Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 231/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 231/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 7 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Maria Ioniche Lorența Butnaru
- - -
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Fiscală B împotriva sentinței civile nr. 59/AF din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 31 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 7 aprilie 2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr 59/CA/21.01.2009 pronunțată de Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile anterioare datei de 14.11.2005. De asemenea, s- admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B cu consecința obligării pârâtei la calcularea, alocarea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de baza actualizate cu rata inflației, începând cu data de 14.11.2005 și până la data de 03.02.2006, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Solicitările reclamantei formulate prin acțiunea introductivă au vizat obligarea pârâtei la calcularea, alocarea si plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de baza cu începere din data de 15.02.2005 și până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv 03.02.2006, sume actualizate cu rata inflatiei precum și consemnarea în carnetul de muncă în mod retroactiv.
de petitele acestei acțiuni și de întâmpinarea depusă de pârâtă, prima instanță a stabilit că în cauză a fost dovedită prin înscris calitatea de funcționar public al reclamantei în perioada 15.02.2005-03.02.2006.
De asemenea, a avut în vedere, în cadrul considerentelor, că indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr 138/1999 și că prin Ordinul nr 496/28 iulie 2003 emis de MAI, la pct 31.1 se arată că: " prin personalul civil în sensul prezentului ordin se înțelege funcționari publici și personalul contractual din MAI ". Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege ( nr 138/1999 ) cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art 13 din lege care prevede că indemnizația de dispozitiv este de 25% din salariul de baza și se acordă lunar. Din coroborarea acestor texte de lege, prima instanță a apreciat că angajaților civili din cadrul MAI li se cuvin drepturile salariale stabilite prin Legea nr 138/1999, iar angajații din domeniul administrației publice beneficiază doar de indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază.
În acest sens, prima instanță a mai reținut că prin prevederile legale menționate, nu se face distincție între categoriile de personal care funcționează în cadrul administrației publice ori în diferite instituții ale administrației publice.
Raportat la termenul general de prescripție prevăzut de art 3 din Decretul-Lege nr 167/1958, instanța de fond a invocat și admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 15.02.2005-14.11.2005 și a respins drepturile solicitate pe această perioadă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală B care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul netemeiniciei și al nelegalității.
Aspectele invocate de recurentă în susținerea admiterii recursului și respingerii acțiunii formulate de reclamantă au fost următoarele:
Legea nr 138/1999 și Ordinul nr 496/2003 dispun ca angajații, personal contractual cu statul civil sau militar, să beneficieze de plata indemnizației de dispozitiv, însă această referire vizează doar o anumită categorie de angajați și anume cei care sunt încadrați în instituțiile publice de apărare națională și ordine publică, iar nu la cei din aparatul administrației publice locale.
Conform Legii nr 500/2002 privind finanțele publice, nicio cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanță și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte, iar pe de altă parte, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta ori în lipsa unei prevederi speciale care să indice posibilitatea efectuării acestei cheltuieli din fondurile publice.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerete:Potrivit dovezilor existente la dosar, reclamanta intimată a avut calitatea de funcționar public în cadrul Direcției Fiscale B, în perioada indicată în acțiunea introductivă, iar față de data formulării acțiunii și de curgerea termenului general de prescripție, în mod întemeiat a fost invocată și admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune în perioada de 3 ani anterioara datei formulării acțiunii.
Pe fondul cauzei, relativ la criticile aduse în recurs, Curtea constată că indemnizația de dispozitiv este reglementată prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea militarilor din sectoarele de apărare națională, ordine publică, și siguranță națională, fiind o indemnizație care, inițial se acorda persoanelor ce aveau calitatea de militar în oricare din aceste structuri statale, dar și salariaților civili din unitățile militare. In mod succesiv, în cadrul transformărilor vizând structurile militare ale statului, în cursul anului 2002, s-a realizat demilitarizarea instituției poliției, polițiștii dobândind calitatea de funcționari publici cu statut special, iar in anul 2004 s-a procedat și la demilitarizarea foștilor militari din sistemul penitenciar care s-au bucurat din acel moment de aceeași calitate de funcționar public. Pentru ambele categorii, legea de demilitarizare a păstrat toate drepturile de natură salarială și alte drepturi acordate anterior ca militari, inclusiv indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Încă de la momentul aplicării Legii nr.138/1999 indemnizația de dispozitiv a fost acordata și personalului civil din structurile militare, dreptul acesta fiind menținut pentru personalul contractual din unitățile de poliție demilitarizate, alături de personalul civil din celelalte unități subordonate Ministerului d e Interne care rămăseseră militarizate, astfel încât în întregul sistem al Ministerului d e Interne indemnizația de dispozitiv era general aplicabilă.
În anul 2003, prin reorganizarea la nivel ministerial, Ministerul d e Interne a fuzionat cu Ministerul Administrației Publice, rezultând Ministerul Administrației și Internelor, denumit ulterior si Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Tocmai pentru a evita crearea unor discriminări sub aspectul acordării de drepturi salariale în structura noului minister constituit în anul 2003, fost emis Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 care la pct.9.2. prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct.31.1 din același ordin este definit personalul civil ca reprezentând atât funcționarii publici, cât și personalul contractual din toate unitățile ce intră în structura acestui minister. În acest ordin de ministru se mai precizează că personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază de dreptul reglementat în art.13 din Legea nr.138/1999, anume indemnizația de dispozitiv lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază.
Direcția Fiscală în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea reclamanta intimată, în calitate de funcționar public, face parte din aparatul administrației publice locale care se subordonează Ministerului Administrației și Internelor, ca autoritate deliberativă la nivel local, astfel că Ordinul nr 496/2003 este pe deplin aplicabil în speță.
Ca urmare, fiind un drept stabilit de lege, acesta trebuie acordat tuturor beneficiarilor în egală măsură, criticile aduse de recurentă relativ la aplicarea Legii nr 500/2002 fiind lipsite de obiect.
Întrucât acțiunea formulată de reclamantă este fondată, aceasta, de altfel, nerecurând în vreo manieră hotărârea primei instanțe, Curtea nu va cenzura hotărârea atacată constatând că, în mod corect s-a dispus actualizarea sumelor acordate cu rata inflației și s-a dispus consemnarea în carnetul de muncă a cuvenitelor mențiuni.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta Directia Fiscală
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția Fiscală B cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr 59/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.04.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier
- -
Red B-7.05.2009
Dact -11.05.2009/2 ex
Jud fond- A
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Maria Ioniche Lorența Butnaru
