Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2429/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2429/2008
Ședința publică din 31 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
---
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C în reprezentarea intereselor ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, împotriva Sentinței civile nr. 1218 din 27 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamantul intimat -, privind și pe pârâtul intimat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului intimat -, avocat de la Baroul Cluj care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimații.
La data de 7 octombrie 2008 s-au înregistrat la dosar note de ședință din partea reclamantului intimat -, prin care solicită respingerea recursului.
Declară reprezentantul reclamantului intimat că nu are alte cereri sau probe.
Curtea găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul reclamantului intimat - solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, cu consecința restituirii sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare deoarece motivele de recurs tind să creeze o lex tertia, iar recursul este inadmisibil întrucât trebuie aplicată legea în vigoare la momentul achitării taxei, iar criticile aduse prin recurs sunt nefondate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1218/27 iunie 2008 Tribunalului Clujs -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR și s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale și excepția necompetenței materiale TRIBUNALULUI CLUJ.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, și în consecință, pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 11.570, 02 lei actualizată cu dobânda legală la data restituirii.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Mun. T și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând obligarea la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 11.570 lei, precum și dobânzile legale aferente acestei sume până la restituirea efectivă a acestora.
În motivarea cererii, a arătat că a cumpărat din Uniunea Europeană un autoturism, pentru care a achitat suma de 11.570 lei prin chitanța seria - nr. -
Pârâtele T au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția necompetenței materiale a TRIBUNALULUI CLUJ, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Asupra excepțiilor și asupra fondului cauzei, tribunalul a reținut că pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. T este cea care a încasat sumele reprezentând taxa specială de înmatriculare, așa cum atestă actul de la fila 4, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, secția de contencios administrativ este competentă să judece refuzul nejustificat de restituire a unei taxe nedatorate, astfel că excepția necompetenței materiale va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul a cumpărat din Uniunea Europeană un autoturism, pentru care a achitat suma de 11.570, 02 lei prin chitanța seria - A nr. - T.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei T de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea și va dispune în consecință.
În ce privește pârâta C și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, pârâții nu au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, astfel că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului C, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotararii recurate in sensul respingerii actiunii formulate de catre reclamanta-intimata.
În motivarea recursului s-a arătat că dispozitiile art. 214 si urmatoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana care prevede ca "nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite si taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor nationale similare".
Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse nationale, prin care s-ar putea crea o situatie de discriminare negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speta, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicole (taxa de prima inmatriculare) nu se aplica exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale ci ea se aplica tuturor autoturismelor noi sau second-hand inmatriculate pentru prima data in Romania, indiferent de provenienta lor geografica sau nationala, respectiv se aplica si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre (, etc). precum si cel mai important, autoturismele noi din productia nationala a Romaniei.
Mai mult, odata cu intrarea in vigoare a nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (01.07.2008), precum si a nr.HG686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a acesteia, actiunea reclamantei este inadmisibila, in conditiile in care aceste acte normative reglementeaza modalitatea in care taxa rezultata ca diferenta intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007-30.06.2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestor noi acte normative se restituie de buna voie de catre organul fiscal competent din subordinea ANAF.
In acest sens s-a arătat că in cuprinsul art. IV din nr.HG686/2008 denumitRestituirea sumelor reprezentand diferente de taxe platitesunt mentionate in mod expres documentele pe care contribuabilul trebuie sa le anexeze la cererea pe care o depune la organul fiscal competent, in speta Administratia Finantelor a Municipiului
Imposibilitatea analizarii pe fond a prezentei actiuni deriva din imprejurarea abrogarii exprese prin art.14 alin.2 din OUG nr.50/2008 a textelor legale in temeiul carora reclamantul solicita restituirea taxei achitate respectiv, prevederile art.214/1-2141 3 din Legea 571/2000 privind Codul fiscal.
In aceste circumstante actiunea reclamantei este lipsita de fundament legal si implicit de cauza, element esential al oricarei cereri de chemare in judecata prevazut in mod expres la art.112 pct 2 litera d) din Codul d e procedura civila care stipuleaza faptul ca cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza.
In consecinta, in bazaprincipiului aplicarii imediate a legii noipotrivit caruia legea noua urmeaza sa se aplice tuturor faptelor pendente si celor viitoare, solicită ca instanta sa constate incidenta dispozitiilor nr.OUG 50/2008.
In final, s-a arătat că in spetanu este incident principul pus regit actumintrucat, situatia juridica conflictuala nu s-a consumat inainte de intrarea in vigoare a noul act normativ iar, in cuprinsul acestuia se regasesc dispozitii exprese privind restituirea taxei achitate de contribuabili inainte de intrarea in vigoare a acestuia respectiv, in perioada 1 ianuarie 2097- 30 iunie 2008.
Pârâta consideră nelegala hotararea atacata si in ce priveste obligarea organului fiscal la actualizarea sumei de restituit cu dobanda legala la data restituirii intrucat, OG nr. 9/2000 reglementeaza do in materie civila si comerciala si nicidecum in materia contenciosului fiscal, unde sunt aplicabile prevederile art. 124 cod procedura fiscala.
Prin notele de ședință depuse la dosar, reclamantul a solicitat respingerea recursului si in consecinta mentinerea sentintei atacate ca fiind temeinica si legala,fără obligarea recurentei la plata cheltuielilor noastre de judecată.
În motivare s-a arătat că prin emiterea OUG 50/2008 s-a creat un conflict de legi in timp, astfel incat singura problema pe care o ridica speta este de a sti daca situatia juridica dedusa judecatii este reglementata de legea veche sau de legea noua (OUG 50/2008).
Potrivit dispozitiilor art.1 cod civil legiuitorul a stabilit cu valoare de principiu faptul ca"Legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactiva".Potrivit acestui principiu a neretroactivitatii legii noi norma juridica noua nu se poate aplica situatiilor juridice trecute si efectelor acestora in masura in care acestea s-au produs.
De asemenea, Constitutia României prevede la art. 15 al 2"Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile"Astfel legiuitorului ii este interzisa elaborarea de acte nonnative care, expres sau implicit, ar avea putere retroactiva.
Principiul complementar celui mentionat ulterior este principiul aplicarii imediate a legii noi. Potrivit acestui principiunorma juridica noua se aplica tuturor situatiilor juridice viitoare si efectelor acestora, precum si efectelor situatiilor juridice trecute in masura in care acestea nu s-au produs pana la data aplicarii normei juridice noi.
Atat situatia juridica creata de aplicarea dispozitiilor art. 2141-2143Cod fiscal cat si efectele produse de aceasta situatia juridica s-au consumat la data de 25.09.2007 data la care s-a achitat in intregime taxa de prima inmatriculare astfel încât dispozitiile OUG 50/2008 nu-si gasesc aplicarea în speta.
Este adevarat faptul ca potrivit art.11 din aceasta OUG 50/2008"Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență."insa principiul neretroactivitatii legii prevazut de constitutieimpiedica aplicarea acestui text de lege in cazul din speta.
estituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 al.1 din Constituție.
S-a mai arătat că potrivit reglementării legale în vigoare la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la.214 ind.1 din Codul fiscal. Astfel, taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturisme înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, cătaxa specială de înmatriculare impusă reclamantului, (pentruun autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar)este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitarăînRomânia,astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene. In aceasta maniera reclamantul consideră cas-a creat un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehicolele aduse in Romania din CEE in scopul reinmatricularii lor in tara,dacaacestea au fost deja inmatriculate in tara de provenienta. Aceasta diferență de tratament consideră ca instituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozitiilor mentionate din Tratatul CEE. Art.90 din Tratatul CEE se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel incalcandu-se principiul libeliatii circulatiei marfurilor.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este parțial fondat și va fi admis în consecință.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat, în calitate de prim judecător european. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. Sub acest aspect, criticile din recurs sunt nefondate.
Împrejurarea că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și Autoritatea Judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2".
Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale menționate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, Curtea reține potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Cu privire la caracterul de acte administrative ale înscrisurilor în discuție, Curtea reține că această chestiune nu este pertinentă, având în vedere că este vorba despre un contencios îndreptat împotriva unui refuz considerat nejustificat.
Sub alt aspect, a fost acordată la fond dobânda legală însă nu s-a specificat perioada pentru care se acordă. Din această perspectivă, recursul este fondat dobânda legală asupra sumei de 11.570,02 lei trebuind percepută începând cu data înregistrării acțiunii, 18 martie 2008, până la achitarea integrală a sumei.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312. pr. civ. Curtea urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâta T să plătească reclamantei dobânda legală asupra sumei de 11.570,02 lei începând cu data înregistrării acțiunii, 18 martie 2008, până la achitarea integrală a sumei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C în reprezentarea intereselor ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva Sentinței civile nr. 1218 din 27 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta T să plătească reclamantului dobânda legală asupra sumei de 11.570,02 lei începând cu data înregistrării acțiunii, 18 martie 2008, până la achitarea integrală a sumei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
- - - - ---
GREFIER
-
RED./MR
03.11.08/3 EX.
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
