Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 19/CA/2010
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 295/CA/14.05.2009 pronunțată la de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:av. pentru reclamantul recurent, lipsă fiind reclamantul recurent și pârâții intimați DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea pârâtei intimate DGFP S în nume propriu și în numele și pentru STATUL ROMÂN prin MFP și S s-a depus la dosar întîmpinare.
Mandatarul reclamantului recurent depune la dosar chitanța nr. - PJ din 06.01.2010 reprezentând plata taxei judiciare de timbru în sumă de 19,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. arătând că a lecturat întâmpinarea și nu solicită amânarea cauzei pentru a răspunde la aceasta.
Întrebat fiind cine sunt părți în prezentul dosar, mandatarul reclamantului invederează că la instanța de fond a precizat acțiunea în sensul că pârâți în litigiul de față sunt DGFP S și S, iar Statul Român prin MFP nu are calitate procesuală în cauză.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantului susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând: admiterea acestuia,modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată și precizată, anularea chitanței emisă de Sibiu cu consecința obligării pârâtelor la restituirea sumei de 5752,04 lei actualizată la rata inflației la data plății efective. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar, reprezentând onorar avocațial în recurs, precum și taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Invederează instanței că în cursul anului 2007 achiziționat din Germania un autoturism marca VW Passat pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească "taxa specială de primă înmatriculare", fiind astfel încălcate disp.art.90 din Tratatul Comunităților Europene, instanța de fond pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, în speța de față având prioritate legislația comunitară și nu cea națională. Taxa astfel percepută este discriminatorie, raportat la prev.art.148alin.2 și 4 din Constituția României.
CURTEA DE APEL
Reclamantul a solicitat în dosarul Tribunalului Sibiu nr- în contradictoriu cu pârâtele și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Sibiu obligarea la restituirea taxei speciale pentru autoturisme încasată nelegal, în cuantum de 5752,04 lei, plata dobânzii legale aferente,calculată de la scadență până la data plății. In motivarea acțiunii se arată că reclamantul a plătit taxa în temeiul art. 214^1 din Codul fiscal pentru autoturismul importat și fabricat într-un stat al UE, dar că prin aceasta se realizează discriminarea autovehiculelor importate din Comunitatea Europeana în cazul reînmatriculării în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe această taxă la reînmatriculare. Se invocă preeminența dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul Uniunii Europene față de dispozițiile din legislația internă.
Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 295/CA/ 2009 respins excepțiile privind lipsa procedurii prealabile și a tardivității, a respins acțiunea. Instanța a constatat ca fata de intrarea in vigoare a dispozițiilor OUG 50/2008 privind taxa pe poluare, excepțiile invocate sunt nefondate, iar taxa este încasată legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii și admiterea cererii, deoarece taxa încasată este nelegală și contravine disp. art.90 din.
Analizând sentința atacată sub aspectul recursului declarat, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a importat in anul 2007 din Germania un autoturism marca Wolkswagen, înmatriculat anterior în acest stat, pentru care a plătit taxa specială reglementată de art. 214^1, 214^2 din Codul fiscal.
Taxa a fost percepută în temeiul art.214^1 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Astfel, legea prevede căintră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Din punctul de vedere al exigibilității, taxa specială se plătește la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 din Cod).
Norma internă încalcă prevederile Tratatul Uniunii Europene care prin art. 90 al. 1 stabilește cănici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la
îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituțională consacră supremația dreptului comunitar și aplicarea directă a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice normă comunitară are forța juridică superioară nomelor naționale, chiar și în situația în care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. In caz de conflict au prioritate nomele comunitare, chiar și împotriva normelor naționale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediată, directă și prioritară, iar judecătorul național areobligațiasă aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat și de jurisprudența Curtea de Justiție a Comunității Europene.
In acest context se apreciază că potrivit legislației fiscale naționale se ajunge la situația în care se percepe taxa specială doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe această taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului comunitar, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. In această situație se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului. Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state. Invocăm in acest sens Hotărârile din 5 12 2006 -C-290/2005 si c-333-2005, și alții (Ungaria),c-387/2001 Weigel contra Austriei cât și Comisia Danemarca C-47/88, prin care Curtea a constatat că stabilirea unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele importate folosite dintr-un stat membru care este mult mai mare decât cea aplicată produselor autohtone cu caracteristici tehnice similare are efect discriminatoriu și este interzisă de prevederile art.90 al.1. Curtea Europeană de Justiție a stabilit prin aceleași hotărâri că nu se aplică prevederile art.33 din Directiva 6 nefiind în cauză discuții în legătură cu cifra de afaceri și nici de schimburi comerciale la frontieră.
In consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat, urmare a faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^1 și 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar,se constată că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate, iar taxa achitată de reclamantă urmează a fi restituită. Reclamantul este îndreptățită și la plata dobânzii legale care va fi stabilită potrivit art.117, 120, 124 din Codul d e procedură fiscală, având în vedere faptul că se solicită restituirea sumei încasate la bugetul de stat. Legea prevede că se restituie, la cerere debitorului, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale si cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente (art.117 din Cod). Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale (art. 120 al.1 și 7 din Cod).Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori (art. 124 al.2 din Cod). Cererile depuse de către contribuabil potrivit legii se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare (art.70 din Cod).
Aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilitatea raporturilor juridice. OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în <LLNK 32008 3270 45> OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14). taxei intervine,la fel ca în reglementarea precedentă, în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4). Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare ordonanței de urgență (art.11). La data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă <LLNK 12003 571 10 202 214 39>art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.14).
In conformitate cu art. 15 (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, cel al primei înmatriculări în România, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate. In același sens, este afectată și stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuării importului și achiziționării autoturismului, reclamanta a efectuat operațiunea juridică cunoscând legislația aplicabilă la acea dată, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data importului.
Parata invoca tardivitatea formulării plângerii împotriva actului administrativ, chitanța de plata a taxei, dar chitanța nu constituie act administrativ, ci doar atestă faptul plății, astfel că excepția tardivității invocată de pârâtă este nefondată. Potrivit art. 41 din Codul d e procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Reclamantul a îndeplinit procedura administrativa, fiind formulata cerere pentru restituire taxa.
In consecință, recursul declarat de reclamantul Tara împotriva sentinței nr. 295/CA/2009 pronunțată la data de 14.05.2009 de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ este fondat în temeiul art. 304 pct.9 din Codul d e procedura civila, se va modifica în parte sentința atacată în sensul că se va admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul Tara cu domiciliul în Sibiu,-,.16, jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu cu sediul în Sibiu,- - 32, jud. Sibiu. Vor fi obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 5.752,04 lei plătită cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare cu chitanța seria - nr. - din 17.10.2007 și dobânda legală aferentă calculată conform art. 124 din Codul d e procedură fiscală de la data solicitării și până la data restituirii integrale.
Se va respinge cererea reclamantului de anulare a chitanței seria - nr. - din 17.10.2007.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, vor fi obligate pârâtele intimate să plătească suma de 1.704 lei în favoarea reclamantului cu titlul de cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Tara împotriva sentinței nr. 295/CA/2009 pronunțată la data de 14.05.2009 de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul Tara cu domiciliul în Sibiu,-,.16, jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu cu sediul în Sibiu,- - 32, jud. Sibiu și în consecință:
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 5.752,04 lei plătită cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare cu chitanța seria - nr. - din 17.10.2007 și dobânda legală aferentă calculată conform art. 124 din Codul d e procedură fiscală de la data solicitării și până la data restituirii integrale.
Respinge cererea reclamantului de anulare a chitanței seria - nr. - din 17.10.2007.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă pârâtele intimate să plătească suma de 1.704 lei în favoarea reclamantului cu titlul de cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored,/5 ex./26.02.2010
Jud.fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian
