Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2423/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2423/2008
Ședința publică din 31 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon Președintele secției
---
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții, -, -, R, și G, împotriva Sentinței civile nr. 1146 din 30 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâții intimați DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ M, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - tichete de masă.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată și este legal timbrat cu 20,00 lei taxă judiciară de timbru și are aplicat un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Se constată că la data de 29 septembrie 2008 s-a depus la dosarul cauzei, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, prin care solicită respingerea recursului și, totodată, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 22 octombrie 2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului intimat Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin care solicită respingerea recursului.
Se constată că la data de 29 octombrie 2008 s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurenților prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate la fondul cauzei și de concluzii scrise.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1146 din 30 iunie 2008 Tribunalului Maramureșs -au respins excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale privind competența materială a instanței, inadmisibilitatea cererii și lipsa calității procesuale pasive. De asemenea, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, R, ȘI, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, un număr de 33 funcționari publici din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, obligarea acestora la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea 142/1998 indexate semestrial cu indicele prețului de consum înregistrat la mărfurile alimentare și reactualizat în raport cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume indexate, începând cu 1.01.2005 și până la plata efectivă.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că Legea nr. 142/1998 a prevăzut la art. 1 alin. 1 că "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă suportate integral pe costuri de angajator.
Potrivit art. 1 alin. 2, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.
Cu toate acestea în cazul lor acest drept nu a fost acordat, creându-se astfel o gravă discriminare față de alte categorii de salariați din domeniul bugetar.
Totodată se mai arată că prin legile bugetului de stat s-a restrâns dreptul instituit de Legea nr. 142/1998 iar prin aplicarea acestei legi doar categoriile de salariați din domeniul bugetar, se încalcă dreptul fundamental al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, drept acordat de Constituția României, precum și de prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția necompetenței materiale a acestei instanțe raportat la dispozițiile art. 10 al. 1 din Legea nr. 594/2004 și cea a lipsei calității sale procesuale pasive având în vedere că reclamanții sunt angajații Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, unitate cu personalitate juridică (42 - 46).
Pârâta a mai susținut că reclamanții nu au realizat procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea 554/2004, ca atare acțiunea este inadmisibilă iar pe fond este neîntemeiată.
Examinând excepțiile invocate de pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate. Competența materială de soluționare a prezentei acțiuni revine tribunalului raportat la art. 10 al. 1 din Legea nr. 554/2004 și ținând cont de împrejurarea că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Nu poate fi primită excepția lipsei calității procesuale a aceluiași pârât motivat de împrejurarea că acesta este ordonator principal de credite care stabilește și solicită fondurile necesare de la Ministerul Economiei și Finanțelor.
În condițiile în care reclamanții solicită acordarea contravalorii tichetelor de masă reprezentând drepturi neacordate, nu se impune realizarea procedurii prealabile în sensul art. 7 din legea menționată anterior.
Prima instanță a reținut că prin Legea nr. 142/1998 a fost reglementată posibilitatea acordării tichetelor de masă de către angajator salariaților săi.
Au dreptul la tichete de masă salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz a bugetelor locale.
Este unanim acceptată ideea că acordarea tichetelor de masă este facultativă și nu obligatorie, dispozițiile art. 1 al. 1 din Legea 142/1998 nefiind norme imperative.
Potrivit normelor legale cuprinse în art. 40 din Legea 511/2004 privind bugetul pe anul 2005, ale art. 24 din 379/2005 privind bugetul pe anul 2006 și cele referitoare la bugetul pentru anul 2007, nu s-au prevăzut sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Oricum cererea de achitare a contravalorii tichetelor este și inadmisibilă.
Având în vedere dispozițiile exprese privind utilizarea tichetelor de masă, astfel cum sunt prevăzute în art. 6 din 142/1998, instanța apreciază că acestea pot fi predate beneficiarilor doar ca atare, și nu a contravalorii lor.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că sunt îndreptățiți să beneficieze de tichete de masă în conformitate cu prevederile art. 1, alin( 1) din legea nr. 142/1998, legea tichetelor de masă care prevede textual"salariații societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste, și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.", iar mai departe la alin(2) se prevede "Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Este evident că atât funcționarii publici, cât și personalul contractual se încadrează în aceste prevederi legale, dat fiind condițiile similare de desfășurare a activității, chiar dacă prin natura activității lor și a unor prevederi speciale formale, nu toți au încheiate contracte de muncă, dar raporturile de muncă dintre angajator și angajat fie că este funcționar public sau nu au la bază formalități, care oricând pot fi dovedite și reprezintă consfințirea unui raport juridic civil de natură contractuală, cuprinzând drepturi și obligații În sarcina părților care participă la acesta.
Astfel fiind, acordarea în cazul unora a tichetelor de masă și neacordarea în cazul altora este neconstituțională, nelegală și discriminatorie, având în vedere următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 38 din muncii, ca reglementare generală în materie au caracter imperativ-aplicabil tuturor persoanelor care efectuează muncă ca și angajatorilor prin acestea statuându-se:"orice tranzacție prin careseurmărește renunțarea la drepturi recunoscute de lege salariaților,sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".Aceste prevederi coroborate cu prevederile art. 53, alin(1) din Constituție, care prevede"Exercitarea unor drepturi sau libertăți poate fi retras numai prin lege și numai dacăseimpune, după caz, pentru apărarea securității naționale,aordinii,asănătății oriamoralei publice,adrepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Retragerea poate fi dispusă numai dacă este necesar într-o societate democratică".
Având în vedere că unele categorii de personal bugetar beneficiază de acest drept încă de la intrarea în vigoare a Legii 142/1998, alte categorii nu au acest beneficiu legal - fiind astfel supuși unui tratament diferențiat și discriminatoriu, contrar textelor legale, cu caracter imperativ, de mai sus. În acest sens s-au invocat prevederile Hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării din data de 06.07.2006.
Ministerul Finanțelor Publice-pârât de rândul 1, are atribuții de asigurare a fondurilor de la bugetul de stat în vederea creerii posibilității de acordare a acestor drepturi legale, iar în măsura în care sentința pronunțată îi va fi opozabilă se va asigura eficiența juridică a aplicării dispozițiilor legale invocate.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este ordonatorul principal de credite pentru Direcția pentru agricultură și Dezvoltare Rurală, acesta trebuie să stabilească și să solicite de la MFP sumele care fac obiectul drepturilor în cauză.
În practica instanțelor judecătorești s-a consacrat admiterea acțiunilor având a obiect acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.142/1998. Inclusiv Tribunalul Maramureșa admis o cerere de aceeași natură, în dos. nr-. Împotriva acestei sentințe pronunțată de Tribunalul Maramureș au formulat recurs pârâtele Autoritatea națională Sanitar Vetrinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinată Recursurile declarate de DSVSA M și împotriva sentinței civile nr. 252/15.02.2008, au fost respinse de către Curtea de Apel Cluj prin Decizie civilă irevocabilă din data de 23.06.2008. Astfel funcționarii publici din cadrul DSVSA M vor beneficia de drepturile de protecție socială reprezentând tichete de masă. Ori având în vedere că funcționarii publici din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M au aceeași calitate de funcționari publici, o soluție contrară ar reprezenta în mod evident o discriminare, în contradicție evidentă cu prevederile Constituției în acest sens și a legii privind Statutul funcționarilor publici și a Codului muncii.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a solicitat respingerea recursului.
În motivare a arătat că a fost pronunțată Decizia nr. 14 din 18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ stabilindu-se că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează in sensul că alocatia individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate si funcționarilor publici. iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Directia Generala a Finantelor Publice M, s-a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, susținându-se legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanții au arătat că revin asupra motivației din fața instanței de fond și a motivației recursului ca și a probelor administrate, precizând și susținând alte motive, care nu vor fi examinate având în vedere tardivitatea lor, pe de o parte, precum și inadmisibilitatea schimbării cauzei acțiunii în recurs.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art. 1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă: "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual demunca, denumite în continuare angaja tor,potprimialocație individualădehrana, acordată sub forma tichetelordemasa, suportată integral pe costurideangajator".
Rezultă că autoritățile publice nu au obligația acordării acestor tichete, ci doar o posibilitate care se poate realiza sau nu în funcție de legea bugetului de stat.
Pentru personalul bugetar aceste tichete de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, întrucât, potrivit alin.2 din Legea nr.142/1998:Tichetele de masaseacorda în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobatepotrivilegii pentru celelalte categorii de angajatori".
Prin Decizia nr. 14 din 18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, s-a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate si funcționarilor publici. iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Situația este similară și în speță. Potrivit normelor legale cuprinse în art. 40 din Legea 511/2004 privind bugetul pe anul 2005, ale art. 24 din 379/2005 privind bugetul pe anul 2006 și cele referitoare la bugetul pentru anul 2007, nu s-au prevăzut sume pentru acordarea tichetelor de masă.
În altă ordine de idei, prin Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ca urmare a acestei jurisprudențe, Curtea reține că de principiu controlul unui drept constituțional (cum este cel la egalitatea de tratament) este în jurisdicția exclusivă a instanței constituționale pe care însă reclamanții nu au înțeles să o sesizeze.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -, R, și G împotriva Sentinței civile nr. 1146 din 30 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
- - - - ---
GREFIER
-
RED./MR
03.11.08/2 EX.
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
