Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 291/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 291/CA/2009
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu și Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței nr. 640/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursurile au fost motivate, sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997, recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Nefiind alte cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ,înregistrată sub dosar nr- din 6.03.2008 la Tribunalul Sibiu, reclamanta Romania a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale, solicitând:
- anularea deciziei 68/11.01.1008 emisă de DGFPJ Sibiu;
- anularea deciziei de regularizare nr. 11964/31.10.2007 și a procesului verbal nr. 11963/31.10.2007 încheiate de;
- cu cheltuieli de judecată.
În fapt reclamanta a arătat că, în urma unor operațiuni vamale în regim de perfecționare activă, pârâta a procedat la un control ulterior, stabilind în sarcina sa o datorie vamală suplimentară pentru mărfurile importate în perioada 29.03.2003 - 9.11.2005 de 15.333 lei din care 6.946 lei taxe vamale, 228 lei comision vamal, 10 lei TVA suplimentar cu majorări și penalități aferente în valoare de 8.139 lei.
Prin sentința civilă nr. 640/CA/25.11.2008 Tribunalul Sibiua admis în parte acțiunea în contencios administrativ a reclamantei, a anulat în parte Decizia nr. 11964/31.10.2007 a B și procesul verbal de control nr. 11.963/31.10.2007 și Decizia 68/11.01.2008 a DGFP în ce privește obligația fiscală de 8149 lei majorări de întârziere și penalități de întârziere, respingând în rest acțiunea.
S-a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 4 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că în mod corect în urma controlului vamal ulterior s-a dispus încadrarea mărfurilor în codul tarifar - și s-a stabilit în sarcina reclamantei o datorie vamală în sumă de 7.184 lei reprezentând taxe vamale suplimentare, comision vamal și TVA conform art. 61 din Legea 141/1997 și respectiv 100 alin. 5 din Legea 86/2006, însă în ce privește majorările și penalitățile de întârziere acestea au fost calculate greșit de la o dată anterioară stabilirii prin actul de control ulterior a datoriei vamale, căci reclamanta a luat la cunoștință de noua datorie vamală în baza actului de control, iar conform art. 119 Cod procedură fiscală majorările de întârziere curg în termen de 10 zile de la această dată.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâtele DGFP Sibiu și Autoritatea Națională a Vămilor reprezentată prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, solicitând a se dispune modificarea în parte a acesteia, în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei și a păstrării actelor administrativ vamale atacate și în ce privește stabilirea în sarcina reclamantei a obligației de a plăti suma de 8149 lei cu titlu de majorări și penalități de întârziere.
Pârâtele susțin că instanța a interpretat greșit prevederile art. 119 Cod procedură fiscală, potrivit cărora majorările de întârziere curg de la scadența obligațiilor principale, iar nu de la data încheierii procesului verbal de control ulterior.
În speță data scadenței pentru taxele vamale, comision, TVA stabilite în urma controlului ulterior este data reexportului mărfurilor pentru produsele neoriginare introduse în țară în regim de perfecționare activă, conform art. 15 din Protocolul adițional la Acordul de cooperare economică între CEE și România aprobat prin OUG 192/2001 și respectiv de la data importului pentru importul definitiv realizat cu 34650/20.11.2003.
Se susține că art. 61 al. 3 din Legea 141/1997 nu este aplicabil în speță din două motive - nu este actul în vigoare la data efectuării controlului ulterior, acesta fiind Cod procedură fiscală - art. 119 al. 1 și 120 al. 1 și 7, iar pe de altă parte, dacă s-ar admite că regulile privind controlul ulterior se supun legii ce guverna importul/exportul mărfurilor și ar fi aplicabile prevederile Legii 141/1997, art. 61 al. 3 tot nu se aplică întrucât taxele vamale suplimentare nu au fost stabilite în urma constatării încălcării unor reglementări vamale datorită unor date înscrise în declarația vamală, ci datorită încălcării unor reglementări ce privesc emiterea dovezilor de origine EUR1.
Recursurile sunt motivate în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, conform art. 17 din Legea 146/1997.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma criticilor aduse de pârâtă se constată recursul pârâtelor ca fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a efectuat importuri de mărfuri neoriginare constând în butoaie plastic, carcase plastic, suport microcircuite electrice pentru care a depus declarații vamale menționate în actele de control, în decursul anilor 2003-2005 în regim vamal de perfecționare activă, și un import definitiv conform declarației de import 34650/20.11.2003.
Prima categorie de produse importate în scop de prelucrare a fost reexportată în, reexport pentru care s-a solicitat și s-a obținut o dovadă de origine - Certificat EUR1.
Mărfurile au fost greșit încadrate în poziții tarifare care ar fi atras exceptarea de la plata taxelor vamale - aspect necontestat în recurs, însă în temeiul art. 15 al. 3 din Protocolul adițional la Acordul de cooperare economică între CEE și România aprobat prin OUG 192/2001 o atare exceptare era interzisă expres.
Deci indiferent de încadrarea în poziția tarifară, pentru mărfurile neoriginare încorporate în produsele originare exportate în pentru care s-a emis certificatul EUR1 s-ar fi datorat taxe vamale în temeiul art. 15 al.3 din Protocolul menționat, de la data exportului.
Prin urmare nu sunt incidente prevederile art. 61 alin. 3 din Legea 141/1997, întrucât controlul ulterior nu a stabilit taxele vamale în temeiul unor date cuprinse în declarația vamală, ci a aplicării altor prevederi legale, decât cele care au fost aplicate inițial.
Totodată, scadența pentru datoriile principale este data exportului, astfel că și accesoriile stabilite au același termen de la care se calculează și curg, în temeiul art. 12 și 13 din OG 61/2002 pe perioada anului 2003 care prevăd expres că pentru neachitarea la termenul scadent a obligațiilor bugetare debitorii datorează dobânzi și penalități de întârziere, iar dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenței obligației bugetare și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
De asemenea art. 119 al. 1 Cod procedură fiscală prevede că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere, iar potrivit art. 120 majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv.
Față de cele de mai sus, constatând incidența prevederilor art.304 pct. 9 Cod procedură civilă și 3041Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 al. 2 Cod procedură civilă se vor admite cele două recursuri și se va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu și Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței nr. 640/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei România împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu și Autoritatea Națională a Vămilor reprezentată prin Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /2 ex./ 23.03.2009
Jud. fond
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Ștefan
