Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 228/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia Nr. 228/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul Cabinet de Avocat " "- B și de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, împotriva Sentinței civile nr.43/CA din data de 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.-, având ca obiect "anulare act control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 31 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 7 aprilie 2009.
CURTEA:
Constată că prin sentința civilă nr 43/19.01.2009, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul Cabinetul de Avocat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Mun B și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5380 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a avut în vedere că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice B la restituirea taxei speciale de înmatriculare în sumă de 5380 lei urmare a faptului că a fost nevoit să achite la data de 5.02.2008 această taxă în vederea înmatriculării unui autoturism achiziționat din Germania. Reclamantul a depus la dosar și adresa nr 9421/06.08.2008 prin care i-a fost respinsă de către pârâtă cererea de restituire a taxei precum și acte ale autoturismului.
Punctual, instanța de fond a reținut în considerentele admiterii acțiunii, următoarele:
-dispozițiile art 214/1-214/3 din Legea nr 571/2003 prevăd obligativitatea achitării taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autoturismele și autovehiculele noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state;
-s-a făcut referire la dispozițiile art 90 par 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, apreciindu-se că rostul acestor prevederi comunitare este acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, precizându-se în acest sens că în România nu se percepe nicio taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România; instanța de fond a constatat astfel supremația dispozițiilor tratatului față de dreptul național, astfel cum se prevede și in art 148 din Constituția României și în conformitate cu obligațiile asumate de România prin aderarea la Uniunea Europeană;
- s-a apreciat că prin instituirea dispozițiilor art 214/1 din codul fiscal s-a introdus un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor;
- achitarea voluntară a taxei este lipsită în opinia primei instanțe de relevanță juridică întrucât înmatricularea a fost condiționată de plata acesteia;
- s-a mai avut în vedere faptul că în prezent, prin dispozițiile OUG nr 50/2008 a fost abrogat art 214/1 din codul fiscal; raportându-se la aceste noi dispoziții, prima instanță a apreciata că reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei prin raportare și la jurisprudența Curții de Justiției care a statuat că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art 90 din Tratat.
Referitor la cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, prima instanță a înțeles să cenzureze cuantumul onorariului avocat prin prisma dispozițiilor art 247 al 3 Cod proc civ, respectiv analizând complexitatea cauzei, numărul de termene acordat, probatoriile administrate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamantul Cabinetul de avocat și intimata Administrația Finanțelor Publice a mun
Primul recurent a criticat hotărârea sub aspectul modului de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocat, arătându-se în acest sens că din suma solicitata nu s-a acordat nici măcar o pătrime, invocându-se în susținerea recursului dispozițiile art 94 al 2 si 3 din Statutul profesiei de avocat in sensul ca onorariul se stabilește prin negociere.
Intimata a criticat hotărârea atacata sub aspectul modului de soluționare a acțiunii civile, motivele invocate constând în următoarele:
- In mod greșit prima instanță a considerat că adresa emisă de intimata prin care s-a precizat ca nu exista temei legal pentru restituirea taxei ar reprezenta un refuz nejustificat de restituire, invocându-se în acest sens nerespectarea dispozițiilor art 2 al 1 lit i din Legea nr 554/2004; în completare s-a arătat că prin răspunsul dat reclamantului, a procedat la arătarea motivelor de fapt si de drept pentru care nu se poate proceda la restituirea sumei;
- Instanța nu poate dispune restituirea unei sume care se încasează în continuare în vederea înmatriculării autovehiculelor; și prin noul act normativ, respectiv OUG nr 50/2008, achitarea taxei de poluare are caracter imperativ, fiind una dintre condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor;
- În mod greșit a aplicat instanța de fond temeiul legal considerând că taxa de înmatriculare este perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, nefiind aplicabilă pentru autoturismele înmatriculate deja sau pentru cele noi; recurenta a precizat ca taxa de prima înmatriculare prevăzută atât de Codul Fiscal cât și de noile reglementari în vigoare, se aplica atât autovehiculelor nou achiziționate din România cât și celor achiziționate din alte state comunitare, taxa fiind perceputa începând cu data de 01.01.2007 conform Codului fiscal, iar începând cu 01.07.2008 taxa de poluare pentru autovehicule se percepe în conformitate cu OUG nr 50/2008;
- Existența unei taxe de prima înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, neexistând motive temeinice pentru restituirea acestei taxe; obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeana revine Parlamentului si nu instanțelor judecătorești; dispozițiile art 90 al 1 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente in cauza întrucât taxa de prima înmatriculare se plătește de către toți proprietarii indiferent de proveniența autoturismului la momentul primei înmatriculări;
- S-a solicitat ca la soluționarea recursului sa se aibă în vedere dispozițiile art 11 din OUG nr 50/2008 potrivit cu care taxa rezultata ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 cu titlu de taxă speciala pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta.
Analizând actele și lucrările dosarului sub toate aspectele de fapt și de drept și prin prisma dispozițiilor art 304/1 Cod civilă precum și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamantul Cabinet de Avocat a achitat o taxa de prima înmatriculare în cuantum de 5.380 lei potrivit chitanței de plata seria - nr - din 05.02.2008, în scopul de a-și putea înmatricula autoturismul marca BMW tip seria 5. -, prin cererea adresată Administrației Finanțelor Publice a mun B, a solicitat restituirea acestei taxe. Pârâta i-a răspuns prin adresa nr.20865/27.03.2008 că nu exista un temei de drept în baza căruia aceasta taxă să poată fi restituită, având în vedere că aceasta s-a încasat legal, în temeiul legislației în vigoare.
Ca urmare a acestui răspuns, reclamantul s-a adresat instanței de judecată prin cererea înregistrată în prezentul dosar.
prin prisma procedurii prevăzute de legea contenciosului administrativ, această manieră de răspuns a administrației nu poate fi încadrată decât la art 2 al 1 lit i întrucât persoana căreia i s-a comunicat un astfel de răspuns are dreptul să considere că refuzul este nejustificat și să solicite instanței de judecată verificarea acestui aspect. Se constată ca în cauză s-a respectat procedura administrativă prealabilă, regularitatea cererii de chemare în judecată neputând fi sancționată din acest punct de vedere.
Critica adusă de recurenta intimată cu privire la competența instanței de aplica prevederile Tratatului Comunității Europene este neîntemeiată întrucât preeminența dreptului comunitar este consacrată prin Constituție și, ca urmare, în mod corect a reținut prima instanță că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art.90, alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea acestei taxe. Se impune a se mai preciza ca tratatul instituind Comunitatea Europeană se bucură de aplicabilitate directă în dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art.214/1 din Codul fiscal, era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Ca urmare, in acest mod, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. In acest sens Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis, a arătat ca în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art.90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ). De asemenea, in ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art.90 caută să asigure completă neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,).
Ca urmare, se poate concluziona, față de motivele de recurs ale pârătei că, potrivit acestei jurisprudențe bine stabilite, art 90 par 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza ) Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă, scopul art 90 nefiind acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Astfel, in contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective, întrucât o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Totodată modificarea legislativă intervenită prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare, ci reprezintă un argument in același sens ca cele expuse de curte anterior, întrucât este o dovada a schimbării unui sistem de plată a unei taxe, afectat din punct de vedere al respectării Tratatului Comunității Europene.
Invocarea modului prevăzut de acest ultim act normativ de restituire a taxei de înmatriculare deja achitată prin compensarea cu taxa de poluare calculată conform legii nu poate fi primită în cauză întrucât, pe de o parte nu există o creanță a recurentei pârâte împotriva reclamantului, iar pe de altă parte, astfel cum în mod întemeiat a arătat prima instanță, conform jurisprudenței Curții de Justiție, statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor legale. De asemenea, un alt argument în același sens constă în aceea că dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr 50/2008 nu pot retroactiva.
Ca urmare, toate motivele de recurs invocate de pârâtă nu au o susținere legală și nici probatorie, urmând ca recursul formulat să fie respins.
Față de valoarea pricinii, Curtea apreciază că, într-adevăr cheltuielile de judecată solicitate de reclamant sunt nepotrivit de mari, în raport de criteriile prevăzute de art 274 al 3 din Codul d e procedură civila. Faptul că negocierea onorariului este garantată în exercitarea profesiei de avocat nu contravine unei cenzuri realizate de instanță cu privire la suportarea de către partea căzută în pretenții a acestor cheltuieli de judecata. Prima instanță a realizat o justa cenzurare a cheltuielilor de judecata solicitate, recursul formulat de reclamant urmând a fi respins.
Raportat la dispozițiile art.274, alin.3, art.275 și art.276 Cod procedură civilă, Curtea va menține obligarea pârâtei la plata sumei de 543,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, va respinge recursurile formulate de reclamantul Cabinet de Avocat și de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun B.
Va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamantul Cabinetul de Avocat cu sediul în B,--A, județ B și pârâtă Administrația Finanțelor Publice a mun B cu sediul în B, B dul M -, nr. 7, județ B, împotriva sentinței civile nr. 43/19.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.04.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - - -
Grefier
- -
Red. - 7.05.2009
Dact. 12.05.2009/2 ex.
Jud fond - M
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Maria Ioniche, Lorența Butnaru
