Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 410/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 410/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirena Radu
JUDECĂTORI: Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu Marcela
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului reclamanta - R SA împotriva sentinței civile nr. 256/CA din 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 5 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 256/CA/09.03.2009, Tribunalul Brașova admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de intimată și s-a respins acțiunea formulată de contestatoarea - " R " SA B, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA FISCALĂ B din cadrul Consiliului Local B, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 7 al. 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, in cazul actelor administrative unilaterale, plângerea prealabilă poate fi introdusă, pentru motive temeinice, și peste termenul de 30 de zile de la data comunicării actului, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului - acesta din urmă fiind un termen de prescripție.
Decizia de impunere a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 25.01.2007.
Contestatoarea a formulat plângere prealabilă la data de -, la mai bine de un an de la data emiterii deciziei de impunere, cu încălcarea termenelor prevăzute de art. 7 al. 1 și 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004.
Practica judiciară a stabilit ( a se vedea și Decizia nr. 416/1995 a ) că sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile in termenele prevăzute de art. 7 al. 1 și 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 este acea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă, deoarece procedura prealabilă este, față de dispozițiile art. 109 al. 2 Cod Procedură Civilă, o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune.
Sancțiunea prescripției intervine doar in ipoteza prevăzută de art. 11 al. 1 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 care presupune că procedura prealabilă a fost exercitată in termenul legal, însă acțiunea in instanță a fost făcută după expirarea termenului de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
În prezenta cauză, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, contestatoarea nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 in cel mult 6 luni de la data emiterii deciziei de impunere.
Contestatoarea nu este un terț față de actul a cărui anulare o solicită, deși a invocat acest lucru, ci este reprezentant al societății - ȘI, deținând participația majoritară la capitalul social in filiala - ȘI, conform art. 2 al. 1 lit. In plus, nu invocă o vătămare proprie, ci vătămarea produsă societății SI, aspect ce demonstrează o dată in plus calitatea de reprezentant al contestatoarei pentru - SI.
Raportat considerentelor de fapt și de drept expuse, prima instanța, in temeiul dispozițiilor art. 7 al. 1, 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 și ale art. 109 al. 2 Cod Procedură Civilă, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea contestatoarei.
Împotriva hotărârii a declarat recurs contestatoarea și a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii promovate de contestatoarea recurentă, motivând că instanța de fond nu ar fi observat motivele reale de fapt și de drept care ar conduce la concluzia că se impune anularea în tot a deciziei de impunere nr.13238/25.01.2007 emisă abuziv de Direcția Fiscală B în sarcina - ȘI, instanța de fond folosind în mod greșit un text de lege ce fusese declarat ca neconstituțional de către Curtea Constituțională, anume art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004. Recurenta reclamantă arată că deține titlul de parc industrial pe platforma R SA B din anul 2004 și că are calitatea de administrator al parcului industrial și de acționar cu cotă de participare la beneficii și pierderi de 0,-%, situație care îi justifică vătămarea cauzată prin decizia de impunere și, implicit, calitatea procesuală activă în cauză. Recurenta mai critică sentința pentru susținerea că ar deține participația majoritară la - ȘI SA și că ar fi reprezentanta acestei societăți comerciale din parcul industrial.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă Direcția Fiscală Bas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, întrucât hotărârea dată de Tribunal în cauză, prin care a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii prin neparcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art.7 alin.7 din Legea contenciosului administrativ, este temeinică și legală. Astfel, în practica instanței supreme s-a statuat că sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile în termenele prevăzute de art.7 alin.1 și 7 din Legea nr.554/2004 este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă, întrucât procedura prealabilă este o condiție specială de exercițiu al dreptului la acțiune. În cauză, recurenta contestatoare a promovat acțiunea în instanță după expirarea termenului de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data termenului legal de soluționare a cererii. Teza neconstituțională a art.7 alin.7 nu este aplicabilă recurentei contestatoare, deoarece actul administrativ fiscal atacat cu contestația nu a fost adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului, ci a fost comunicat la - ȘI SA, sub semnatura de primire, cu atât mai mult cu cât recurenta contestatoare este o persoană juridică distinctă de - ȘI SA, societate care a fost impozitată prin decizia de impunere contestată. Intimata susține că recurenta contestatoare nu este terț față de actul a cărui anulare o solicită, astfel că nu se poate prevala de decizia de neconstituționalitate pronunțată de Curtea Constituțională cu privire la art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004. Intimata pârâtă mai arată că din actele dosarului rezultă că - R SA este administrator al Parcului industrial R, deținând ea însăși titlul de parc industrial pe platforma R SA Contestatoarea recurentă, nefiind terț față de actul administrativ fiscal atacat, trebuia să respecte termenul legal pentru parcurgerea procedurii prealabile, de maxim 6 luni de la data comunicării acelui act. În cauză, însă, recurenta nu a urmat procedura prealabilă în termenul legal de 6 luni de la data comunicării actului administrativ atacat. Intimata a depus practică judiciară în materie.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele:
Contestatoarea s-a adresat instanței, fără îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr 554/2004, întrucât a apreciat că se impune anularea deciziei de impunere nr.13238/25.01.2007 emisă de Direcția Fiscală B, cu privire la contribuabilul - ȘI SA Potrivit art.205 din OG nr.92/2003, împotriva titlului de creanță și împotriva actelor administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii, contestația fiind o cale administrativă de atac similară cu procedura plângerii prealabile din contenciosul administrativ. Termenul de depunere a contestației este, potrivit art.207 din Codul d e procedură fiscală (OG nr.92/2003), de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, iar sancțiunea nerespectării termenului este decăderea.
Din înscrisurile depuse la dosar, atât la fond, cât și în recurs, rezultă că între recurentă și - ȘI SA B s-a purtat corespondență cu privire la actul fiscal contestat (decizia de impunere), inclusiv între intimata Direcția Fiscală și - ȘI SA, astfel că nu se poate reține apărarea recurentei în sensul că nu ar fi cunoscut existența actului fiscal atacat în timp util, adică înăuntrul termenului legal de contestare, din moment ce recurenta își recunoaște calitatea de administrator al parcului industrial și pe cea de acționară la - ȘI SA, din parcul industrial administrat de recurentă făcând parte și - ȘI SA. De asemenea, Decizia Curții Constituționale nr.797/2007 privind neconstituționalitatea art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004 nu se aplică recurentei, întrucât recurenta nu poate fi asimilată unui terț în raportul juridic dedus judecății câtă vreme este administrator al parcului industrial din care face parte și societatea comercială - ȘI SA și are cotă din acțiunile acestei societăți, din probele dosarului rezultând, practic, faptul că recurenta se apără invocând propria culpă.
Instanța de fond a apreciat în mod legal și temeinic că acțiunea contestatoarei vizează fondul dreptului, că aceasta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege, astfel încât se aplică sancțiunea inadmisibilității acesteia.
Ca urmare, recursul se va respinge ca nefondat, potrivit art. 312 Cod procedură civilă. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta - R SA B împotriva sentinței civile nr. 256/CA/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.06.2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu Marcela
- - - - - - -
Grefier
Red./ 3.07.2009
Dact./20.07.2009
- 2 ex.
Jud. fond
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu Marcela
