Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 2/R-
Ședința publică din 11 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - ȘI SRL, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 11-.7, județul V, împotriva sentinței nr. 886 din 23.10.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, avocat pentru recurenta - reclamanta, în baza împuternicirii avocațiale, și consilier juridic pentru intimata pârâtă, în baza delegației de reprezentare de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin chitanța nr. 521 din 11.01.2008 emisă de Primăria Pitești în sumă de 2.00 lei și timbru judiciar în valoare de 0.15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, solictă admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate și casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea administrării probei cu expertiză contabilă și proba cu martori.
Curtea solicita reprezentantului recurentei reclamante să precizeze dacă aceasta a deținut autorizație de construcție și dacă procesul verbal din data de 01.03.2003 este opozabil organelor fiscale.
Apărătorul recurentei reclamante precizează că autorizația de construcție există din anul 2001 de când s-a construit imoblilul respectiv și că procesul verbal are opozabilitate el fiind folosit și de către intimata pârâtă. Totodată, arată că au fost lucrări de amenajare și nu de construcție, cum greșit apreciază instanța de fond, deoarece construcția exista edificată în baza autorizației din anul 2001. De asemenea, arată că la data de 01.04. 2004 între recurenta reclamantă și a intervenit un contract de comodat prin care se transmite folosința imobilului și prin care se menționează și obligația asumată de comodatar de a suporta contravaloarea amenajărilor făcute în vederea desfășurării activității.
Reprezentantul intimatei pârâte depune la dosar concluzii scrise și solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică. De asemenea, arată că proba cu martori invocată de recurentă nu se impunea admisă deoarece martorii nu aveau posibilitatea să cunoască perioada supusă controlului și nici lucrările efectuate pentru imobilul respectiv. De asemenea, arată că, din expertiza contabilă reiese fatul că lucrările pentru care s-a cerut deducerea de A nu s-a făcut pentru conservarea camerei împrumutate, așa cum rezultă din contractul de comodat, ci pentru constrcuția unui motel.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Vâlcea sub nr-, reclamanta - și SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publică V solicitând anularea Deciziei nr. 43/22.08.2006 și, pe cale de consecință, anularea Deciziei de impunere nr. 170/19.06.2006 și a Raportului de inspecție fiscala nr. 55522/16.06.2006.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod greșit i s-a stabilit în sarcină plata TVA în sumă de 47.841 lei. Astfel în mod eronat organele fiscale au apreciat ca pentru lucrările realizate de reclamante la imobilul "Casa H" nu are drept de deducere TVA, întrucât investiția nu se află în patrimoniul reclamantei, ci al numitului - cu care reclamanta a încheiat contractul de comodat asupra imobilului.
În realitate, însă, în baza contractului de comodat încheiat între reclamanta și persoana fizică -, în perioada 01.04.2003 - dec. 2004 reclamanta a executat o serie de lucrări - amenajări - al căror cost a fost de 251.797,23 lei noi, din care TVA 47.841 lei.
Contractul a fost încheiat în forma prevăzută de lege și a fost opozabil terților. Prin contract s-a transmis către reclamantă folosința imobilului pentru 10 ani în scopul declarat expres ca aceasta să desfășoare activități hoteliere în spațiul respectiv.
Potrivit contractului, reclamantei i-a revenit obligația de a suporta contravaloarea amenajărilor făcute imobilului în scopul sus arătat, ceea ce - de altfel - era și firesc de vreme ce folosința imobilului era gratuită.
Mai mult, în contract este stipulată o clauză conform căreia, la încetarea contractului, reclamanta trebuie să predea imobilul în starea în care l-a preluat, ceea ce înseamnă că respectivele îmbunătățiri nu profită proprietarului nici la încetarea contractului, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 969.civ. referitoare la accesiune așa cum a susținut pârâta.
Pârâta nu a luat în considerare obiectul de activitate al reclamantei, obiect în realizarea căruia au fost făcute amenajările ce sunt, deci, în folosul persoanei juridice și au legătură directă și nemijlocită cu activitatea acesteia.
Prin sentința nr. 886/23.10.2007 Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de contencios administrativ - Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
În motivarea sentinței, prima instanța a reținut că potrivit contractului de comodat din 01.04.2003, încheiat între - și - " ȘI " SRL Rm. V, primul în calitate de comodant, a remis spre folosință gratuită - " ȘI " SRL Rm. V în calitate de comodatar "Casa H", de fapt o cameră situată în orașul H,-, cu destinația "sediul pentru activități hoteliere și moteluri fără restaurant", cu obligarea acesteia din urmă să suporte taxele și impozitele datorate statului, amenajările făcute pentru activitatea menționată precum și toate cheltuielile de întreținere și reparații curente ale camerei împrumutate, comodatarul obligându-se să predea imobilul la încetarea contractului în starea în care l-a preluat.
Prin procesul verbal din 01 aprilie 2003, anexă la contractul de comodat, părțile - și - soți, au convenit să pună la dispoziția - " ȘI " SRL Rm. V (firma acestora) imobilul prevăzut în contract, aceasta din urmă obligându-se să efectueze toate amenajările pe cheltuiala ei ca la încetarea contractului să se poată amenaja pensiune și să îl predea în stadiul în care se află în momentul respectiv, adică atunci când funcționează.
Anterior încheierii contractului menționat, Primăria Orașului Hae mis autorizația de construire nr. 105 din 28.09.2001 pe numele numitului - pentru executarea lucrărilor de locuință P + 1 pe terenul situat în orașul H,-, denumit în urma numerotărilor nr. 13.
În perioada aprilie 2003 - decembrie 2004, reclamanta a înregistrat în evidența contabilă facturile fiscale în valoare de 251.797,23 lei, reprezentând C/val. materialelor de construcție folosite pentru lucrările de construcție la imobilul din H,- și a dedus TVA în valoare de 47.841 lei, înscrisă în facturile respective.
Ca urmare a efectuării unui control fiscal la sediul reclamantei de către inspectorii din cadrul V s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 55522 din 16.06.2006, în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr. 170/19.06.2006, potrivit căreia organul de control fiscal nu a acordat drept deducere TVA în sumă de 47.841 lei aferentă materialelor de construcție achiziționate pentru "Casa H" împotriva cărora reclamanta a formulat plângere prealabilă și a fost respinsă ca neîntemeiată potrivit deciziei nr. 43 din 22.08.2006 emisă de pârâtă, pe motiv că - este proprietarul imobilului menționat, iar achiziționarea materialelor de construcție a fost făcută în numele reclamantei dar în favoarea asociatului - care este proprietarul de drept al imobilului, reclamanta putând să beneficieze de dreptul de deducere TVA numai în condițiile în care ar fi făcut dovada că materiale achiziționate erau destinate pentru nevoile societății, în scopul utilizării pentru realizarea de operațiuni taxabile.
Instanța a apreciat că în mod corect a procedat pârâta, deoarece potrivit art. 24 alin. 2 lit. a din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată, nu poate fi dedusă TVA aferentă intrărilor referitoare la operațiuni care nu au legătură cu activitatea economică a persoanelor impozabile, iar în conformitate cu art. 145 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoare adăugată are dreptul să deducă TVA datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să fie livrate și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să fie prestate de altă persoană impozabilă, dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.
Ori, reclamanta a achiziționat materiale de construcție și a efectuat cheltuieli pentru construcția edificată în baza autorizației de construire nr. 105 din 28.09.2001 (ce a fost prelungită), emisă pe numele - și nu pentru întreținerea și reparațiile curente a camerei împrumutate așa cum se menționează în contractul de comodat.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 1564 din Codul civil.
Faptul că, cheltuielile efectuate de reclamantă au fost în favoarea comodantului rezultă și din procesul verbal din 01 aprilie 2003, anexă la contractul de comodat, în care s-a arătat că, la sfârșitul perioadei de comodat (10 ani plus prelungire), - " ȘI " SRL va preda "casa în stadiul în care se află în momentul respectiv, adică atunci când funcționează".
Astfel, susținerile reclamantei în sensul că, cheltuielile aferente facturilor fiscale în valoare de 251.797,23 lei reprezentând c/val. materialelor de construcție deducând TVA în sumă de 47.841 lei înscrisă în facturile respective, au fost efectuate pentru întreținerea și amenajarea imobilului ce a făcut obiectul contractului de comodat, în vederea desfășurării de activități hoteliere, urmând ca la încetarea contractului comodatarul să-l predea în starea în care l-a preluat și astfel având dreptul la deducere TVA, nu pot fi reținute.
Față de aceste considerente, neexistând nici un motiv de anulare a actelor administrative contestate, acestea fiind temeinice și legale, a fost respinsă, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, astfel:
1. În mod greșit prima instanța nu a încuviințat proba cu martori, iar în privința probei cu înscrisuri inițial admisă, a apreciat că nu mai este utilă cauzei.
În schimb, a încuviințat proba cu expertiza contabilă, dar nu s-a preocupat ca expertul să răspundă tuturor obiectivelor și să analizeze toate documentele contabile ce i-au fost puse la dispoziție.
2. Instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate și netemeinicie a actului administrativ contestat, copiind practic în hotărâre argumentele găsite în întâmpinare.
În susținerea celui de-al doilea motiv de recurs, recurenta reclamanta a expus motivele contestației sale inițiale, sus arătate.
DGFP Vad epus întâmpinare solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de fapt de recurs invocate, în raport de dispoz. art. 304 pct. 9 si 3041.proc.civ. Curtea constată că recursul este nefondat.
Curtea reține că - a obținut la 28.09.2001 autorizație de construcție pentru o locuință.
La data de 01.04.2003 proprietarii - și au hotărât să transforme în pensiune casa de la adresa pentru care au obținut autorizație de construcție, sens în care au transmis folosința gratuita a casei către - și SRL unde - era asociat, iar era asociat și administrator social. În baza contractului de comodat din 01.04.2003 societatea celor doi proprietari de imobil se obliga, prin administratorul social, să suporte, printre altele, amenajările făcute pentru desfășurarea activității sociale de "hoteluri și moteluri fără restaurant". Contractul de comodat a fost încheiat pe 10 ani, iar imobilul pus la dispoziție a fost descris ca fiind o camera din "casă (clădire)". În baza procesului verbal dintre cei doi proprietari și societatea comerciala reprezentată prin, proces verbal datat în aceeași zi cu Contractul de comodat, dar întocmit după încheierea contractului, s-a arătat ca societatea va suporta toate amenajările pentru ca imobilul - casă să poată fi folosit ca pensiune, urmând ca la încetarea contractului de comodat aceasta să predea casa "n stadiul în care se afla la momentul respectiv/ adică atunci când funcționează".
În perioada 2002 - 2005 (deci, mai înainte de încheierea contractului de comodat, după cum rezulta din expertiza contabilă ce susține afirmațiile intimatei pârâte), - și SRL a făcut cheltuieli de construcție pentru care a cerut la deducere TVA. Organele fiscale au refuzat deducerea TVA în suma de 47.841 lei.
Curtea constată că în mod întemeiat a decis prima instanță asupra probelor ce sunt pertinente si concludente, proba cu martori nefiind concludentă față de obiectul acțiunii și de faptul că instanța de judecată a fost chemată să dea interpretarea corectă dispozițiilor legale în materia deducerii TVA, în raport de situația de fapt.
În privința probei cu înscrisuri, încuviințată inițial, Curtea constată că și de aceasta dată prima instanță a procedat legal trecând la soluționarea cauzei mai înainte de administrarea respectivei probe, fără a încălca deci dreptul reclamantei la un proces echitabil din perspectiva mijloacelor de apărare prezentate instanței. Astfel, reclamanta a primit încuviințarea să depună la dosar înscrisuri - facturi fiscale - la termenul din data de 04.09.2007, însă la termenul următor a prezentat un proces verbal de percheziție, iar la data de 16.10.2007 a susținut ca înscrisurile ce urma sa le prezinte au fost ridicate de organele de poliție.
Curtea constată că procesul verbal de percheziție, din care rezulta ca au fost ridicate de la reclamantă mai multe documente contabile, a fost întocmit la data de 06.07.2007, ceea ce dovedește faptul că la momentul la care a solicitat instanței încuviințarea să depună înscrisuri, reclamanta cunoștea ca nu se afla în posesia lor. În aceste condiții, reclamanta nu a dorit decât sa tergiverseze procesul, cunoscând finalitatea administrării probei cu înscrisuri, probă pe care și-o asumase.
În plus, documentele contabile a căror prezentare la dosar a dorit-o reclamanta, au fost analizate de expertul contabil în cadrul lucrării cu care a fost investit de către instanța de fond. Expertiza respectivă a răspuns complet obiectivelor impuse de instanță.
Rezultă, astfel, că primul motiv de recurs este nefondat.
În privința fondului contestației, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut netemeinicia acesteia.
Din facturile prezentate organului fiscal și expertului desemnat de prima instanță rezultă că recurenta-reclamantă a achiziționat materiale de construcții pe care le-a folosit pentru lucrările de construcție la imobilul a cărui folosință gratuită a fost preluată de la - și.
Așa cum corect a reținut prima instanță, potrivit art.24 alin.2 litera a din Legea nr.345/2002 privind TVA și art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă pentru operațiunile care nu au legătură cu activitatea economică a plătitorului de TVA, bunurile și serviciile achiziționate nefiind destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale respectivului plătitor.
Lucrările de construcție și amenajare efectuate de către recurenta reclamantă au fost de natură să contribuie la sporirea valorii imobilului, valoare sporită care profită proprietarilor-persoane fizice, întrucât - potrivit procesului verbal intervenit între comodanți și comodatar - acesta din urmă avea obligația să predea proprietarilor, la finalul contractului, imobilul în starea în care se găsea la momentul predării.
Recurenta-reclamantă însăși a recunoscut față de organele fiscale faptul că lucrările efectuate de ea la imobilul luat în folosință gratuită au fost lucrări de construcții și finisaje. Astfel de lucrări este fără dubiu că profită proprietarului imobilului dat în folosință și că nu sunt simple lucrări de conservare și amenajare a bunului preluat în comodat, care să-i servească recurentei la desfășurarea activității sale și pentru care să poată beneficia de deducere TVA. Lucrările de construcții și amenajările au fost efectuate de către recurentă în baza autorizației de construcție nr.105/28.09.2001 obținută de proprietarul -, autorizație prelungită ulterior după cum însăși recurenta a recunoscut în contestația administrativă înaintată organelor fiscale.
Până la data de 12.06.2006, dată la care organele fiscale au încheiat inspecția fiscală la recurenta reclamantă, aceasta nu realizase operațiuni taxabile și nu își declarase sediul social sau un punct de lucru în imobilul luat în comodat.
În concluzie, Curtea reține că recurenta reclamantă a efectuat lucrări de construcție și amenajări care exced obligațiilor sale din contractul de comodat și care, sub pretextul că îi folosesc în desfășurarea obiectului său de activitate, au fost efectuate exclusiv în beneficiul asociaților, rămânând înglobate în imobilul aflat în proprietatea acestora. Pentru astfel de lucrări, recurenta-reclamantă nu are drept de deducere a TVA.
Pentru cele expuse, văzând dispoz.art.312 alin.1 Cod proc.civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - ȘI SRL, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 11-.7, județul V, împotriva sentinței nr. 886 din 23.10.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2ex/07.02.2008
Jud.fond.G;
Gh.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Corina Georgeta Nuță, Ioana Miriță
