Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2584/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2584/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Dusa
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Monica Diaconescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 829/01.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 30 septembrie 2009 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare, iar la 21 octombrie 2009 recurenta a depus concluzii scrise.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 829/01.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-au respins excepțiile formulate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor Publice B M și totodată s-a respins acțiunea reclamantei - BMp rin M - B M în contradictoriu cu pârâtele M prin B
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 2007, reclamanta a achiziționat un autoturism marca pentru care a achitat taxa specială de primă înmatriculare de 564 lei, aspect ce rezultă din chitanța seria - nr.- din 03.12.2007.
Din cartea de identitate a autovehiculului și factura de achiziționare depusă la dosar reiese că mașina este nouă, ipoteză în care aceasta se afla la prima înmatriculare, iar taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în baza dispozițiilor art.214 indice 1 - 214 indice 3 din Cod fiscal și pct.31 indice 1 - 34 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare la data plății.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art.90 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prin judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art.90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate, iar legislația comunitară cu caracter obligatoriu să prevaleze normelor legii interne, iar jurisdicțiile interne să garanteze îndeplinirea acestor exigențe, împrejurare reglementată de art.148 din Constituția României.
Din perspectiva celor arătate și reținând că autoturismul achiziționat de reclamantă nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.90 din tratat, respectiv să provină dintr-un stat membru ale Uniunii Europene, și să mai fi fost înmatriculat într-o țară a Uniunii, autoturismul fiind nou și la prima înmatriculare, face ca reclamanta să nu se poată prevala cu succes de prevederile comunitare menționate anterior.
În contextul celor de mai sus, acțiunea a fost apreciată ca neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, în temeiul dispozițiilor art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și, în consecință, să se constate nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 564 lei achitată la Trezoreria mun. B M cu chitanța seria - nr. -/03.12.2007 și să se dispună obligarea pârâtei să îi restituie întreaga sumă, cu dobânda de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data de 10.08.2008 până la achitarea integrală a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta-reclamantă că prin dispozițiile art. 14 alin. 2 din nr. 50/2008 au fost abrogate dispozițiile art. 2141-2143Cod fiscal. Motivul emiterii acestei ordonanțe a fost declanșarea de către Comisia Europeană a procedurii infringementului împotriva României, pe considerentul că dispozițiile art. 2141-2143Cod fiscal contravin dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene. Așa fiind, a fost înlăturată din legislația română o reglementare care contravenea unei reglementări comunitare.
Eroarea instanței de fond în interpretarea și aplicarea legii este că ea operează doar cu dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, excluzând din ecuație celelalte reglementări aplicabile în cauză. În lumina dispozițiilor art. 15 alin. 2 Constituție și art. 1 Cod civil, OUG nr. 50/2008 nu poate retroactiva, astfel că se impune restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, fără nici o distincție între plătitori. Mai invocă recurenta și principiul egalității în drepturi a cetățenilor români, principiu consacrat de art. 16 din Constituție, astfel încât efectul armonizării legislației interne cu legislația comunitară trebuie să fie aceeași față de toți subiecții de drept cărora li se adresează. unei taxe percepute în mod nelegal au dreptul la restituirea taxei nelegal plătite, indiferent de proveniența mașinii, de faptul că este produsă în țară sau este importată, că este nouă sau de ocazie, că provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat care nu este membru al Uniunii.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise astfel taxele discriminatorii sau protecționiste.
Este de observat că în determinarea caracterului discriminatoriu al taxei, esențial este a stabili dacă aceasta este impusă ca urmare a traversării graniței dintr-un stat comunitar într-un alt stat comunitar.
Pentru a da, însă, eficiență dispozițiilor legale enunțate anterior este necesar ca reclamanta să-și dovedească acțiunea formulată, adică se impune a fi făcută dovada faptului că prevederile art.90 din Tratatul CE sunt incidente în cauză. Altfel spus, reclamanta trebuia să depună înscrisurile care să ateste că bunurile în litigiu - respectiv autoturismul marca - a fost înmatriculat anterior într-unul din statele membre ale UE fiind suspus deci anterior traversării graniței unui impozit într-un alt stat comunitar.
Se poate observa, însă, că reclamanta nu a făcut o astfel de dovadă, astfel că acțiunea formulată de către reclamantă, în care se prevalează de preeminența normelor comunitare apare ca neîntemeiată, bunul în litigiu fiind înmatriculat pentru prima dată în România, urmare a achiziționării acestuia de la reprezentanța mărcii din municipiul C N, astfel că nu poate fi reținută incidența normei comunitare invocate de reclamantă și urmează a fi respinsă ca atare.
Pe cale de consecință, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care recursul formulat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL BMî mpotriva sentinței civile nr. 829 din 01.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.MD./Dact.
4 ex/ 29.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Radu DusaJudecători:Radu Dusa, Liviu Ungur, Monica Diaconescu
