Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.38/ Dosar nr-
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA FISCALĂ B împotriva sentinței civile nr.176/AF/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 20 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 176/AF/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă acțiunea reclamantei - TRANS SA în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B și s-a dispus anularea deciziei de impunere nr. -/8634/18.01.2008 și a dispoziției nr. 63/31.03.2008 emise de pârâtă. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 250 pct. 9 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal instituie scutirea de la plata impozitului a clădirilor din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar dispozițiile art. 257 pct. 1 din același act normativ prevăd scutirea de impozit pentru terenurile pe care sunt situate parcurile industriale, științifice și tehnologice potrivit legii. Reclamanta din prezenta cauză își desfășoară activitatea in perimetrul parcului industrial Pro R, așa cum acesta a fost înființat și delimitat prin Ordinul 255/2004, nr.OG 65/2001, OUG 115/2003, HG 1019/2004.
Rezultă așadar că prin dispozițiile legale mai sus citate, au fost scutite de la plata impozitului terenurile și clădirile aparținând parcurilor industriale care, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 pct. 2 din nr.OG 65/2001, reprezintă o zonă delimitată in care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și de dezvoltare tehnologică într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei. de la plata impozitului pe clădiri și pe terenuri operează in virtutea legii, fiind nefondată și nedovedită susținerea pârâtei că acestea ar reprezenta un ajutor de stat și că acordarea scutirii contravine prevederilor art. 87-89 din TCE, in condițiile in care nu s-a stabilit o altă natură a scutirilor de impozit.
În aceste condiții emiterea deciziei de impunere s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 250 pct. 9 și ale art. 257 pct. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar plângerea administrativă a fost în mod greșit respinsă.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală a Municipiului B criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reclamanta - TRANS SA a solicitat anularea dispoziției nr. 63/31.03.2008 și decizia de impunere nr. -/8634/18.01.2008, iar instanța de fond a apreciat în contra dispozițiilor legale că scutirile la plata taxelor și impozitelor pe clădiri și terenuri ale - TRANS SA operează în virtutea legii și nu constituie ajutor de stat, deși pârâta a justificat că aceste scutiri reprezintă ajutor de stat. Simpla împrejurare că reclamanta își desfășoară activitatea în perimetrul unui parc industrial - anume Parcul Industrial R B nu poate atrage direct scutirea de taxe și impozite pe terenuri și clădiri, deoarece atât art. 250 pct. 9 cât și art. 257 lit. l din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal menționează că scutirile se acordă "potrivit legii", iar această sintagmă nu se reduce la normele care reglementează constituirea și funcționarea parcurilor industriale, ci vizează și dispozițiile legale referitoare le regimul fiscal aplicabil parcurilor industriale și prevederile legale în materia ajutorului de stat. Codul fiscal stabilește în art. 1 alin. 5 că orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispozițiilor OUG nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007.
Recurenta pârâtă a mai învederat că acordarea scutirilor ar contraveni Tratatului CE și ar conduce la încălcarea prevederilor art. 1 alin. 4 din Codul fiscal, potrivit cărora dacă există prevederi în codul fiscal care contravin unui tratat la care România este parte, atunci se aplică prevederile acelui tratat, iar pentru orice formă de ajutor de stat este necesară parcurgerea procedurii prevăzute de OUG nr. 117/2006, prin intermediul Consiliului Concurenței. Recurenta a invocat corespondența purtată cu Consiliul Concurenței, prin care această instituție publică a avizat negativ acordarea de scutiri la plata taxelor și impozitelor locale fără avizul Comisiei Europene, iar prin adresa nr. 74070/09.05.2008 Consiliul Concurenței a precizat că în România se implementează de ajutor de stat regional acordat pentru investițiile realizate în parcurile industriale, schemă pusă în aplicare prin Ordinul nr. 296/2007, beneficiari putând fi societățile comerciale localizate în parcurile industriale și societățile comerciale ale parcurilor industriale, Consiliul Local B adoptând HCL nr. 273/2008 în vederea aplicării notificării Consiliului Concurenței pentru scutirile la plata impozitului pe clădiri și terenuri pentru Parcul Industrial Pro R
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, precum și prin prisma art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Conform art.250 pct.9 din Codul fiscal sunt scutite de la plata impozitului clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar, conform art. 257 pct. l din Codul Fiscal sunt scutite de la plata impozitului terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice potrivit legii.
Din dispozițiile legale menționate se desprinde interpretarea că aceste dispoziții legale stabilesc scutirea de la plata impozitului pentru terenurile și clădirile aparținând parcurilor industriale. Recurenta susține că scutirea de impozit pe terenuri și clădiri acordată parcurilor industriale constituie un ajutor de stat acordat nejustificat fără a întreprinde măsurile care se impun conform reglementărilor naționale în materia ajutorului de stat stabilite prin OUG nr. 117/2006. Simpla afirmație, fie ea fondată pe corespondențe cu Consiliul Concurenței și urmată de adoptarea unei hotărâri de consiliu local în scopul de a efectua anumiți pași în sensul calificării formale a ajutorului de stat, în sensul că scutirea de la plata impozitului pe clădiri și terenuri acordată parcurilor industriale reprezintă ajutor de stat care contravine prevederilor art. 87 - 89 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, nu poate fi reținută de curte.
contrare au emis Parlamentul României - Comisia pentru Buget, Finanțe, Bănci, care a apreciat în corespondență cu intimata reclamantă că dispozițiile art. 250 alin.1 pct. 9 și art. 257 lit. l din Codul fiscal reglementează situațiile în care nu se datorează impozit pe clădiri și pe teren, dispoziții care operează de drept, prin efectul legii, nediscriminatoriu în cazul clădirilor și terenurilor care se încadrează în situațiile avute în vedere de legiuitor, fără ca ele să reprezinte măsuri de natura ajutorului de stat. Dimpotrivă, reprezintă ajutor de stat acele măsuri prin care se acordă individual anumite facilități fiscale, măsură care nu mai poate fi numită generală și nediscriminatorie și care este de natura ajutorului de stat și în cazul ei trebuie respectate prevederile legale privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, reglementate în OUG nr. 117/2006.
La rândul său, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală Legislație- Impozite a comunicat că pentru clădirile și terenurile din parcurile industriale nu se datorează impozit, potrivit legii de înființare a acelui parc industrial, reglementarea tutelară în materie fiscală fiind Codul fiscal. Nu în ultimul rând, scutirea de impozit pentru terenurile și clădirile din parcurile industriale, așa cum este ea reglementată de art. 250 și 257 Cod fiscal, reprezintă facilități fiscale, nu ajutor de stat, între cele două instituții existând diferențe de esență, care instituie regimuri juridice diferite.
Art. 87 alin.(1) din Tratatul Comunității Europene reglementează "ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producție în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre". Așadar, de esența ajutorului de stat prohibit în sensul art. 87 alin.1 din Tratat este denaturarea sau perspectiva concretă și certă de denaturare a concurenței, care este în măsură să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre, situație care nu este însă dovedită în cauză. De altfel, dispoziția din Tratat nu interzice de plano toate categoriile de ajutoare de stat sau alte forme de facilități, inclusiv facilitățile fiscale, pe care statul le acordă agenților economici pentru a le sprijini funcționarea, ci numai pe acelea care afectează concurența în domeniul comercial la nivel paneuropean în spațiul Uniunii Europene.
Instanțele naționale au competența de a interpreta noțiunea de ajutor de stat. În aceste împrejurări, Curtea are în vedere faptul că, dispozițiile art. 250 pct. 9 și 257 pct. l din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare, nu sunt de natură să conducă la denaturarea concurenței și să afecteze schimburile comerciale între statele membre ale Comunității Europene.
Sintagma "potrivit legii" din art. 250 pct. 9 și art. 257 lit. l din Codul fiscal se referă numai la condițiile legale de constituire și organizare a parcurilor industriale, nu poate viza alte categorii de dispoziții legale corelative Codul fiscal. De altfel, art. 1 alin. 3 din Codul fiscal prevede că normele Codului fiscal prevalează față de alte norme juridice cu forță juridică egală.
Pe de altă parte, interpretarea restrictivă și unidirecțională a unor dispoziții lapidare, cu arie largă de aplicare, dar imprecis delimitată (cum este cea făcută de recurenta pârâtă în cauză), din tratatele la care România este parte, reprezintă o interpretare arbitrară, care ar conduce la eliminarea nejustificată a unora dintre dispozițiile legale interne care au conținut normativ foarte precis, aplicabil unor situații juridice punctuale, cu motivarea aparent convingătoare că așa ar dispune normele comunitare, deși, în realitate, interpretarea rigidă a normei comunitare este exclusiv rodul voinței părții care dă acea interpretare rigidă, nicidecum a emitentului tratatului.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin. 1Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și 304/1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă atacată, cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Fiscală împotriva sentinței civile nr. 176/AF/12.11.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier,
Red. 17.02.2009/dact.VP 27.02.2009/2 ex.
Judecător fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Silviu
