Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 35/
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 3: Clara Elena
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de chemata în garanție ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU B și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B reprezentanta AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr.981/CA din 9.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19 ianuarie 2010.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 981/CA/09.11.2009, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția inadmisibilității cererii precizate privind anularea chitanței Seria - -. -/18.11.2008 și, in consecință:
A respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul, in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Z, privind anularea chitanței - -. -/18.11.2008.
A respins excepția inadmisibilității celorlalte petite ale acțiunii și a cererii de chemare in garanție.
A admis in parte acțiunea formulată și precizată de reclamant in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Z și, in consecință:
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3.340 lei, dobânda legală aferentă începând cu data de - și până la data achitării efective și suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare in garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Z și, in consecință:
A obligat Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Z suma de 3.340 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Sub aspectul primului petit, acțiunea reclamantei este inadmisibilă și a fost respinsă cu această mențiune, având in vedere că actul a cărui anulare se solicită nu reprezintă un act administrativ fiscal in accepțiunea definită de dispozițiile art. 41 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, fiind doar un act care atestă efectuarea unei plăți de către reclamant.
Excepția inadmisibilității celorlalte petite este nefondată. Reclamantul nu contestă decizia de calcul a taxei de poluare, ci refuzul pârâtei de a-i restitui taxa, așa încât nu ne aflăm in situația vizată de art. 7 din sau de art. 205 și urm. din pentru a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile.
Pe fond, instanța de fond a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâtul invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța de fond a constată că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța a constatat că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța a apreciat că art. 4 din OUG 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamant a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, Reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Instanța de fond a admis și cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare și de poluare. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța de fond a avut in vedere data de la care reclamantul a solicitat restituirea de la pârâtă, s-a acordat până la data plății efective.
Cu privire la cererea de chemare in garanție, având in vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxa de poluare este Administrația Fondului pentru Mediu, afost admisă cererea și a fost obligată Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 3340 lei.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu și Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice.
Prima recurentă a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, motivat invocat fiind acela că sentința civilă a fost dată cu încălcarea legii și fără temei legal.
Argumentele aduse în sprijinul acestei critici au fost următoarele:
Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor a demarat în februarie 2006 o serie de acțiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, respectiv a unui mecanism economico-financiar bazat pe principiul "poluatorul plătește", care urma să fie aplicată cu ocazia primei înmatriculări a tuturor autovehiculelor cu motor în România, atât în cazul celor noi cât și în cazul celor rulate, achiziționate în afara țării, dar și celor produse în România. Guvernul României a susținut un act normativ care reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule începând cu data de 01.01.2007. Parlamentul României a decis instituirea unei tace speciale care, în conformitate cu prevederile art 214/1-214/3 din Legea nr 571/2003 era plătită de orice persoană fizică sau juridică ce înmatricula pentru prima dată în România un autoturism sau autovehicul.
Față de acest sistem de calcul instituit de codul fiscal, Comisia Europeană, prin avizul motivat din data de 28.11.2007, a considerat că se încalcă principiile Tratatului de instituire a Comunității Europene în sensul că se aplică un regim discriminatoriu pentru autoturismele second hand achiziționate din alte state membre, invitând România sa adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului menționat în termen de 2 luni de la primirea acestuia.
Ca urmare, s-a propus abrogarea articolelor din codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României menținându-și poziția că trebuie evidențiată diferența dintre mașinile high și low poluatoare și a propus în acest sens un proiect de ordonanță.
Raportat la cerințele Comisiei Europene care nu a contestat instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, a fost aprobată OUG nr 50/2008, act normativ acceptat de Comisie ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar.
Această ordonanță stabilește măsuri ce corespund pe deplin prevederilor art 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvernul României, în care emisiile sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro 4 și Euro 3, ia pentru autovehiculele noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.
Câtă vreme Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr 50/2008 corespunde normelor comunitare, nu poate fi primită critica potrivit cu care prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxa contravine dispozițiilor art 90 din Tratatul Comunității Europene.
Procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată la 29.01.2009 urmare a faptului că noua reglementare era compatibilă cu art 90 din Tratat.
Potrivit jurisprudenței CEJ, articolul 90 primul paragraf al Tratatului este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. Curtea a considerat ca fiind contrară aceluiași articol perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehicule de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe, calculată fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului, depășește valoarea taxei reziduale încorporată în valoarea autovehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Pentru aplicarea art 90 din Tratat este necesar a se lua în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză. Reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt net superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
Ca urmare, recurentul a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
Al doilea recurent a criticat, de asemenea, hotărârea primei instanțe sub aspectul legalității și temeiniciei, criticile aduse fiind următoarele:
Instanța de fond a respins în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, în condițiile în care singurul act administrativ emis de aceasta este decizia nr 17143/18.11.2008 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului suma de achitat conform OUG nr 50/2008, iar reclamantul nu a făcut dovada procedurii prealabile.
Instanța a aplicat în mod greșit în cauză dispozițiile art 90 al 1 din Tratatul Comunității Europene.
Pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului, reclamanta avea obligația achitării taxei de poluare în România, potrivit OUG nr 50/2008, act normativ în vigoare la data înmatriculării și care nu a fost declarat neconstituțional și a fost acceptat de către instituțiile abilitate ale Comunității Europene.
Solicitarea ulterioară de restituire a taxei adresată organului fiscal nu este întemeiată și nu are suport legal, nefiind reglementată de legiuitor.
Nu au fost inițiate nici un fel de proceduri împotriva României privitor la taxa de poluare, iar formula de calcul instituită prin OUG nr 50/2008 a fost acceptată de Comisia Europeană.
Prin pronunțarea unei astfel de soluții instanța de fond și-a depășit atribuțiile, asumându-și atribuții ale instituțiilor abilitate ale Comunității Europene.
Prin nr 5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă UE, se arată că expertul a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare pentru autovehicule transmis Comisiei în data de 25.06.2008, formă aprobată de Guvernul României, sunt conforme cu criteriile europene.
Solicitarea în recurs a fost aceeași, în sensul modificării hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului sub toate aspectele de fapt și de drept și prin prisma dispozițiilor art 304/1 Cod procedură civilă, precum și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat o taxă de poluare în cuantum de 3.340 lei în scopul de a putea înmatricula autoturismul marca Skoda achiziționat din Franța. Ulterior, prin cererea adresată Administrației Finanțelor Publice B la data de 09.02.2009, a solicitat restituirea acestei taxe. Pârâta a răspuns prin adresa nr 4718/17.03.2009 în sensul că nu există un temei de drept în baza căruia taxa să fie restituita.
Instanța de fond a stabilit în mod corect că adresa prin care s-a comunicat reclamantului că nu există un temei legal pentru restituirea sumei nu are caracterul unui act administrativ în sensul dispozițiilor art 2 al 1 lit. c din Legea nr 554/2004, motiv pentru care primul petit al acțiunii a fost respins ca inadmisibil.
Ca urmare, în continuare, în cauză există un refuz de restituire a taxei de poluare, în sensul dispozițiilor art 8 al 1 din Legea nr 554/2004, acțiunea formulată de reclamant circumscriindu-se acestor dispoziții legale. Pentru aceste considerente, critica de recurs vizând greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, este înlăturată ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, în primul rând se impune a se preciza relativ la critica adusă de recurenta pârâtă cu privire la atribuțiile instanței de judecată în aplicarea în cauză a prevederile Tratatului Comunității Europene că aceasta este neîntemeiată întrucât preeminenta dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar. În acest context se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Dincolo de modul în care codul fiscal a fost modificat și de respectarea dispozițiilor legale ce reglementează maniera de modificare a acestei legi prin OUG nr 50/2008, noua taxa introdusa prin acest act normativ, denumită "taxă de poluare", are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe.
Această taxă de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru. Astfel, în urma comparării situației juridice a unei persoane care deține un autoturism înmatriculat în România în anul 2006 și situația juridică a unei persoane care înmatriculează un autoturism identic în România după data de 1 iulie 2008, se constată că ambele autoturisme circulă în România și, este evident că, în principiu, având aceleași caracteristici, ambele poluează în egală măsură. Potrivit OUG nr. 50/2008 însă, principiul "poluatorul plătește" este aplicat doar în cazul autoturismului înmatriculat după 1 iulie 2008, al cărui proprietar datorează taxa de poluare. În schimb, deși autoturismul său poluează, proprietarul autoturismului înmatriculat în 2006 nu plătește nimic.
Evident că s-a replicat și prin motivele de recurs că, pentru autoturismul înmatriculat în anul 2006 s-au achitat TVA, accize și taxe vamale, făcându-se vorbire și despre taxa reziduală. Acest argument nu este pertinent însă din moment ce renunțarea la asemenea impozite indirecte s-a produs, cu începere de la 1 ianuarie 2007, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeana și nu ca urmare a vreunei modificări legislative interne, în sensul înlocuirii acestor prevederi cu taxa de prima înmatriculare și apoi cu taxa de poluare.
Această taxă de poluare este percepută cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României și prezintă cu privire la autovehiculele sau autoturismele second hand provenind dintr-un alt stat membru, un caracter fiscal, aparținând regimului general de redevențe interne asupra mărfurilor. Ca urmare, această situație trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art 90 din TCE care interzice impunerea asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și a taxelor interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Apărările primului recurent privind modificările aduse în planul acestei taxe impusă ca o condiție a primei înmatriculări în România care vizează conformitatea cu dreptul comunitar nu au în vedere faptul că există în continuare situații similare ale autoturismelor sau autovehiculelor de proveniență diferită, respectiv România sau state membre UE, care primesc prin OUG nr 50/2008 regimuri juridice diferite sub aspectul obligării sau nu la plata taxei de poluare.
Astfel cum se arată în jurisprudența CEJ, articolul 90 TCE vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție, putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre. S-a mai arătat că acest text trebuie, de asemenea, să garanteze neutralitatea perfectă a impozitărilor interne cu privire la concurența dintre produsele naționale și produsele importate.
Mai mult decât atât, prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă "impunere internă de taxe" ca sintagmă folosită în cuprinsul art 90 TCE, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre, a tuturor taxelor vamale și a tuturor taxelor având efect echivalent, prin OUG nr 50/2008 se impune, în cazul autoturismelor și autovehicule second hand importate provenind state membre UE, o taxa care nu se aplică și produselor similare indigene, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale primelor autoturisme și autovehicule și la producerea aceluiași efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor precum o taxă vamală.
Fiind vorba despre un autoturism sau autovehicul second hand, acesta a fost supus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia înmatriculării, astfel că, raportat si la rațiunea impunerii taxei de poluare bazată pe principiul "poluatorul plătește", nu poate fi decât aplicarea unor taxe similare fără deosebire între cele de import și cele indigene, neputând fi primite apărările primului recurent privind jurisprudența CEJ ce vizează taxe percepute cu titlu de impozit.
Pentru toate aceste considerente, criticile privind neaplicarea în cauză a dispozițiilor art 90 TCE și, ca urmare a conformității taxei de poluare instituită prin OUG nr 50/2008 cu acestea, vor fi respinse.
Invocarea modului prevăzut de OUG nr 50/2008 de restituire a taxei de înmatriculare deja achitată prin compensarea cu taxa de poluare calculată conform legii nu poate fi primită în cauză întrucât pe de o parte nu există o creanță a recurentei pârâte împotriva reclamantului, iar pe de alta parte, astfel cum în mod întemeiat a arătat prima instanță, conform jurisprudenței Curții de Justiție, statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor legale. De asemenea, un alt argument în același sens constă în aceea că dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr 50/2008 nu pot retroactiva.
Prin compensație se sting două obligații reciproce până la concurența celei mai mici. În prezent doar creanța reclamantului este certă, lichidă și exigibilă, recurenta pârâtă nedeținând o creanță față de aceasta, stabilită printr-un act administrativ fiscal definitiv.
De asemenea, nu se poate sancționa prin respingerea acțiunii faptul că reclamanta a înțeles să plătească benevol taxa de primă înmatriculare, condiție fără de care nu putea obține înmatricularea autoturismului. De altfel, așa cum în mod corect a argumentat prima instanță, în cauză este aplicabil principiul de drept comunitar, potrivit cu care taxele percepute de un stat membru ce contravin dreptului comunitar, trebuie restituite.
Fiind vorba despre căi de atac promovate în condițiile art 304/1 cod procedură civilă, se impune a se mai preciza că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art 1082 rap la art 1084 cod civil, întrucât, fiind vorba despre o taxă nedatorată, reclamanta are dreptul la restituirea prejudiciului suferit prin aplicarea dobânzii legale la suma restituită începând cu data de la care nu a mai beneficiat de taxa nedatorată. Față de rațiunile restituirii sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, norma aplicabilă în cauză cu privire la dobânda legală este cea de drept comun prevăzută de art 3 al 3 din OG nr 9/2000.
În mod corect prima instanță a constat îndeplinite condițiile prevăzute de art 60 și 61 cod procedură civilă și față de dispozițiile art 1 OUG nr 50/2008 privind titularul bugetului la care se face venit suma încasată cu titlu de taxă de poluare.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă, va respinge recursurile formulate de recurenții Administrația Fondului pentru Mediu și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Administrația Finanțelor Publice a mun
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B, B-bul nr.7, jud.B și Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr.294 Corp A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.981/CA/09.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red: LB/19.02.2010
Dact: MD/26.02.2010 - 6 ex.
Jud.fond:
20 Ianuarie 2010
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
