Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 403/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 403/
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Lorența
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C în numele MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.4 din 6.01.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici statutari".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțarea, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză, au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2009, când părțile au lipsit iar încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2 iunie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 4/6 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR.
S-a admis cererea formulata de reclamantul, in contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE C, MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR.
Au fost obligați pârâții INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE C si MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI REFORMEI ADMINISTRATIVE sa acorde si sa plătească reclamantului sporul de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza pentru perioada 01.01.2005-31.12.2005, sumele datorate urmând a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație de la data nașterii dreptului si pana la data plații efective.
Au fost obligați paratul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR sa aloce fondurile bănești necesare plații dreptului salarial sus menționat
Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de paratul MEF, aceasta a fost respinsa, deoarece, din întreaga reglementare a Legii nr 500/2002, acest minister este cel investit cu obligația de a efectua toate demersurile pentru alocarea către MIRA a fondurilor bănești necesare plații dreptului pretins de reclamant.
In ceea ce privește fondul cauzei deduse judecații, instanța a retinut prevederile art 6 din OG nr 38/2003, conform cărora polițiștilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza, in condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Dreptul s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularului de drept, în speță membrilor de sindicat, prerogative în virtutea cărora aceștia pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau polițiștilor dreptul la sporul de fidelitate, fost suspendata temporar, pentru anul 2005, prin dispozițiile OUG nr 118/2004.
Suspendarea acordării sporului de fidelitate prin actul normativ sus menționat contravine insa prevederilor art. 53 alin. 2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actul normativ prin care s-a suspendat acordarea sporului de fidelitate pentru polițiști contravine dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, OUG nr 118/2004 nu prevede desființarea dreptului la sporul de fidelitate, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat (mai ales ca respectivul drept este de natura salariala).
In plus, instanța a retinut și dispozițiile art. 38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
In consecința, instanța a reținut că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării sporului de fidelitate către polițiști sunt contrare Constituției, astfel că aceștia își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Mai mult decât atât, potrivit art 62 alin 2 din Legea nr 24/2000, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectata de suspendare reintra de drept in vigoare, astfel ca titularii sporului salarial pot pretinde executarea dreptului lor.
Având in vedere aceste considerente, instanța a admis cererea de chemare in judecata si a obligat parații la plata către reclamant a drepturilor bănești constând in sporul de fidelitate pentru anul 2005, sumele datorate cu acest titlu urmând a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație de la data scadentei si pana la plata efectiva (pentru a se acoperi astfel prejudiciul cauzat titularului dreptului ca urmare a întârzierii efectuării plătii sumelor la care era îndreptățit).
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGFP C,solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice întrucât, MEF nu trebuia confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat.
Rolul său este acela dea răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată prin Legea finanțelor publice nr.500/2002.
Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite așa cum este și Ministrul Administrației și Internelor (art.20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice), Ministrul Finanțelor Publice neputând fi obligat la plata unor sume pentru angajații altor instituții.
Atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților în speță a de față o are Ministerul Administrației și Internelor, între reclamanți și această instituție intervenind raporturile de muncă.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.5 alin.3 din OUG nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei în Administrație,: ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite".
Pe fond, s-a arătat că în cauză nu s-a susținut și nu s-a dovedit că MEF cu încălcarea legii, ar fi reținut pentru sine o parte din fondurile alocate Ministerul Administrației și Internelor, prin legea bugetului de stat, astfel că Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o obligație de despăgubire față de reclamant.
Dacă prin cererea de chemare în judecată s-a urmărit obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare acestei instituții că o astfel de cerere este inadmisibilă.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 4/6 ianuarie 2009 Tribunalului Brașov este nefondat.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului C, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice.
În speță Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de autoritate publică centrală cu atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat, a avut inițiativa de a suspenda acordarea acestor drepturi (spor de fidelitate 2005) și tot acest minister, în aceeași calitate va avea obligația de a prevedea în proiectul bugetului de stat, respectiv în proiectul de rectificare a bugetului de stat sumele necesare executării hotărârii judecătorești.
Acest minister are și obligația legală de a acoperi cheltuielile privind despăgubirile acordate în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr. 4/6 ianuarie 2009a Tribunalului Covasna.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu sediul în Sf.G,- Jud C, împotriva sentinței civile nr. 4/6 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: CEC/19.06.2009
Dact: MD/30.06.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
