Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 405/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 405/ DOSAR Nr-
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Lorența
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 233/CA din 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțarea, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză, au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2 iunie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr 233/CA/03.03.2009, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta - S în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală
La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a avut în vedere că prin cererea introductivă reclamanta - - a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B, ca instanța să constate că pentru perioada iulie-decembrie 2004 reclamanta este scutită de la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren pentru bunurile aflate în proprietatea sa și amplasate în perimetrul Parcului Industrial Pro
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr 571/2003, legislația parcurilor industriale și art 111 cod procedură civilă, iar motivele invocate în susținerea acesteia au privit scutirile prevăzute de lege de care trebuie să beneficieze parcul industrial, reținându-se că reclamanta a depus declarațiile de impunere potrivit legii în care a menționat această scutire, însă pârâta a trecut la executarea sumelor stabilite cu titlu de impozit.
Din conținutul apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare s-au avut în vedere susținerile acestei părți prin care s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de împrejurarea că reclamanta avea la îndemână posibilitatea contestării deciziei de impunere conform art 205 și 218 din OUG nr 92/2003, iar pe fond faptul că scutirile de impozit constituie ajutor de stat de care reclamanta se poate bucura în condițiile parcurgerii procedurii prevăzute de OUG nr 117/2006.
În considerentele hotărârii atacate s-a făcut vorbire și despre parcursul procesual al acțiunii care a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov care, prin sentința civilă nr 8189/11.09.2008 a admis acțiunea formulată în sensul solicitat de reclamantă și că prin decizia civilă nr 54/R/23.01.2009, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a admis recursul formulat de pârâtă, a casat hotărârea Judecătoriei Brașov și a trimis cauza spre soluționare Tribunalului Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ, ca instanță competentă să soluționeze litigiul pe fond.
Considerentele pentru care instanța de fond astfel investită a constatat că acțiunea formulată de - - este inadmisibilă sunt următoarele:
- obiectul cererii îl reprezintă solicitarea reclamantei de a se constata că pârâta nu este în drept să calculeze sau să pretindă taxe și impozite aferente imobilelor terenuri și clădiri din parcul industrial Pro R pentru perioada iulie-decembrie 2004, acțiune întemeiată pe dispozițiile art 111 cod procedură civilă, respectiv că este scutită de la plata impozitului pe clădiri și teren;
- s-a stabilit astfel că această cerere de chemare în judecată are ca obiect constatarea lipsei dreptului pârâtelor de a stabili impozite în temeiul unui act administrativ cu caracter fiscal;
- raportat la dispozițiile art 1 al 1 din Legea nr 554/2004, s-a apreciat că, pentru a avea deschisă calea unei acțiuni în contencios administrativ, reclamanta trebuie să fi fost vătămată de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, însă s-a constatat că reclamanta nu a invocat nicio astfel de vătămare;
- s-a apreciat că nu este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de art 2 din Legea nr 554/2004, neexistând nici un act administrativ emis de pârâtă și nici refuzul acesteia de a soluționa o cerere formulată de reclamantă;
- dincolo de dispozițiile legii contenciosului administrativ, raportat la dispozițiile art 111 cod procedură civilă, instanța de fond a arătat că, pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, acțiunea este admisibilă numai în situația în care partea nu are la îndemână o acțiune în realizarea dreptului; reclamanta are la îndemână, pe de o parte, procedura contestării actului administrativ fiscal de stabilire a impozitului de către pârâtă în condițiile art 205 și următoarele din OUG nr 92/2003, iar pe de altă parte, calea contestației la executare, în condițiile art 172 din același act normativ;
- referitor la apărarea invocată de reclamantă potrivit cu care pentru terenurile și clădirile menționate au fost depuse declarații la organul fiscal, în care s-a menționat că acestea sunt scutite de impozit și că, în acest mod nu al la îndemână calea contestării propriei lor decizii în fața pârâtei în condițiile codului d e procedură fiscală, prima instanță a apreciat-o ca neîntemeiată întrucât aceste declarații dobândesc efecte juridice ale deciziei de impunere numai după ce sunt verificate de către organul fiscal conform art 86 cod procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta - - care a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art 304/1 cod procedură civilă, criticile aduse constând în următoarele:
- instanța de fond a pronunțat o hotărâre pe fondul neîndeplinirii rolului activ și cu neobservarea motivelor de fapt și de drept, obligația acesteia fiind de a se pronunța asupra obiectului cererii dedusă judecății care constituie și garanția principiului disponibilității;
- instanța are îndatorirea, respectând regula dezbaterilor contradictorii, să ceară precizările necesare, criticându-se în acest context faptul că instanța de fond ar fi recalificat acțiunea în constatare a reclamantei ca fiind una de contencios administrativ;
- prin prisma Legii nr 554/2004, acțiunea formulată este inadmisibilă, însă acțiunea formulată este una în constatare și nu în realizare de contencios administrativ;
- acțiunea în realizare nu era accesibilă reclamantei întrucât nu se putea ataca o decizie de impunere completată cu mențiunea "scutit conform Legii nr 571/2003";
- deși pârâta nu a emis o altă decizie de impunere, a pornit executarea silită împotriva reclamantei, situație în care, deși aceasta din urmă avea la îndemână și contestația la executare, acțiunea în constatare este admisibilă având și un caracter preventiv;
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă și a criticilor aduse în recurs, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are, într-adevăr, ca obiect constatarea existenței unui drept, respectiv acela de a fi scutită, pentru perioada iulie-decembrie 2004, de plata impozitelor pe teren și clădiri.
Pentru a analiza competența de soluționare a acestei acțiuni, se impune a se avea în vedere natura părții chemate în judecată, respectiv o instituție publică emitentă de acte administrative în regim de putere publică. Aceste caracteristici ale pârâtei atrag în discuție dispozițiile art 2 lit f din Legea nr 554/2004 care definesc "contenciosul administrativ" ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică".
Același text de lege impune și condiția ca respectivul conflict să se fi născut fie din emiterea sau încheierea, după caz a unui act administrativ, fie din nesoluționarea în terenul legal ori refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
În motivarea acțiunii introductive s-a arătat că pârâta a trecut la executarea unor sume de bani cu titlu de impozite, fără ca aceste sume să aibă la bază vreun titlu executoriu potrivit codului d e procedură fiscală.
Ca urmare, între cele două părți există o serie de raporturi juridice legate fie de stabilirea impozitelor datorate către stat, fie de executarea respectivelor sume stabilite. Eventualele nemulțumiri ale reclamantei legate de îndeplinirea dispozițiilor legale de către pârâtă ca autoritate publică, pot fi supuse verificării instanței de contencios administrativ în condițiile procedurale prevăzute de legea speciale și de codul d e procedură fiscală.
În consecință, reclamanta trebuie să respecte condițiile impuse de aceste dispoziții legale procedurale în vederea introducerii acțiunii de chemare în judecată.
Este adevărat că acțiunile permise de lege a fi formulate în contencios administrativ sunt acțiuni în realizarea dreptului, dar tot instanța de contencios administrativ este competentă a verifica dacă reclamanta a procedat, premergător introducerii acțiunii în constatare, la formularea acțiunilor în realizare prevăzute de Legea nr 554/2004 și codul d e procedură fiscală.
Singurul aspect criticat de recurentă este acela al soluționării cererii în constatare formulată de către instanța de contencios administrativ.
Fiind, astfel cum s-a arătat mai sus, în măsură să verifice respectarea condiției prevăzută de art 111 cod procedură civilă și, totodată să califice cererile în care una dintre părți este o autoritate publică, soluționarea prezentei cauze în primă instanță de către instanța de contencios administrativ este la adăpost de orice critică.
Ca urmare, pe de o parte acțiunea reclamantei vizează constatarea unei stări de fapt și nu existența sau inexistența unui drept, iar pe de altă parte reclamantul are calea realizării dreptului care în speță se materializează prin incidența dispozițiilor codului d e procedură fiscală, Titlul IX "Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale", Cap I "Dreptul de contestație", art 205 "posibilitatea de contestare". De asemenea, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, reclamantul are posibilitatea ca, în baza art. 172 din codul d e procedură fiscală, să introducă contestație la executarea silită, în cazul în care Direcția Fiscală B pornește executarea silită împotriva sa.
Pentru aceste considerente, criticile vizând fondul cauzei nu vor mai fi analizate, dată fiind soluția corectă a primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a acțiunii formulată de reclamantă.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 al 1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de reclamanta - -.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta - - B, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 233/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.06.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
-
Pt. aflată în concediu de odihnă
Semnează
Grefier șef secție
Red: LB/3.07.2009
Dact: MD/ - 2 ex.
Jud.fond:
03 Iunie 2009
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
