Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.39/ Dosar nr-
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - - - judecător
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul, și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile 171/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009, când părțile au fost lipsă, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 20 ianuarie 2009.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 171/AF/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, in consecință:
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Baf ost obligată să plătească reclamantului suma de 6033 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată cu chitanța Seria - -. -/25.07.2007.
S-au respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâtul a invocat neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța de fond a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea -. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc ), cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc ). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile nr.OUG 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 instanța de fond a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr.686/2008.
Instanța de fond a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța de fond a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța de fond a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens.
A fost respinsă însă cererea privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată având in vedere pe de o parte faptul că plata taxei a fost benevolă, pârâtul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B neavând nicio culpă in încasarea acestei taxe, iar, pe de altă parte, faptul că, deși contrară normelor comunitare, taxa de primă înmatriculare este prevăzută de dispozițiile Codului Fiscal.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de actualizare a taxei de primă înmatriculare cu dobânda legală și acordarea cheltuielilor de judecată, și pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare recurentul a arătat că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de acordare a dobânzii legale corespunzătoare taxei încasate cu încălcarea dreptului comunitar, pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei și data restituirii efective.
Recurentul a mai arătat că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată susținând că fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții, dovedită prin aceea că ea a pierdut procesul. Culpa procesuală nu presupune reaua credință.
În motivare, recurenta Administrația Finanțelor Publice Baa rătat că plata taxei s-a efectuat si se efectuează in temeiul unui act normativ in vigoare.
Astfel, instanța de judecata nu poate dispune restituirea unei sume care se incaseaza in continuare in vederea inmatricularii autovehiculelor, intrucat actul normativ in baza căruia se realizează aceasta operațiune nu a fost abrogat sau modificat sau s-a constatat vreo nelegaliate a acestuia.
Achitarea taxei de prima inmatriculare are caracter imperativ si in prezent, fiind una din condițiile impuse de legiuitor la inmatricularea autoturismelor.
Regimul juridic al taxei speciale pentru autovehicule este reglementat prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, act normativ cu regim juridic obligatoriu pe care subscrisa ii pune in aplicare.
In mod greșit a aplicat instanța de fond temeiul legal, considerând ca taxa de prima inmatriculare este perceputa doar pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare si reinmatriculate in România, nefiind aplicabila pentru autoturismele înmatriculate deja sau pentru cele noi.
Taxa de prima inmatriculare se aplica atât autovehiculelor noi achiziționate din România, cat si celor achiziționate din alte state comunitare, taxa fiind perceputa incepand cu data de 01.01.2007 conform Codului fiscal, neputand fi aplicata retroactiv, si anume pentru autoturismele înmatriculate deja pana la aceasta data.
In conformitate cu prevederile art. 2141din Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, text de lege in vigoare din data de 01.01.2007, aplicabil si in prezent, taxa speciala se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România, atât pentru autovehiculele noi, indiferent de provenineta acestora, cat si pentru autovehiculele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar.
Nici o negociere a autorităților romanești cu cele ale Comunității Europene nu a condus la modificarea acestei taxe sau la anularea ei. In acest context trebuie menționat si faptul ca nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor ci doar a modului de determinare a taxei. Principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor.
Prin urmare, existenta unei taxe de prima inmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei reprezentând taxa de inmatriculare.
Pe de alta parte nu exista temei legal pentru restituirea taxei, care a fost plătită benevol, la recomandarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative serviciul respectiv de inmatriculari a vehiculelor.
Prin anularea acestei taxe s-ar anula implicit si inmatricularea autoturismului, aceasta fiind una din condițiile prevăzute de legiuitor la inmatricularea autovehiculelor.
In ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene s-a apreciat ca acestea nu sunt incidente in cauza, intrucat taxa de inmatriculare auto se plătește de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări in România.
Dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene au in vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât produsele interne.
Taxa auto este una din condițiile de înmatriculare a unor astfel de autoturisme, iar obligația incumba fiecărei persoane care dorește inmatricularea acestor autoturisme.
Începând cu 01.07.2008 intra in vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ ce stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, respectiv art. 11 care precizează: "Taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta".
Intimata Administrația Finanțelor Publice Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat de recurentul ca nefondat susținând că în mod legal instanța de fond a respins cererea privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, având în vedere că plata taxei a fost benevolă și că Administrația Finanțelor Publice B nu a avut nicio culpă în încasarea acestei taxe.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Administrația Finanțelor Publice B ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat de recurenta Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 171/AF/10.11.2008 a Tribunalului Brașov este nefondat, iar cel promovat de recurentul este întemeiat.
În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47. Conform unei jurisprudențe bine stabilite, ari. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, Ie-a fost deja aplicată această taxă.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
În mod eronat, instanța de fond a respins obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice B la plata dobânzii legale aferente sumei încasate în mod nelegal cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de promovarea prezentului proces.
În speță, instanța de fond nu a făcut aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B prin perceperea unei taxe nelegale.
Potrivit art.1088 cod civil "la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate".
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
Pe cale de consecință, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 6033 lei, de la data de 21 iulie 2008, data la care reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe de către pârâtă până la data plății.
De asemenea, având în vedere faptul că recurentul reclamant a fost nevoit să promoveze prezentul litigiu pentru a recupera o taxă percepută în mod nelegal, Curtea văzând prevederile art.274 alin.1 Cod procedură civilă va obliga intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice B la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în recurs. Acest text de lege nu face distincție între buna sau reaua credință a părții care cade în pretenție, astfel că "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 171/AF/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal; va admite recursul declarat de recurentul împotriva aceleiași sentințe, pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B să plătească reclamantului suma de 6033 lei, și dobânda legală de la data de 21 iulie 2008, până la data plății, va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 892,45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în B, B-dul. -, nr.7, jud. B, împotriva sentinței civile nr.171/AF/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de recurentul împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B să plătească reclamantului suma de 6033 lei, cu dobânda legală de la data de 21 iulie 2008, până la data plății.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 892,45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2009
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /06.02.2009
Dact.VP./10.02.2009/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Silviu
