Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 249/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 249/CA/2009
Ședința publică de la 25 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor T împotriva sentinței civile nr.2944/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția contencios administrativ în dosar nr-.
La primul apel nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță reprezentanta recurentei pârâtă DGFP H, consilier juridic și mandatarul ales al intimatei reclamantă, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursurile sunt motivate, sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997; intimata reclamantă a depus la dosar, prin Serviciul Registratură al instanței, întâmpinare, raportat la ambele recursuri declarate în cauză - în trei exemplare; părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Se comunică reprezentantei recurentei pârâtă DGFP H un exemplar din întâmpinare.
Pentru a-i da acesteia posibilitatea să studieze întâmpinarea formulată de intimata reclamantă, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
Reluând cauza și apelul nominal, la a doua strigare se prezintă consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP H și avocat pentru intimata reclamantă.
Reprezentanții părților declară nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei pârâtă DGFP H solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă și menținerea actelor fiscale atacate.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Mandatarul ales al intimatei reclamantă solicită respingerea recursurilor declarate în cauză și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Învederează instanței că la fila 45 dosarului de fond este depus certificatul EUR 1, care nu a fost anulat și ca atare se bucură de prezumția de autenticitate. În consecință, așa cum în mod justificat a reținut și instanța de fond, nu există niciun temei legal pentru calcularea taxelor vamale, a majorărilor și penalităților de întârziere după 2 ani de la data importului, fără justificarea excluderii anumitor produse de la regimul tarifar preferențial, o atare procedură fiind abuzivă.
Arată că nu există probe din care să rezulte faptul că unor produse li s-ar aplica alt regim tarifar și nici probe din care să rezulte că reclamanta ar fi furnizat informații inexacte sau incomplete pentru a se justifica aplicarea de majorări de întârziere - calculate retroactiv. De asemenea arată că nu există dovada că mărfurile nu provin din Italia, fiind vorba de un simplu schimb de mărfuri România - Italia, care se bucură de regimul tarifar preferențial.
Arată că instanța de fond a reținut faptul că la fila 51 este depus certificatul EUR 1 care este în ființă și nu a fost desființat de nicio instanță de judecată; precizează că nu este la fila 51, ci la fila 45, iar la fila 53 se află depus un certificat similar.
Solicită cheltuieli de judecată, conform facturii pe care o depune la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.2944/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamantei ROMÂNIA împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H și DIRECȚIA REGIONALA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T și ca urmare s-a dispus anularea Deciziei nr.50/02.05.2008 emisă de pârâta și a Procesului verbal de control nr.773/15 02 2008 și a deciziei de regularizarea situației nr. 14/15 02 2008 p0rivind obligațiile vamale stabilite de controlul vamal.
Instanța a reținut prin considerentele expuse că reclamanta a importat bunuri în regim de perfecționare activă cu suspendarea drepturilor de import materiale originare și neoriginare, fiind întocmită declarație vamala de import temporar 25120/2004. În urma unui control ulterior s-a constatat că materialele neoriginare folosite la fabricarea produselor originare pentru care s-a obținut dovada de origine EUR 1 nu sunt exceptate de la plata taxelor vamale sau a taxelor cu efect echivalent atunci când produsele sunt exportate în spațiul comunitar. Au fost calculate taxe vamale, comision vamal și penalități de întârziere. În cauză nu a fost anulat certificatul Eur 1 și nici nu s-a făcut dovada că anumite materiale încorporate nu erau produse originare, astfel că fără o justificare obiectivă autoritatea nu poate recalcula obligații vamale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a greșit anulând actele atacate și exonerând reclamanta petentă de accesoriile la comisionul vamal datorat, întrucât au fost folosite materiale neoriginare pentru obținerea produselor destinate exportului în Comunitatea Europeană, export pentru care s-a cerut și obținut dovada de origine, certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, astfel că din acest motiv organul de control vamal în baza prevederilor art.15 paragraful 1 lit.a și paragraful 2 din Protocolul nr.4 referitor la definirea noțiunii de "produse originare" a întocmit actele de control și s-a calculat comisionul vamal. Pentru constatarea accesoriilor - majorări și penalități de întârziere - pârâtele arată că în mod corect au făcut aplicarea dispozițiilor art.119 (1) și art.120 (1) și (7) din nr.OG92/2003, în care se prevede că pentru neachitarea în termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere care se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, nivelul majorării de întârziere fiind de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, iar susținerea intimatei că majorările și penalitățile sunt datorate de la data comunicării actului contestat nu poate fi reținută, deoarece scadența pentru diferențele de obligații stabilite suplimentar sunt datorate de la data înregistrării declarației vamale potrivit art.141 (1) din Legea nr.141/1997 pentru mărfurile importate și respectiv la data exportului pentru produsele neoriginare incluse în produse compensatoare, pentru care s-a eliberat dovada de origine, astfel că în mod corect prin Decizia nr.8/2008 s/a respins contestația reclamantei pentru suma totală de 5.173 lei reprezentând comision vamal, majorări și penalități de întârziere aferente.
În drept invocă art.304, 304/1, 312 Cod pr.civilă, Legea nr.141/1997, nr.OUG192/2001, nr.OG92/2003 republicată, Protocolul referitor la definirea noțiunii de produse originare.
Recursurile pârâtelor sunt scutite de plata taxei de timbru conform prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Reclamanta intimată prin întâmpinare a solicitat respingerea celor două recursuri ca nefondate. Reclamanta arata ca nu este în culpă pentru perceperea cu întârziere a comisionului vamal, deoarece a depus la organul vamal toate actele necesare efectuării vămuirii, că a achitat comisionul vamal, dar nu înțelege să achite accesoriile, deoarece nu este în culpă pentru întârzierea în plată.
Examinând recursurile pârâtelor în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că sunt nefondate și ca urmare vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Pârâtele susțin că prin sentința pronunțată, prima instanță a încălcat prevederile art.15 din Protocolul nr.4 anexă la Acordul European, potrivit căruia pentru mărfurile neoriginare folosite la obținerea produselor originare se percep atât taxe vamale, cât și taxe echivalente, iar cea de a doua critică încălcarea principiului "accesorum sequitur principale" și a prevederilor art.119, 120 Cod pr.fiscală, potrivit cărora pentru neplata la scadență a datoriilor bugetare se datorează majorări pe zi de întârziere.
Aceste susțineri nu sunt întemeiate, întrucât reclamanta a achitat comisionul vamal, astfel că actele atacate privesc obligația de plată a accesoriilor aferente comisionului vamal, astfel că referirile la textul Protocolului 4 care obligă la plata taxelor vamale și a taxelor echivalente în cazul produselor neoriginare nu sunt justificate, întrucât această taxă a fost achitată.
În ce privesc majorările de întârziere aferente comisionului vamal, pârâtele susțin că data scadenței de la care trebuie calculate este data exportului produsului compensator.
Din cuprinsul procesului verbal de control, a deciziei de regularizare și a deciziei de soluționare a contestației, rezultă că la data exportului produsului compensator, autoritatea vamală a întocmit acte compensatoare și a perceput taxa vamală în temeiul art.15 din Protocolul nr.4 pentru produsele neoriginare incluse în produsele originare exportate, la data exportului autoritatea vamală avea această obligație conform aceluiași articol din Protocolul nr.4, să calculeze și să pretindă comisionul vamal ca taxă cu efect echivalent.
Ca urmare, în condițiile în care prin declarațiile vamale de export s-au calculat doar taxele vamale care au fost achitate de reclamantă, iar comisionul vamal a fost calculat prin procesul verbal de control și Decizia de regularizare, rezultă că obligația de plată a acestor datorii a luat naștere doar la data emiterii actului și conform art.111 Cod pr.fiscală a devenit scadentă în data de 20 lunii următoare.
Așa fiind, față de data emiterii titlului de creanță fiscală și scadența legală a acestei creanțe, soluția anulării majorărilor de întârziere este justificată.
În consecință, motivele de recurs invocate de pârâte nu sunt întemeiate și ca urmare în baza art.312 Cod pr.civilă, recursurile de față vor fi respinse ca nefondate.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurentele vor fi obligate să plătească reclamantei suma de 595 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în numele și pentru Autoritatea Națională a
( continuare decizia nr. 249/CA/2009 dată în dosar nr- ).
Vămilor T împotriva sentinței civile nr.2944/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția contencios administrativ în dosar nr-.
Obligă pârâtele recurente să plătească intimatei România Orăștie suma de 595 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /2 ex./2.04.2009
Jud. fond
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
COPIA DECIZIEI Nr. 249/CA/2009
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor T împotriva sentinței civile nr.2944/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția contencios administrativ în dosar nr-.
Obligă pârâtele recurente să plătească intimatei România orăștie suma de 595 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Februarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
s indescifrabil s indescifrabil s indescifrabil
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
