Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.40/ Dosar nr-
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 148/AF/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentei pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Administrația Finanțelor Publice B și a intimatei reclamante.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2009, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 20 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 11 iunie 2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice a mun. și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea acțiunii și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 10662,77lei, actualizată cu rata inflației la care se adaugă dobânda legală de la momentul încasării și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar, instanța a pronunțat sentința civilă nr.148/AF/22.10.2008.
Prin hotărâre, instanța de fond a dispus următoarele:
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, și în consecință;
A obligat pârâta să- restituie reclamantei suma de 10.662,77 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul MITSUBISHI PAJORO achitată cu chitanța seria - nr.-.
A respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins restul pretențiilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Instanța a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc ), cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc ). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu era percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantei de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție, cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Instanța nu a reținut apărările pârâtei privind incidența nr.OUG50/2008, pe considerent că taxa ce face obiectul cauzei a fost încasată anterior datei de 01.07.2008 și a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, astfel că se impune aplicarea principiului conform căruia când un stat membru a impus și a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituire taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Mai mult, reclamanta a promovat acțiunea la data de 11.06.2008, anterior intrării în vigoare a nr.OUG50/2008 și în aceste condiții nu i se poate impune taxa de poluare cu încălcarea principiului neretroactivității legii.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens și la anularea actului nr. nr.19787/20.03.2008 emis de intimată în soluționarea contestației administrative.
Cu privire la pretenția reclamantei la indexare și dobânda legală oar espins având in vedere că, încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut in temeiul unei dispoziții prevăzute de Legea nr. 571/2003, în vigoare până la data de 01.07.2008, neputându-se reține în aceste condiții nici culpa procesuală a pârâtei în temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură civilă privind plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Direcția Generală a Finanțelor Publice în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și pentru Administrația Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
În mod greșit a aplicat instanța de fond legea, respectiv a considerat incidența art.90 alin.1 din Tratatul CE și că nu se putea înmatricula autoturismul reclamantei fără respectarea prevederilor art.214 ind.1 de a achita taxa de primă înmatriculare, prevederile Legii nr.571/2003 Cod fiscal.
Plata taxei de primă înmatriculare este legală și s-a făcut în baza actului normativ în vigoare la data plății iar textul art.214 ind.1 nu a fost declarat neconstituțional.
Recurenta a susținut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.117 din OG nr.92/2003 care prevăd posibilitatea și cazurile în care se restituie sumele de bani.
Instanța de fond nu a ținut cont de prevederile OG nr.50/2008 pronunțând o hotărâre nelegală.
Recurenta a invocat prevederile art.11 din OG 50/2008 susținând că plata acestei taxe se aplică în instanțele UE și că restituirea sumei este nelegală, iar instanța nu s-a raportat la prevederile legale sus menționate privind taxa de poluare.
În esență, recurenta a susținut că hotărârea atacată este nelegală și că se impune respingerea în tot a acțiunii reclamantului ca urmare a admiterii Recursului.
A invocat prevederile art.304 pct.4 și pct.9 Cod procedură civilă.
Față de recursul declarat în cauză de pârâți, intimata reclamantă a formulat concluzii scrise (filele 10-11) în sensul respingerii recursului și menținerea hotărârii atacate.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată prin prisma criticilor formulate în recurs și prin prisma prevederilor legale aplicabile în speță, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a formulat acțiune la data de 11 iunie 2008, iar OUG nr.50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008.
Ca atare, în cauză nu sunt incidente prevederile art.11 din această Ordonanță de Guvern.
În ce privește plata taxei de primă înmatriculare, aceasta nu este datorată deoarece autoturismul a fost înmatriculat inițial pe teritoriul unui stat membru al Comunității Europene, iar la data de 14 mai 2008, achitat taxa auto de primă înmatriculare, iar potrivit art.90 alin.1 din Tratatul CE, aceasta nu este datorată, astfel că se impune restituirea ei.
În esență, se reține că taxa a fost achitată în baza prevederilor art.214/1 Cod fiscal, iar potrivit normei comunitare nu trebuia plătită.
Astfel, se reține că în speță, sunt incidente prevederile normei comunitare care potrivit jurisprudenței Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a interpretat art.90 din Tratatul CE s-a pronunțat cu valoare de principiu în sensul că:
1."nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare"
2."nici un stat membru nu va aplica produselor provenind din alte state nici o formă de impozitare internă de natură să asigure protecția indirectă a altor produse".
Având în vedere jurisprudența Curtea de Justiție care s-a pronunțat asupra unor chestiuni similare cu cele care fac obiectul prezentei acțiuni, prezenta cauză poate fi soluționată fără a fi promovată acțiunea prejudicială (preliminară) în baza art.177 (art.234 după Tratatul d l Amsterdam ) din Tratatul privind înființarea CEE.
Reținând principiul supremației dreptului comunitar și efectul direct al legislației comunitare, în lumina principiului priorității dreptului comunitar, revine judecătorului național, obligația de a interpreta normele dreptului intern în conformitate cu normele comunitare așa cum de altfel a și procedat Tribunalul Brașov, în soluția adoptată în cauză.
În concluzie, instanța constată că taxa de primă înmatriculare a fost plătită în baza normei naționale, iar aceasta nu este în conformitate cu principiile dreptului comunitar, astfel încât această taxă apare ca fiind nelegală și ca atare trebuie restituită.
Prin urmare criticile formulate de recurentă pentru cei doi pârâți sunt neîntemeiate și nelegale urmând a fi înlăturate, constatând recursul ca nefundat, sens în care conform prevederilor art.312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins, iar sentința civilă atacată va fi menținută ca legală.
În ce privește apărarea formulată de intimata - reclamantă prin Întâmpinare la recurs și pe fond prin acțiunea formulată se va reține ca justificată și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentantă a Ministerului Economiei și Finanțelor și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, împotriva Sentinței civile nr.148/AF/22.10.2008 a Tribunalului Brașov - secția Comercială și de Contencios Administrativ, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 20 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.MI 265.01.2009/dact.VP 27.01.2009/2 ex
Judecător fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Silviu
