare în judecată. Astfel, referitor la necompetența teritorială a pârâtei de a efectua controlul instanța a reținut că, prin Adresa nr. 48385 din 10.11.2008, pârâtei i-a fost delegată competența de către de Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Inspecție Fiscală pentru a efectua un control încrucișat la - Serv SRL H, iar privitor la contestația formulată împotriva procesului verbal prin care se constată că reclamanta, prin reprezentantul său, a încălcat prevederile art. 4 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, prin faptul că reprezentantul societății, deși somat de trei ori, nu a depus la dispoziția organelor fiscale documentele și bunurile societății pentru a se putea realiza controlul fiscal, instanța a reținut că în mod corect organele fiscale au considerat că procesul verbal nu poate fi considerat un act administrativ fiscal în sensul Codul d e procedură fiscală, deoarece prin el nu s-a stabilit un raport obligațional între contribuabil și bugetul general consolidat al statului, astfel că el nu poate fi contestat pe calea contenciosului administrativ.
Referitor la acest din urmă aspect, se observă faptul că în procesul verbal sus amintit, după ce se menționează scopul și actul în baza căruia inspectorii fiscali din cadrul instituției pârâte s-au deplasat la sediul reclamantei, se consemnează faptul că anterior a fost încheiat Procesul verbal nr. 6374/14.11.2008, în care s-a reținut că reprezentanții - Serv SRL nu au pus la dispoziție documentele necesare realizării uni control încrucișat, precum și faptul că reprezentantul reclamantei care, deși a fost somat de trei ori, nu a depus la dispoziția organelor fiscale documentele și bunurile societății pentru a se putea realiza controlul fiscal, organele fiscale considerând că sunt încălcate prevederile art. 4 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale potrivit cărora refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu în scopul împiedicării efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale constituie infracțiune.
Având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.41din OG nr.92/2003, actul administrativ fiscal este actul emis în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, în situația în care prin procesul verbal contestat nu se stabilește, modifică sau stinge un raport obligațional fiscal, în mod corect, instanța de fond a apreciat că procesul verbal contestat nu îndeplinește cerințele pentru a fi considerat un actul administrativ fiscal.
Faptul că, prin procesul verbal, s-a constat că reprezentantul reclamantei a încălcat prevederile art. 4 din Legea nr. 241/2005 care sancționează ca infracțiune refuzul de a depune la dispoziția organelor fiscale documentele solicitate pentru realizarea controlului fiscal și că urmează a fi sesizate organele de urmărire penale pentru a efectua cercetări în acest sens, nu deschide cale contestării acestui act pe calea acțiunii în contencios administrativ, întrucât instanța civilă nu poate analiza în ce măsură refuzul de a depune actele solicitate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii menționate, aspecte care intră în competenta organelor de urmărire penale și, respectiv, a instanței penele.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, recursul urmează a fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.1271/CA/2009 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 ex./21.01.2010
Jud.fond -
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
