Acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului. Sentința 556/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 556/2009
Ședința publică de la 05 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și cererea de suspendare formulate de către reclamantul împotriva pârâților MINISTERUL CULTURII, cultelor ȘI NAȚIONAL, GUVERNUL ROMÂNIEI - SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI și intervenient MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR PRIN DIRECȚIA JURIDICĂ, având ca obiect acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la acest termen urmează a se pune în discuția părților atît cererea de suspendare, cât și fondul cauzei. De asemenea, la data de 28.10.2009, reclamantul a depus la dosar un script olograf intitulat notă de concluzii.
Reclamantul depune la dosar practică judiciară, precizând că a obținut suspendarea actului și că își menține cererile formulate privind anularea Ordinului nr. 186 și a OUG nr. 37/2009, devenită între-timp neconstituțională, motiv pentru care susține doar cererea privind anularea Ordinului mai sus menționat.
Arată că nu consideră necesar sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a OUG nr. 37/2009, raportat la Decizia nr. 1257/2009, motiv pentru care solicită anularea doar a Ordinului nr. 186/2009.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reclamantul solicită anularea Ordinului nr. 186/2009 al Ministrului Culturii, Cultelor și Național și ca o consecință, reintegrarea sa în funcția deținută anterior, cu plata plata drepturilor salariale restante. Solicită cheltuieli de judecată, în sumă de 400 lei, reprezentând contra-valoarea transportului B-C și retur și depune la dosar o serie de bonuri de benzină.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.301 din 23 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Bistrița -N, s-a dmis excepția necompetenței materiale, ridicată de pârâtul Guvernul României.
S- declinat competența materială de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul împotriva pârâtului Guvernul României, litigiu în care a intervenit Ministerul Administrației și Internelor B, în favoarea Curții de APEL CLUJ - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în fața căruia trimite întreg dosarul cauzei spre competentă soluționare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată în dosar nr-, reclamantul, invocând prev.art.1, 9 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând: anularea OUG.nr.37/22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice; anularea Ordinului nr.186 din 27 aprilie 2009 semnat de Ministrul Culturii, Cultelor și Național, d-, ordin prin care, începând cu 24 mai 2009, el, reclamantul a fost eliberat din funcția de director executiv al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național B-N; suspendarea executării OUG.nr.37/22 aprilie 2009 și a actului prin care a fost eliberat din funcție/i-au încetat raporturile de serviciu până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Separat de acțiunea în contencios administrativ, reclamantul a mai depus o cerere, prin care invocă excepția de neconstituționalitate cu privire la OUG.nr.37/22 aprilie 2009 și solicită a se dispune sesizarea Curții Constituționale, în conformitate cu prev.art.9 din 554/2004.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare în care, printre altele, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bistrița -N - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal în ceea ce privește soluționarea cererilor în anulare, respectiv suspendare a prev.OUG.nr.37/2009, arătând că potrivit art.10 din 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel și de asemenea, competența de soluționare revine Curții de Apel și prin prisma disp.art.3 alin.1 și 4 Cod procedură civilă.
În cauză a intervenit Ministerul Administrației și Internelor care, prin cererea de intervenție (19-24) invocă disp.art.49 alin.3.Cod procedură civilă și solicită admiterea cererii de intervenție formulată în interesul Guvernului României și respingerea acțiunii reclamantului, ca inadmisibilă, în ceea ce privește suspendarea executării/anularea OUG.37/2009, ordonanța ce a avut ca inițiator pe intervenient. De asemenea, prin cererea de intervenție, se invocă, pe cale de excepție, necompetența materială a Tribunalului Bistrița -N în soluționarea cauzei.
Având în vedere că pârâtul Guvernul României a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului și că această se impune a fi soluționată chiar mai înainte de ascultarea părților cu privire la cererea de intervenție, instanța nu a hotărât asupra încuviințării în principiu a intervenției, conform art.52 alin.1 Cod procedură civilă, și în lipsa acestei hotărâri nici nu se va pronunța asupra excepției lipsei competenței materiale a tribunalului, ridicată de Ministerul Administrației și Internelor.
Reclamantul nu s-a opus admiterii excepției de necompetență materială a tribunalului, ridicată de pârâtul Guvernul României.
Analizând excepția necompetenței materiale a tribunalului, ridicată de pârâtul Guvernul României, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant se solicită anularea OUG.nr.37/2009 și ordinului nr.186/2009 al Ministrului Culturii precum și suspendarea executării acestor acte, apreciind că este vătămat într-un drept al său prin ordonanța în discuție, invocând disp.art.9 din 554/2004, care, în alin.1, prevede că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate.
Actele a căror anulare și suspendare a executării se solicită prin acțiunea reclamantului sunt o ordonanță a Guvernului (a se vedea art.9 alin.1 din 554/2004) și un ordin al ministrului, respectiv acte emise de autorități publice centrale.
Potrivit art.10 alin.1 din 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se dispune altfel. De asemenea, potrivit art.3 pct.1 Cod procedură civilă, curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Așa fiind, cum litigiul privește acte emise de autorități publice centrale, competența materială de soluționare revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel și cum reclamantul a optat pentru instanța de contencios de la domiciliul său, conform art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004, această secție este din cadrul Curții de APEL CLUJ.
În consecință excepția ridicată de pârâtul Guvernul României a fost întemeiată și în baza dispozițiilor legale mai sus arătate, precum și în temeiul art.158 alin.3 și art.159 pct.2 Cod procedură civilă, tribunalul a admis-o, în sensul că s-a declarat necompetent material în soluționarea cauzei și declinând competența de soluționare în favoarea Curții de APEL CLUJ - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, în fața căreia a fost trimisă acțiunea reclamantului cu întreg dosarul cauzei spre competentă soluționare.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național B, a solicitat respingerea capătului 1 al acțiunii ca inadmisibil, a capătului 2 ca neîntemeiat, a capătului 3 ca inadmisibil, a capătului 4 ca rămas fără obiect și a capătului 5 ca neîntemeiat.
In fapt, reclamantul solicită anularea OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, anularea Ordinului nr.186/27.04.2009 emis de Ministrul Culturii, Cultelor și Național, suspendarea executării OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, suspendarea executării Ordinului nr.186/27.04.2009 emis de Ministrul Culturii, Cultelor și Național, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și recalculate de care ar fi beneficiat ca funcționar public.
Din punct de vedere procedural, invocă excepția inadmisibilității capetelor 1si 3 ale acțiunii, pentru următoarele motive:
In conformitate cu prevederile art.9 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare "Persoana vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțita de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanța. Instanța de contencios administrativ, daca apreciază ca excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale, republicata, sesizează, prin încheiere motivata, Curtea Constituționala si suspenda soluționarea cauzei pe fond."În speță, reci amantul solicită anularea și suspendarea executării OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, aspecte care nu se circumscriu dispozițiilor legale precizate, astfel că aceste capete de cerere urmează a fi respinse ca inadmisibile.
În privința capătului 4 al acțiunii, invocăm excepția rămânerii fără obiect, față de împrejurarea că, prin sentința civilă nr.273/9.06.2009, Curtea de APEL CLUJ, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, a suspendat executarea Ordinului nr.186/27.04.2009, astfel că acest petit a rămas fără obiect și urmează a fi respins ca atare de instanță.
Față de cele expuse, apreciază că se impune admiterea excepției inadmisibilității capetelor 1 și 3 ale acțiunii astfel cum a fost formulată și a excepției rămânerii fără obiect al capătului 4 al acțiunii, cu consecința respingerii acestor capete ca atare.
Pe fondul cauzei, învederează următoarele:
Reclamantul susține caracterul vădit nelegal și abuziv al OUG nr.37/2009, motivat de împrejurarea că a fost declarată neconstituțională legea de modificare a Legii nr.188/1999. Faptul că a fost admisă o excepție de neconstituționalitate privind o lege de modificare a Legii nr.188/1999 nu constituie un motiv de nelegalitate a actului normativ și a actului de eliberare din funcție publică.
În primul rând, din decizia Curții Constituționale reiese că aceasta a constatat că "Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici este neconstituțională, sub aspectul încălcării principiului constituțional al bicameralismului Parlamentului României, consacrat de art. 61 din Legea fundamentală. "
Prin urmare, nu se poate trage concluzia că și o ordonanță de urgență ar fi neconstituțională prin prisma reținerilor de mai sus ale Curții Constituționale.
Ipotetic toate actele normative pot fi declarate neconstituționale, asta nu semnifică faptul că, din momentul invocării unei excepții de neconstituționalitate, actele normative cu putere de lege nu mai pot fi aplicate pe considerentul că există suspiciuni cu privire la neconstituționalitatea lor.
Art. 31, alin. 3 din Legea nr.47/1992 prevede expres că, suspendarea dispozițiilor constituționale există numai în perioada de 45 de zile după ce a fost publicată decizia prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță.
Prin urmare, înainte de publicarea unei decizii prin care să se constate neconstituționalitatea prevederilor OUG nr.37/2009, nu se poate vorbi de neaplicarea acestui act normativ, sau de faptul că ar exista un motiv de nelegalitate pentru a nu se executa un act administrativ individual dat în aplicarea actului normativ.
Cu privire la încălcările constituționale, apreciem că aceste susțineri nu pot fi cenzurate decât de instanța competentă.
. instanței că, desființarea postului de director executiva intervenit în temeiul legii, autoritatea publică nefiind implicată în procesul de desființare a postului respectiv.
Cu privire la susținerea că se încalcă principiul stabilității în funcție a funcționarului public, arătăm instanței că aceasta nu poate fi reținută, ordinul atacat fiind emis în considerarea prevederilor art.lIl, alin.1 din OUG nr.37/2009.
De asemenea, reclamantul arată, că" OUG nr.37/2009 nu vine să stabilească alte atribuții și responsabilități pentru funcția nouă de director coordonator iar, prin urmare, va fi tot vorba de o funcție prin care se realizează prerogativele de putere publică", susținere contrazisă de prevederile art. III, alin 3, 4, 6 și 7 din OUG nr.37/2009 care statuează că "La expirarea termenului prevăzut la alin. (1) din prezenta ordonanța de urgenta, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale prevazute în anexa la prezenta ordonanța de urgenta vor fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai multi adjuncti, în limita numarului de posturi care se desfiinteaza. Persoanele care urmeaza sa ocupe functii dintre cele prevazute la alin. (3) sunt numite prin act administrativ al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea caruia functioneaza serviciul public deconcentrat respectiv, în urma evaluarii cunostintelor si abilitati lor manageriale, în conditiile art. IV din prezenta ordonanta de urgenta. Functiile prevazute la alin. (3) se exercita în baza unui contract de management Încheiat cu ordonatorul principal de credite În subordinea. În coordonarea sau sub autoritatea caruia functioneaza serviciul public deconcentrat respectiv. pe o perioada de maximum 4 ani. În continutul caruia sunt prevazuti indicatorii specifici de performanta. obiectivele. clauzele contractuale care realementeaza drepturile si obligatiile partilor. precum si conditiile de Încetare si reziliere a acestuia. Contractul de management este asimilat contractului individual de munca si confera titularului vechime În munca si În specialitate". Prin urmare, postul de director executiv, funcție publică, ocupat de reclamant și desființat în temeiul legii, nu poate fi asimilat celui de director coordonator, care se exercită pe baza unui contract de management, supus prevederilor Codului Muncii, cel desființat fiind exercitat pe baza unui raport de serviciu, în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999. Contractul de management se încheie, în conformitate cu prevederile HG nr.527/2009 și presupune realizarea planului de management și urmărirea execuției obiectivelor și a indicatorilor de performanță stabiliți de către ordonatorul principal de credite, și prezentarea lunar către conducătorul autorității sau instituției publice ierarhic superioare a situației economicofinanciare a serviciului public deconcentrat, a modului de realizare a obiectivelor și indicatorilor, a proiectelor și programelor asumate, inclusiv măsurile pentru creșterea performanței, atribuții care nu se regăsesc printre cele ale funcției desființate, astfel cum rezultă din Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național a județului B N, disponibil pe site-ul instituției noastre" www.cultura.ro.
De asemenea, arătăm instanței că, potrivit adresei nr.2186/21.05.2009 am comunicat reclamantului împrejurarea că Ministerul Culturii, Cultelor și Național îi pune la dispoziție postul vacant de consilier clasa I gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare din structura Direcției pentru cultură, culte și patrimoniu cu1tural național a județului B N, fiind respectate astfel prevederile art.99, alin5 din Legea nr.188/1999. Totodată, prin adresa nr.660/22.05.2009 și înregistrată sub nr. 533/22.05.2009 la Serviciul Managementul Umane. și Social, reclamantul a arătat instituției noastre că este de acord cu încadrarea pe postul oferit de Minister, astfel că acest document vine în contradicție cu prevederile art.106 din Legea nr.188/1999, reclamantul acceptând îndeplinirea condițiilor impuse de art.99 din Legea nr.188/1999 prin acceptarea unui post de execuție, astfel că ordinul atacat nu poate fi calificat ca fiind nelegal.
Prin urmare, susținerile reclamantului potrivit cărora nu i "s-a oferit nicio posibilitate de reîncadrare în muncă", nu pot fi avute în vedere.
Învederează instanței că, potrivit art.11, alin.2 din Legea nr.24/2000, OUG nr.37/2009 a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, astfel că termenul de preaviz la care se referă reclamantul a început să curgă de la data intrării în vigoare a ordonanței în discuție, neavând importanță în speță că ordinul prin care a fost pusă în executare legea, în mod formal, nu a fost emis în ziua intrării în vigoare a legii, nefiind posibil acest lucru din punct de vedere tehnic-administrativ.
ne este opozabil termenul de 32 de zile al ordonanței, termen în care au fost desființate posturile prin lege, independent de orice act de voință al subscrisului.
In privința solicitării de plată a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate
și recalculate de care ar fi beneficiat ca funcționar public, apreciem că urmează a fi respinsă ca o consecință a respingerii capătului de cerere privind anularea actului administrativ de eliberare din funcție.
Învederează instanței că, în dosarul nr-, aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, avândcaobiect anulare Ordin de eliberare din funcție, instanțaadispus respingerea acțiuniicaneîntemeiată, practică pe care urmeazăsă oaveți în vedere în soluționarea acestei cauze.
Față de cele expuse, solicită instanței respingerea capătului 1 al acțiunii ca inadmisibil, a capătului 2 ca neîntemeiat, a capătului 3 ca inadmisibil, a capătului 4 ca rămas fără obiect și a capătului 5 ca neîntemeiat.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Curtea reține că actul administrativ atacat în prezenta cauză a fost emis pentru executarea dispozițiilor art. III alin. 1 și alin. 11 din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
Că este așa rezultă din mențiunile operate în formula introductivă a actului administrativ individual examinat unde se menționează, între altele, și acest temei legal.
Curtea mai reține că reclamantul a învestit instanța în temeiul și aplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Astfel fiind, deși s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale pe calea excepției de neconstituționalitate, Curtea în examinarea dispozițiilor art. 9 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 cu trimitere la art. 29 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 a constatat că o atare procedură nu mai este necesară deoarece asupra constituționalității OUG nr. 37/2009, în întregul ei, s-a pronunțat jurisdicția de contencios constituțional prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 6 noiembrie 2009.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat că egea pentru aprobarea <LLNK 12009 37180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.
Deși dispozitivul deciziei se referă exclusiv la Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009, în cuprinsul considerentelor deciziei Curtea Constituțională face o analiză exhaustivă și a constituționalității Ordonanței de urgență constatând că nu există nici un motiv care să o împiedice să-și extindă controlul cu privire la constituționalitatea acesteia.
Așa fiind, instanța de contencios constituțional a constatat că prin reglementările sale ordonanța de urgență a Guvernului afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, reținându-se în plus că Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție.
Instanța de contencios constituțional a mai reținut căținând cont de existența viciului de neconstituționalitate extrinsecă evidențiat mai sus, constând în emiterea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivit <LLNK 11991 0221 202 115 34>art. 115 alin. (6) din Constituție, este sustras competenței sale, Curtea constată că examinarea celorlalte critici de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea <LLNK 12009 37180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 nu mai este necesară.
De asemenea, Curtea Constituțională observat că,prin dispozițiile sale, <LLNK 12009 37180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
Din cele ce preced, rezultă că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat deopotrivă și asupra neconstituționalității OUG nr. 37/2009 chiar dacă din dispozitiv nu rezultă în mod explicit. Curtea are în vedere că jurisdicția constituțională este, în regulă generală, o instanță de precedent și ca orice astfel de instanță și considerentele unei hotărâri judecătorești ale unei asemenea jurisdicții au aceeași valoare ca și soluția dată chestiunii analizate.
Din această perspectivă, Curtea nu a mai considerat necesar să sesizeze instanța constituțională ci s-a mărginit să rețină că din cuprinsul deciziei pronunțate de aceasta din urmă reiese că OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională în întregime.
În acest sens, Curtea urmează a analiza cauza de față prin prisma dispozițiilor art. 9 alin. 3 și 4 din Legea nr. 554/2004.
Din această perspectivă, Curtea reține că actul administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconforme cu Constituția înfrânge principiul legalității și drept urmare, este nelegal.
Astfel, în temeiul art. 109 rap. la art. 106 din Legea nr. 188/1999 corelat cu art. 9 alin. 5 și 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se va admite acțiunea reclamantului și ca o consecință se va dispune anularea Ordinului nr. 186 din 27.04.2009, emis de pârât MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL.
În temeiul acelorași dispoziții legale, în special al art. 106 din Legea nr. 188/1999, art. 18 alin. 3 și art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta dacă nu ar fi fost emis actul anulat, începând cu data de 24.05.2009.
Fiind căzut în pretenții și găsit în culpă procesuală, pârâtul urmează să fie obligat să plătească reclamantului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport ale reclamantului cu prilejul dezbaterilor ( -).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOT RASTE:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL, GUVERNUL ROMÂNIEI - SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI și, în consecință:
Anulează Ordinul nr. 186 din 27.04.2009, emis de pârât.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta dacă nu ar fi fost emis actul anulat, începând cu data de 24.05.2009.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.U/Dact.
6 ex./23.11.2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
