Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3262/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3262
Ședința publică de la 08 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG J împotriva sentinței nr. 621 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă -
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG J, intimatul reclamant și intimata pârâtă -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 621 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de G și s-a respins acțiunea față de pârâtă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-
A fost anulată adresa nr.66534 din 18.11.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Tg-J și obligată pârâta să restituie sume de 6948 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă.
S-a respins cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Gorja reținut următoarele;
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DGFP G s-a apreciat întemeiată întrucât conform art. 33 Cod pr. fiscală, organul fiscal competent în administrarea impozitelor și taxelor este Administrația Finanțelor Publice unde domiciliază reclamantul, avându-se în vedere și disp. art. 2 din 1899/2004.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă a fost respinsă, ea vizând și fondul cauzei întrucât s-a apreciat că trebuie analizat dacă s-au respectat art. 88 și 205 Cod pr. fiscală, dar și ale Legii nr. 554/2004.
Reținerile primei instanțe pe fondul cauzei fiind următoarele:
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform alin.4 ala aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor ce rezultă din alin.2.
Dispozițiile art.90 paragr.1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene prevăd că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așa fiind, prin dispoziția citată actul european limitează libertatea în materie fiscală a statelor membre dacă ea are ca efect posibilitatea acestor state de a restricționa libera circulație a mărfurilor.
În consecință, ceea ce caracterizează o impunere fiscală drept o taxă restrictivă la import, este ca perceperea ei să fie determinată de traversarea de către bunul impozitat a graniței dintre un stat membru și un alt stat membru.
În privința reglementării interne, instanța reține că taxa specială pentru autovehicule și autoturisme a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006, îmbrăcând forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343/2006 prin nr.OUG110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii exceptate de persoane și situații de scutire de la plata taxei.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data cumpărării de către reclamant a autovehiculului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazie primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate la art.2141fiscal.
În consecință, taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru autoturismele noi achiziționate în țară și pentru cele deja înmatriculate într-un alt stat, inclusiv unul comunitar și reînmatriculate, după achiziționare, în România.
Prin urmare, diferența de aplicare a taxei în felul arătat anterior, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din state membre ale Comunității Europene în scopul reînmatriculării în România.
Cum, principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru judecătorul român, instituie supremația dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, tribunalul consideră că, prin obligarea la plata taxei speciale, dispozițiile art. 2141- 2143.fiscal. au încălcatat în mod direct dispozițiile art.90 paragr.1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene.
În consecință, ca urmare a efectului direct al art.90 paragr.1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, instanța a considerat că, normele interne citate anterior nu mai sunt aplicabile, deci nu mai au efect juridic, iar plata de către reclamant a contravalorii taxei reprezintă o plată nedatorată, intimata Tg J fiind obligată la restituire, cu respectarea dreptului reclamantului inclusiv la restituirea dobânzii legale aferente, calculată de la data plății de către reclamant a sumei - 6948 lei, până la restituirea efectivă, conform art.1084 și 1082.civil.
Întrucât reclamantul nu a dovedit existența cheltuielilor de judecată, cererea sa în sensul acordării lor a fost respinsă.
Împotriva sentinței Tribunalului Gorjs -a declarat recurs de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg. J, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat că drepturile și obligațiile referitoare la sumele datorate la bugetul de stat sunt reglementate de acte normative specifice dreptului fiscal, în speță fiind vorba de Codul fiscal.
Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
S-a arătat și că prevederile art.214 ind.2 din legea 571/2003 privind codul fiscal a fost abrogat începând cu data de 01.07.2008 prin art.14 alin.1 și alin.2 din OUG 50/2008.
A mai susținut că art.11 din OUG 50/2008 reglementează restituirea sumelor achitate de contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule astfel că reclamantul trebuia să solicite restituirea după data de 01.07.2008 la Tg J, nefiind astfel incidente în cauză reglementările comunitare.
A solicitat admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 ind.1 coroborate cu dispozițiile art.20 din legea nr.554/2004 și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată șți nelegală.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, aceasta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 6948 lei, cu chitanța seria - nr.- din data de 21.09.2007.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Tg. J, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr. 66534 din data de 18.11.2008, Administrația Finanțelor Publice Tg. J a răspuns reclamantului, în sensul că cererea nu poate fi soluționată favorabil întrucât 571/2003 privind codul fiscal nu prevede restituirea taxei de primă înmatriculare.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art. 2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
OUG Nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule invocată de recurent prin motivele de recurs, ulterioară plății de către recurent a taxei de primă înmatriculare anterior reglementată nu poate susține retroactiv teza conformității taxei suportate de reclamant cu prevederile art. 90 din Tratat.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitat, contribuabilului. Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr.civilă, recursul se va respinge
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG J împotriva sentinței nr. 621 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehnored.SI 2 ex.24.07.2009
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
