Anulare act administrativ . Sentința 161/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 161
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE- DIRECȚIA APELOR B-, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,- bis, Cod poștal -, Județ B, împotriva pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr. 1, Sector 1, Cod poștal -.
Acțiunea fiind timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru potrivit ordinului de plată nr. 1643 din 25.11.2008 aflată la fila 5 dosar, timbre judiciare de 0,3 lei, ce au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor B - I prin consilier juridic, lipsă fiind pârâtul Guvernul României.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea pune în discuție excepția tardivității invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor B - I, având cuvântul solicită respingerea excepției de tardivitate invocată de pârâtul Guvernul României întrucât Hotărârea de Guvern atacată este un act administrativ de autoritate cu caracter normativ art.11(4) și nu art. 22(2) din Legea nr. 554/2004 care privește actele administrative individuale, situație în care consideră că acțiunea a fost făcută în termen.
Sub acest aspect invocă Decizia nr. 797/2007 a Curții Constituționale și modificările ulterioare ale Legii nr. 554/2004 prin care practic legiuitorul corecta reglementările anterioare și realiza o repunere în termen a principiului liberului acces la justiție față de art.11(1) și (2) din Legea nr. 554/2004, legiferând ca termenul de decădere este de un an de la comunicare iar nu de la emitere cum eronat a considerat pârâta.
În consecință, solicită respingerea excepției tardivității ridicată de pârâtul Guvernul României.
Curtea, rămâne în pronunțare asupra excepției de tardivitate invocată de pârâtul Guvernul României.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI la data de 20.05.2009 sub nr- reclamanta Administrația Naționala "APELE ROMANE" - Direcția Apelor B - Iac hemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea pozițiilor nr.24,25 din anexa nr.22 a Hotărârii Guvernului nr. 363/04.06.2002.
În fapt, reclamanta a arătat că urmare a adresei nr.4337/29.10.2008 a Primăriei comunei Miresii, județul B, înregistrată sub nr.l651/03.11.2008 i s-a adus la cunoștință că la pozițiile 24, 25 din anexa nr.22 a Hotărârii de Guvern nr. 363/04.06.2002 privind atestarea domeniului public al județului B figurează Lacul și Lacul Lutul, susținând faptul conform căruia hotărârea de guvern sus-numită îi conferă dreptul pârâtului de proprietate asupra acestora.
A mai susținut că autoritățile locale au inclus în domeniul lor public un bun de interes național încălcând astfel dispozițiile prohibitive ale alin. 3 din cadrul punctului III al anexei Legii 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și pe cele ale Legii apelor nr. 107/1996.
S-a mai susținut, în continuare, că bălțile în litigiu figurează în inventarul patrimoniului public al statului și se află în administrarea Apele Romane - Direcția Apelor B - I, având codul nr.12292 și 63892 fiind cuprins în anexa nr.12 a nr.HG 1705/2006 și nr.HG 1437/2007. fac parte din bazinul hidrografic Dunăre XIV-1 conform Cadastral al Apelor din România, ediția 1992, aprobat prin Ordinul Ministerial nr. 399/1997 al Ministerului Apelor și Pădurilor și Protecției Mediului formulat în deplină concordanta cu Legea Apelor nr. 107/1990.
Totodată, s-a mai susținut că art. 3(1) din Legea nr.107/1996 se prevede ca "aparțin domeniului public al statului apele de suprafața cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 kmp". Coroborând acesta cu dispozițiile art. 4 (2) din aceeași lege conform căreia "apele din domeniul public se dau în administrarea Administrației Naționale "Apele Romane" de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor" rezultă că lacurile în litigiu se află în domeniul public al statului și este dat în administrarea exclusivă a Direcției Apelor B - I, subunitate a "Apele Române".
De asemenea, s-a mai arătat că la emiterea hotărârii de guvern nu s-au respectat art. 7 si 8 din Legea nr. 213/1998 privind modul de constituire al dreptului de proprietate publică, dreptul nostru de administrare fiind conform legii speciale și a hotărârilor de guvern de atestare a inventarelor bunurilor din domeniul public.
În fine, reclamanta a arătat că a formulat plângere prealabilă în termenul legal conform art.7 și următoarele din Legea 544/2004 (legea contenciosului administrativ), dar nu am primit răspuns.
Pentru aceste motive s-a solicitat anularea pozițiilor 24, 25 din anexa nr.22 a Hotărârii de Guvern nr. 363/04.06.20Q2 privind atestarea domeniului public al județului B și a actelor subsecvente acesteia, pe criteriile de ilegalitate expuse.
În drept, cerere a fost întemeiată pe dispozițiile actualizate ale Legii 554/2007, Legii nr.107/1996, ale Legii nr. 18/1991 și ale Legii 1/2000.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității.
În susținerea acestei excepții s-a susținut că, după exercitarea recursului grațios în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, dacă persoana ce se consideră vătămată în drepturile sale nu este mulțumită de soluția dată reclamației sale în cadrul procedurii prealabile, sau dacă reclamația nu este rezolvată în termenul legal, aceasta poate sesiza instanța judecătorească competentă în termen de 6 luni de la comunicarea soluției sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii (art.ll alin.(l) din Legea nr.554/2004). În toate cazurile, potrivit alin.(2) al aceluiași articol, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.(l) (în speță 6 luni), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului (termen de decădere).
Potrivit art.108 alin.(4) din Constituția României, măsura oficială de comunicare către cei interesați a hotărârilor Guvernului, măsură care condiționează însăși intrarea în vigoare a acestor acte administrative, este publicarea lor în Monitorul Oficial al României.
Hotărârea Guvernului nr.363/2002 face parte din categoria actelor prevăzute de art.108 alin.(4) din Legea fundamentală și a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial.
Așadar, având în vedere că data publicării hotărârii a cărei anulare a fost solicitată de reclamantă este 4 iunie 2002 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.378), iar aceasta a sesizat instanța de contencios administrativ în data de 15.05.2009, apreciem că acțiunea în justiție a fost formulată cu depășirea termenelor stabilite cu caracter imperativ prin dispozițiile art.ll din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În scopul clarificării modalității de realizare a publicității anexelor la acte administrative de felul celui supus discuției, s-a susținut că, date fiind amploarea și volumul informațional conținut, acestea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.bis, în afara abonamentului, și ele se pot achiziționa de către persoanele interesate direct de la Centrul pentru relații cu publicul din cadrul Regiei autonome "Monitorul Oficial", la oficiul din B,-.
Potrivit dispozițiilor constituționale (art.108 din Constituție, republicată), precum și practicii constante a instanțelor judecătorești, comunicarea, aducerea la cunoștință publică a hotărârilor de Guvern se consideră realizată în momentul publicării acestora; în speță, atât hotărârea de Guvern cât și anexele au fost publicate în Monitorul Oficial al României; anexele, însă, se publică în număr restrâns, ele cuprinzând date cu caracter individualizat, și nu se comunică abonaților, dar se pot elibera, în copie, de la Monitorul Oficial - prin serviciul de specialitate al acestuia.
Potrivit art.103 din Codul d e procedură civilă, neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Astfel, în situația în care reclamanta nu face dovada serioasă că s-a aflat în una dintre situațiile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției, potrivit art.13 și 16 din Decretul nr.l67/1958 privind prescripția extinctivă, apreciem că aceasta a decăzut din dreptul de a mai contesta actul de Guvern cu caracter individual, supus litigiului, pe cale contenciosului administrativ.
S-a solicitat admiterea excepția invocată și respingerea acțiunii ca fiind tardiv formulată.
Pe fondul cauzei s-a susținut că Hotărârea Guvernului nr.363/2002 a fost emisă în temeiul art.107 (devenit art.108, după republicare) din Constituția României, republicată, și ale art.21 alin.Q) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu completările ulterioare.
Actul administrativ contestat a fost adoptat de către Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Administrației Publice (astfel cum era organizat la acea dată), organul de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică, care exercită atribuțiile ce îi revin cu privire la: apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a proprietății publice și private; realizarea Programului de guvernare și a strategiilor în domeniul administrației și ordinii publice și monitorizarea, în numele Guvernului, a elaborării și aplicării programelor de reformă instituțională de către ministere și celelalte autorități ale administrației publice centrale; funcția și funcționarii publici; activitatea de cadastru, geodezie și cartografie; activitatea privind zonele defavorizate și parcurile industriale; asigurarea ordinii publice; paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor și valorilor; prevenirea și combaterea faptelor antisociale; respectarea regimului juridic al frontierei de stat; evidența informatizată a persoanei; regimul juridic al străinilor; solicitanții statutului de refugiat și persoanele care au dobândit o formă de protecție în România; apărarea împotriva incendiilor și protecția civilă a populației și a bunurilor, precum și administrarea și protecția Fondului Național.
La elaborarea actului administrativ au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.555/2001, în vigoare la acea dată, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art.8 alin.(6) din Regulamentul anterior menționat, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiunilor din etapa de avizare".
În conformitate cu art.21 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ - teritoriale se întocmește, după caz, de comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv de Primarul general al Municipiului B sau de către primari.
Aceste inventare după ce se însușesc, după caz, de consiliile județene, Consiliul local al Municipiului B sau de consiliile locale, se centralizează de consiliul județean sau Consiliul General al Municipiului B și se trimit Guvernului României, pentru ca, printr-o procedură legală, prin hotărâre a sa, să ateste apartenența bunurilor la domeniul public de interes județean sau local.
proiectelor de hotărâri ale Guvernului de atestare a domeniului public de interes local sau județean, respectiv a proiectelor de hotărâri ale Guvernului privind modificarea și completarea unor acte administrative privind atestarea domeniului public al unităților administrativ - teritoriale, se realizează în conformitate cu prevederile art.l lit.c) din Anexa la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2009 privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, de către instituția prefectului și consiliul județean, potrivit legii, prin Ministerul Administrației și Internelor.
Atestarea apartenenței bunurilor la domeniul public de interes județean sau local este necesară în vederea delimitării corecte a bunurilor de interes public județean sau local sau cele de interes național, precum și în vederea delimitării bunurilor aparținând domeniului public de bunurile aparținând domeniului privat.
Prin atestarea apartenenței bunurilor la domeniul public județean sau local se creează astfel un statut juridic clar pentru aceste bunuri, fapt care permite Consiliului Județean și consiliilor locale să-și exercite prerogativele prevăzute de lege cu privire la administrarea domeniului public.
Considerăm că prin natura sa, actul de atestare a bunurilor aparținând domeniului public local nu creează drepturi noi, nu stabilește și nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective si nu este de natură a vătăma vreun drept.
Prin asemenea acte administrative, consiliile locale/județene stabilesc doar regimul juridic diferențiat cu privire la bunurile lor, hotărârile neavând nici un efect asupra proprietății altor persoane.
Potrivit prevederilor Legii nr.213/1998, Guvernul nu are decât competența de a atesta (sau nu), prin hotărâre, apartenența bunurilor la domeniul public de interes local sau județean, neavând abilitarea legală de a inventaria el însuși aceste bunuri, deci de a interveni într-un fel sau altul asupra inventarelor, astfel cum au fost însușite de consiliile locale, respectiv de cele județene, prin hotărâri ale acestora.
Intervenția Guvernului asupra inventarelor însușite de către autoritățile administrației publice locale, în sensul adăugării sau eliminării unor bunuri, ar reprezenta o ingerință inacceptabilă în autonomia locală, autonomie consfințită prin Legea fundamentală, republicată, dar și prin Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare.
Obiectul acțiunii îl reprezintă anularea parțială a Hotărârii Guvernului nr.363/2002, cu referire la pozițiile nr.24 - Lacul și nr.25 - Lacul Lutul ", poziții ce se regăsesc în anexa nr. 22 la această hotărâre.
Verificând anexa nr.22 la Hotărârea Guvernului nr.363/2002 s-a constatat că, în mod eronat autoarea plângerii face referire la aceste poziții în realitate fiind vorba de poziția nr.25 - Lacul, respectiv nr.26 - Lacul Lutul.
De asemenea, verificând anexa nr.12 la Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările și completările ulterioare, s-a constatat că imobilul ce figurează la poziția nr.26 din anexa nr.22 la Hotărârea Guvernului nr.363/2002 este trecut în mod eronat în domeniul public al comunei Miresii. Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006, Lacul Lutul face parte din domeniul public al statului.
În ceea privește Lacul, în suprafață de 221,5 ha, potrivit anexei nr.22 (poziția nr.25) la Hotărârea Guvernului nr. 363/2002 acesta este atestat ca făcând parte din domeniul public al comunei Miresii, iar în Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006 figurează în inventarul centralizat al bunurilor aparținând domeniului public al statului.
În cazul celei de a doua situații (poziția nr. 25 din anexa nr.22) se impune a se preciza următoarele:
- prin Decizia nr.194 din 14 mai 1973 fostului Comitet executiv al Consiliului popular al Județului B suprafața de 102 ha a fost trecută la stat, în cadrul fostei întreprinderi B, fiind amenajată în scop piscicol. Diferența de suprafață a Lacului, respectiv 119,5 ha, a rezultat din extinderea apei pe islazul comunei Miresii, ca urmare a faptului că întreprinderea B nu a efectuat lucrări de îndiguire.
Se poate aprecia că Administrația Națională "Apele Române"- Direcția Apelor B - I, este îndreptățită să solicite doar suprafața de 102 ha, așa cum rezultă din decizia susmenționată, restul de suprafață fiind domeniul public al comunei Miresii.
Din corespondența derulată între Ministerul Administrației și Internelor și Instituția Prefectului Județul B, comunicată instituției noastre în faza soluționării procedurii prealabile, din adresa nr. 13978/2008, rezultă că la acest moment, prin Contractul de concesiune nr.1236 din 07.04.2007 încheiat între și autoritățile administrației publice locale ale comunei Miresii, suprafața de 119,5 ha teren aflat sub luciul de apă este concesionată respectivei societăți comerciale, pentru o perioadă de 25 de ani.
De asemenea, din aceeași adresă a Instituției Prefectului Județul B, precum și din răspunsul Primăriei Comunei Miresii transmis prin adresa nr.5109/2008, rezultă că acestea sunt de acord atât cu modificarea poziției nr.25 din anexa nr. 22 la Hotărârea Guvernului nr.363/2002, în sensul modificării suprafeței de 221,5 ha și rămânerea în domeniul public al comunei a suprafeței de 119,5 ha, cât și cu abrogarea poziției nr. 26 din aceeași anexă, unde figurează Lacul Lutul.
Drept urmare, potrivit prevederilor art.21 alin.(3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, precum și celor ale Legii administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Local al Comunei Miresii și-a exprimat intenția de a adopta o hotărâre prin care să aprobe modificarea bunurilor care alcătuiesc domeniul public al acesteia, pentru ca mai apoi în temeiul prevederilor art. 1 lit.c) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2009, cu modificările și completările ulterioare, prefectul sau consiliul județean (fie ambii) să inițieze un proiect de hotărâre a Guvernului care să reglementeze abrogarea poziției nr.26, respectiv modificarea poziției nr.25 din Anexa nr. 22 la Hotărârea Guvernului contestată.
S-a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art.57 alin.(2) Cod procedură civilă, introducerea în cauză a Ministerului Administrației și Internelor, în calitatea sa de autoritate inițiatoare a actului contestat și autoritate de specialitate a administrației publice centrale.
Reclamanta Administrația Naționala Apele Romane - Direcția Apelor B - I a formulat răspuns la întâmpinare, precum și o cerere completatoare a acțiunii inițiale, prin care a solicitat respingerea excepției de tardivitate invocată de pârât.
În motivarea acestei cereri a arătat că hotărârea de guvern atacata este act administrativ de autoritate cu caracter normativ art.ll(4) "actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate
oricând", iar nu art.ll(2) din Legea nr.554/2004 care privește actele administrative
individuale, situație în care acțiunea făcuta în termen.
S-a solicitat ca în cazul în care se va consideră că actul administrativ contestat are caracter individual, fiind aplicabile dispozițiile art. 11.(1) și (2) din Legea nr.544/2004, să se constate inexistența tardivității față de actul administrativ atacat, generator de efecte juridice și vătămător în ceea ce o privește pe reclamantă, (hotărârea de guvern) fiindu-i adusă la cunoștința la data de 29.10.2008 prin adresa Primăriei Miresii nr.4337 și poziția nr.240 (lacul ) prin întâmpinare, dată față de care plângerea prealabilă și completare la acțiune au fost formulate în termen.
S-a susținut că deși actele normative au caracter de opozabilitate de la data publicării, s-a solicitat a se constata că actul cu caracter normativ (HG nr.363/2002) a fost publicat in Monitorul Oficial Partea I, anexele nu au fost publicate odată cu hotărârea, în nota de subsol existând precizarea
că vor fi publicate ulterior, mențiune selectivă și care nu asigură publicitatea necesară informării publicului prejudicind astfel unitatea-reclamantă, acțiunea fiind in termen.
Arată, totodată reclamanta că calitatea de terț fata de actul administrativ a cărui anulare a solicitat, situație în care noțiunea de comunicare pentru obligativitate și opozabilitate a unui act administrativ normativ trebuie analizată în funcție de segmentul căruia îi este adresată pentru a aprecia dacă modalitatea de publicare poate fi asimilată noțiunii de comunicare.
Se arată, în continuare, că pârâta nu a avut în vedere, la ridicarea excepției, deși trebuia să aibă în vedere toate dispozițiile legale incidente, Decizia nr.797/2007 a Curții Constituționale și modificările ulterioare ale Legii nr.554/2004 prin care practic legiuitorul corecta reglementările anterioare și realiza o repunere în termen a principiului liberului acces la justiție față de art.ll(l) și (2) din Legea nr.554/2004, legiferând că termenul de decădere este de un an de la comunicare iar nu de la emitere, cum eronat a considerat pârâta.
Reclamanta arată că excepția de tardivitate este nefondată, instanța având posibilitatea să aprecieze asupra exercitării dreptului la acțiune în termenul de decădere prevăzut de lege, în raport cu data la care a luat efectiv la cunoștință despre conținutul actelor contestate. În aceasta apreciere, trebuia să se aibă în
vedere și principiul bunei administrări a justiției și dreptul la un proces echitabil în lumina dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cu referire mutatis mutandis la Hotărârea CEDO din 8.12.1983, în cauza Axen contra Germaniei, așa
cum reține doctrina în materie.
În fine, arată că termenele prevăzute de lege pentru introducerea acțiunii nu trebuie interpretate și aplicate de o așa manieră încât sa împiedice pe justițiabil să-și exercite drepturile și să beneficieze de soluționarea în fond a cererii sale. Interpretarea și aplicarea pur formală și extrem de riguroasă și exigența a unei dispoziții procedurale, poate fi de natură să împiedice examinarea pe fond a unei cereri în justiție, în condițiile în care "dreptul la promovarea, unei căi de atac are a fi exercitat din momentul în care cei interesați pot cunoaște efectiv deciziile. care le impun anumite obligații sau care ar fi de natură să le atingă interesele lor legitime"
Pe fondul cauzei, arată că întrucât prin întâmpinare i-a fost comunicată și anexa la hotărârea de guvern contestată, înțelege să-și precizeze și completeze acțiunea, în sensul că solicită anularea pozițiilor nr. 24 (Iacul ), 25 (Iacul ), 26 (lacul Lutul ) din anexa nr.22 a Hotărârii de Guvern nr. 363/04.06.2002.
Solicită, față de motivarea în fond a apărării, să se observe că pârâta recunoaște ca Lacul Lutul (poziția 26) și parte din Lacul (poziția 25) au fost înscrise eronat în domeniul public al Comunei Miresii.
Este inadmisibilă opinia pârâtei conform căreia, în cazul lacului o parte aparține domeniului public al statului și o parte domeniului public al comunei, acesta neputând fi privit ca un bun distinct aflat pe raza administrativ-teritorială a unei comunități, lacurile în litigiu aparținând unui bazin hidrografic, sunt integrate în acesta și constituie, conform art. 3(1) din Legea nr.107/1996 ce prevede că
"aparțin domeniului public al statului apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice are depășesc suprafața de 10 kmp", coroborate cu dispozițiile art. 4 (2) din aceeași lege conform căreia "apele din domeniul public se dau în administrarea Administrației Naționale "Apele Romane" de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor", domeniul public
al statului care este dat în administrarea exclusivă a Direcției Apelor B - I, subunitate a "Apele Romane".
efectuată și susținerea că bălțile sunt în parte amplasate pe islazul comunal sau pe un fost teren al contravine art.5 si 40 din Legea nr.18/1991 cu modificările ulterioare care dispune că cuvetele lacurilor sunt terenuri aflate permanent sub ape și sunt exceptate de la retrocedare, cu regimul prevăzut în legile speciale de gospodărire a apelor și de inventariere a domeniului public al statului.
Actul contestat și apărarea formulată contravine și prevederilor Ordinul A, nr.326/2007 (procedura de delimitare a albiilor minore) care stipulează următoarele:
Art.4 - în sensul prezentei metodologii, prin terenuri aparținând domeniului public al statului se înțelege terenurile aflate permanent sub apa și terenuri cu ape stătătoare, terenurile de orice fel, care fac obiectul proprietății
publice.
Art. 13 - pentru lacurile de acumulare permanentă, suprafețele aflate permanent sub nivelul de retenție fac parte din public al statului, se includ în categoria terenurilor acoperite permanent de apă și se asimilează cu noțiunea de albie minoră.
Art. 14 - pentru lacurile de acumulare nepermanente, suprafața albiei minore este asimilată cu suprafața ocupată de apă la nivelul corespunzători debitului maxim anual cu probabilitate de depășire de 80%, care produce fenomene de depășire a albiei naturale pe toată lungimea acumulării.
În concluzie, pentru motivele arătate, solicită a se observa că regimul juridic al acumulărilor este dat de suprafața ocupată efectiv de apă și încadrarea acestora în noțiunea de bazin hidrografic care realizează delimitarea expresă a domeniului public al statului, respingerea excepția de tardivitate și admiterea acțiunii așa cum a fost completată.
La termenul de judecată din 7.10.2009 Curtea a pus în discuția părților excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare.
Analizând excepția tardivității formulării acțiunii prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a actelor normative ca au incidență în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea Guvernului nr. 363/15.04.2002 se atestă apartenența la domeniul public al județului B, precum și al municipiului, orașelor și comunelor din județul B, a bunurilor cuprinse în anexele nr. 1-44 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre. Această hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 378/4.06.2002, partea I, menționându-se expres că anexele 1-44 se publică ulterior (fila 10).
În Monitorul Oficial nr. 378 bis/4.06.2002, partea I, este publicată anexa nr. 22- bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Miresii, județul B, iar la pozițiile nr. 24 și 25, căror anulare se solicită, sunt menționate și Lutul (filele 11-13 ).
Reclamanta din prezenta cauză susține că a luat cunoștință despre existența HG nr. 363/2002 la data de 29.10.2008 prin adresa Primăriei Miresii nr. 4337.
Potrivit dispozițiilor art.11 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262 din 19 iulie 2007, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la: data comunicării răspunsului la plângerea prealabila; data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Alineatul doi al aceluiași articol prevede că pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
În cauza de față se constată că actul administrativ atacat nu a fost comunicat terților reclamanți întrucât Guvernul României nu avea o astfel de obligație. Singura dată de la care se pot calcula termenele prevăzute de textul de lege menționat mai sus este data luării la cunoștință despre existența actului administrativ.
Hotărârile Guvernului se aduc la cunoștința persoanelor fizice și juridice prin publicarea lor în Monitorul Oficial al României, acesta este momentul de la care actul administrativ atacat a devenit opozabil erga omnes, deci potrivit legii a fost adus și la cunoștința reclamantei. O altă interpretare ar fi de natură să aducă atingere principiului siguranței și stabilității raporturilor juridice.
În acest sens s-a pronunțat în repetate rânduri și Înalta Curte de Casație și Justiție, ca de exemplu prin deciziile nr. 2326/2005 și 1040/2005.
Pe de altă parte, nu poate fi reținută susținerea reclamantei cum că HG nr. 363/2002 este un act administrativ cu caracter normativ, întrucât Hotărârea de Guvern de atestare a domeniului public al unui județ are caracterul unui act administrativ unilateral cu caracter individual, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 11 alin.4 din legea 554/2004, potrivit cărora actele administrative normative pot fi atacate oricând pe calea contenciosului administrativ. Termenul de 1 an de la data emiterii hotărârii de guvern de atestare a domeniului public nu poate fi depășit, sub sancțiunea respingerii ca tardivă a acțiunii în contencios administrativ (Decizia nr. 939/7.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Față de data publicării în Monitorul Oficial nr. 378 bis/4.06.2002, partea I, acțiunea reclamantei a fost formulată la 19.05.2009 cu depășirea termenului de decădere de un an prevăzut de art. 11 alin.2 din Legea 554/2004.
Pentru aceste considerente se va admite excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de Guvernul României prin întâmpinare și se va respinge acțiunea ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității formulării acțiunii invocată de Guvernul României prin întâmpinare.
Respinge ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta DMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE- DIRECȚIA APELOR B-, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,- bis, Cod poștal -, Județ B, împotriva pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr. 1, Sector 1, Cod poștal -.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
4 ex./16.10.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
