Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2983/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2983/2008
Ședința publică din 11 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1509/12 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimații ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUN.C N și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD.C, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea intereselor intimatei C-N, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este legal timbrat și că la data de 10.12.2008 intimații au depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Nefiind alte cereri de formulat, curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentanta intimatei C-N solicită respingerea recursului formulat de reclamant și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Asupra acțiuni în contencios administrativ constată că,
Prin sentința civilă nr. 1509 din data de 12 septembrie 2008 de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea reclamantului - împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N și Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C, având ca obiect anularea Deciziei nr. 180/17.12.2007 și a deciziei de impunere nr. -/18.10.2007.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin Decizia nr. 180/17.12.2007 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului C (22-31 dosar fond), s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant pentru suma de 4.907 lei stabilită suplimentar prin decizia de impunere anuală pentru veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007 nr. -/18.10.2007.
Pentru emiterea acestei decizii, s-a reținut în esență că veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal au fost supuse impozitării la data dobândirii imobilelor care fac obiectul acestor operațiuni, iar în cazul partajului judiciar data este cea la care actul juridic a rămas definitiv și irevocabil care în speță este 07.05.2007, cu mult înaintea apariției actului normativ invocat de reclamant.
Potrivit prevederilor art. 1 cod civil "legea dispune numai pentru viitor ea nu are putere retroactivă".
Conform art. 15 alin. 2 din Constituția României "legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Prevederile legale menționate a consacrat principiul neretroactivității potrivit căruia o lege nouă se poate aplica numai situațiilor juridice ivite după intrarea ei în vigoare, neputându-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior.
În cauză, prin Decizia civilă nr. 881/A/2006 s-a realizat dezmembrarea apartamentului în discuție și crearea a două unități locative, decizia fiind irevocabilă la data de 07.05.2007, în raport de care prevederile HG1195/2007 nu au fost incidente deoarece decizia de impunere a fost emisă la o dată anterioară publică în Monitorul al României, respectiv 19.10.2007.
Deoarece, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. Caa plicat în mod corect normele legale de drept material în vigoare la data realizării partajului, iar prevederile nr.HG 1195/2007 nu sunt aplicabile speței pentru motivele expuse mai sus, tribunalul a dispus respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată și menține actele administrativ-fiscale atacate ca temeinice și legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - în termenul legal, pe care o consideră netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că, prin decizia de impunere anuală pentru veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007 nr. - din 18.10.2007 s-a stabilit de către Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N un impozit de 4.907 lei, act atacat de reclamantă ulterior.
La data de 19.10.2007, la o zi distanță de data înregistrării deciziei de impunere anuală s-a publicat HG1195/2007 care prevede că partajul judiciar sau voluntar nu se datorează impozit.
Decizia civilă nr. 881/A/2006 prin care s-a realizat dezmembrarea unui apartament a rămas irevocabilă la data de 07.05.2007 iar în urma contestației în anulare s-a admis Decizia civilă nr. 1665/R/07.09.2007.
Intenția legiuitorului a constat în aplicarea unui tratament legal pentru toți cetățenii, considerând că și reclamanta poate beneficia de prevederile HG1195/2007 publicat doar la o zi distanță de emiterea deciziei de impunere.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului formulat de - împotriva Sentinței civile nr. 1509/12.09.2008 a Tribunalului Cluj.
Prin întâmpinare, intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N au solicitat respingerea recursului reiterând aceleași considerente ca și cele expuse la instanța de fond ( 16-17; 18).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Principala problemă de drept asupra căreia s-u preocupat atât organul fiscal, organul de soluționare a contestației și instanța de fond a fost aceea de a stabili dacă HG nr. 1195/2007 are efect asupra raportului juridic de drept material fiscal dedus judecății și în acest caz dacă acest act administrativ normativ ar retroactiva.
Așa cum rezultă din conținutul Deciziei nr. 180 din 17.12.2007 emisă de organul de soluționare a contestațiilor fiscale, la stabilirea în sarcina contribuabilului reclamant a obligației fiscale în valoare de 4.907 lei cu titlu de impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare, s-a avut în vedere Decizia civilă nr. 881/A/2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, Decizia civilă nr. 713/R/2007 a Curții de APEL CLUJ precum și prevederile art. 771alin. 1 din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Din analiza acestor acte s-a reținut că în urma partajului de bunuri comune rezultat ca urmare a desfacerii căsătoriei i-a revenit lotul I, compus din apartamentul nr. 12, compus din: 3 camere, 1 baie, 1 WC, 1 hol, și 1 balcon comun cu. 11, cu suprafața utilă de 102,39 mp în valoare de 290.650 lei și s-a dispus întabularea în cartea funciară cu titlu de cumpărare și partaj, ca bun propriu.
Potrivit dispozițiilor art. 771din Codul fiscal care are denumirea marginalăvenitului din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personalcuprins în cap. VIII1Venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, se arată:
ART. 77^1
(1) La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:
a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:
- 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv;
b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:
- 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv.
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1) nu se datorează în următoarele cazuri:
a) la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale;
b) la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donație între rude și afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum și între soți.
(3) Pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
(4) Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepția tranzacțiilor încheiate între rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv, precum și între soți, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate.
(5) Camerele notarilor publici vor actualiza, o dată pe an, expertizele privind valoarea de circulație a bunurilor imobile care vor fi comunicate la direcțiile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.
(6) Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
(7) Impozitul stabilit în condițiile alin. (1) și (3) se virează și se reține integral la bugetul de stat.
(8) Procedura de calculare, încasare și virare a impozitului perceput în condițiile alin. (1) și (3), precum și obligațiile declarative se vor stabili prin norme metodologice emise prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și ministrului justiției, cu consultarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.
Așa cum rezultă din conținutul normei legale mai sus citate, contribuabilii datorează un impozit la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții.
Pentru aplicarea acestui text s-au adoptat norme juridice secundare aprobate de Guvern.
Astfel, prin Normele metodologice de aprobare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004, astfel cum au fost modificate prin HG nr. 1861/2006 aplicabile la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de partaj judiciar, potrivit opiniei organelor fiscale confirmată de instanța de fond, cu referire la aplicarea art. 771din Codul fiscal se arată, între altele că actul de partaj voluntar sau judiciar și actul de schimb sunt supuse impozitării, iar pentru actul de partaj impozitul se determină la valoarea masei partajabile și se suportă de copartajanți proporțional cu cota deținută din dreptul de proprietate, raportat la data dobândirii fiecărui imobil ce compune masa partajabilă.
Concluzia pe care a tras-o astfel organul fiscal și care apoi a fost împărtășită și de instanța de fond a fost că potrivit acestor dispoziții legale actul de partaj voluntar sau judiciar este supus impozitării și că dispoziția conținută de HG nr. 1195/2007 conform căreiaîn cazul partajului nu se datorează impozitse aplică exclusiv pentru viitor or, raportat la data impunerii acest act administrativ normativ nu era în vigoare.
Examinând această chestiune de drept Curtea constată următoarele:
1. Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 din Constituția României, revizuită și republicată în anul 2003, text care are denumirea marginalăimpozite, taxe și alte contribuții,rezultă că Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
Cadrul legal pentru impozitele și taxele prevăzute de Codul fiscal, care constituie venituri la bugetul de stat și bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite și taxe, precum și modul de calcul și de plată al acestora este stabilit de Legea nr. 571/2003 prin Codul fiscal. Acest cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite și taxe.
De asemenea, acest Cod autorizează Ministerul Finanțelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucțiuni și ordine în aplicarea prezentului cod și a convențiilor de evitare a dublei impuneri.
Prin urmare în nici un caz, impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal nu pot fi modificate ori stabilite suplimentar prin alte norme decât cele prevăzute de lege.
2. Curtea constată că textul art. 771din Codul fiscal instituie un impozit datorat ca efect altransferului dreptului de proprietate și al dezmembrăminteloracestuia prin acte juridice între vii asupra construcțiilor și a terenurilor aferente acestora și asupra terenurilor de orice fel.
Din acest text de lege rezultă că voința legiuitorului este de impozitaexclusiv transferul dreptului de proprietate și al dezmembrăminetelor acestuia.
Or, potrivit dispozițiilor art. 786 din Codul civil, împărțeala sau partajul esteun act juridic declarativ de drepturi, astfel încât fiecare dintre foștii copărtași sau codevălmași este considerat proprietar exclusiv al bunului ce i-a revenit în urma acestei operațiuni, în mod retroactiv, încă din momentul în care s-a născut coproprietatea sau devălmășia.
Prin alte cuvinte, prin partaj nu se realizează un transfer de drepturi între copărtași, ci se constată și se recunosc, cu efect retroactiv, drepturi preexistente.
Așa fiind, statuarea prin normele secundare adoptate de Guvern în aplicarea și executarea dispozițiilor art. 771din Codul fiscal că se datorează impozit și pentru actul juridic de partaj voluntar sau judiciar reprezintă o adăugare nepermisă la lege. În fapt, ocolind dispozițiile legale imperative, Guvernul a stabilit un impozit datorat de contribuabil ca efect al partajului de bunuri imobiliare fără ca acesta să posede competența normativă și fără ca impozitul respectiv să se regăsească în corpul legii.
Din această perspectivă, Curtea constată că preocuparea de a ști dacă un act secundar emis ulterior care prevede expres că impozitul nu se mai datorează în caz de partaj voluntar sau judiciar este și rămâne o chestiune marginală și superfluă de vreme ce Guvernul nu are capacitatea normativă să emită acte administrative normative (ex. hotărâre de guvern) cu forță de lege prin care să stabilească și să modifice impozite și taxe.
Așa fiind, decizia de impunere anuală pentru veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal al reclamantului pe anul 2007 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N sub nr. - din 18.10.2007 pentru suma de 4.907 lei este esențial nelegală, deoarece un astfel de impozit nu este și nu poate fi datorat de contribuabil în configurația textului art. 771din Codul fiscal.
Așa fiind și decizia administrativă de soluționare a contestației intentate de reclamant emisă sub nr. 180 din 17.102.2007, care confirmă legalitatea actului administrativ fiscal, va avea aceeași soartă juridică, după cum și sentința civilă a instanței de fond va urma aceeași soartă.
Ca atare, constatând că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare fundamental eronată a dispozițiilor art. 771din Legea nr. 571/2003 extinzând ipoteza acestuia mult peste limitele impuse de textul legal, motiv de recurs ce se înscrie în art. 304 pct. 9.pr.civ, Curtea urmează ca, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. 1.pr.civ. să admită recursul declarat de reclamant, va dispune modificarea sentinței recurate și rejudecând pe fond, în temeiul art. 218 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală corelat cu art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea de contencios administrativ fiscal intentată de reclamant, și drept urmare va anula Decizia nr. 180/17.12.2007 emisă de DGFP C și decizia de impunere anuală pe anul 2007 emisă de C-N sub nr. - din 18.10.2007 și exonerează reclamantul de plata impozitului pe venit din patrimoniul personal în valoare de 4.907 lei.
În temeiul art. 274.pr.civ. urmează a obliga pe pârâte să plătească reclamantului suma de 4.3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate cu judecata înaintea instanței de fond, reprezentând taxă judiciară de timbru ( 3) și timbru mobil judiciar aplicat pe cerere (fila 4).
Curtea constată că recurentul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată în faza recursului, încât conform art. 274 alin. 1.pr.civ. acestea nu se vor acorda.
Și este așa, deoarece norma precitată prevede căpartea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 1509/12 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în tot și, rejudecând: admite acțiunea de contencios administrativ fiscal formulată de reclamant.
Anulează dispoziția nr. 180/17.12.2007 a Direcția Generală a Finanțelor Publice C și decizia de impunere anuală pe anul 2007 nr. -/18.10.2007 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice C-N și exonerează reclamantul de plata impozitului pe venit din patrimoniul personal în valoare de 4.907 lei.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată datorate la instanța de fond.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT. /Dact.
3 EX./15.12.2008. /JUD.FOND:.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
