Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 418/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 418/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirena Radu
JUDECĂTORI: Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu Marcela
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 210/CA din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 5 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.210/CA/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașovs -a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - " (-)" SRL în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
În fapt, în urma inspecției fiscale efectuată la sediul societății reclamante în luna noiembrie 2007, ca urmare a verificării modului de constituire și înregistrare în vederea rambursării soldului sumei negative a A din decontul aferent lunii iulie 2007 în urma acestui control intimata Administrația Finanțelor Publice a întocmit raportul de inspecție fiscală nr.4121/19.11.2007 prin care s-a stabilit că suma de 9.128 RON reprezentând A nu se justifică la rambursare, reținând în considerente că societatea nu a aplicat prevederile art. 161 alin.2 din Legea nr. 571/2003 și prevederile art. 83 din G nr. 44/2004, în fapt, nu a calculat ajustarea aferentă imobilului închiriat în regim de scutire fără drept de deducere.
În aceste condiții, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Bae mis Decizia de impunere nr. 639/19 noiembrie 2007 prin care s-a inserat suma de 9128 lei reprezentând A respinsă de la rambursare.
Societatea a formulate contestație administrativă înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice B sub nr.43552/3 decembrie 2007 împotriva actelor administrativ fiscale de mai sus, iar prin decizia nr.313/25 ianuarie 2008 s-a respins contestația (filele 20-25 din dosar).
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Baa rătat în considerentele deciziei că în mod legal organul de inspecție fiscală a efectuat ajustarea prevăzută la punctul 83 din G nr. 44/2004 pentru perioada martie 2007 - iulie 2007 în sumă de 9.189 lei reprezentând, pentru parte de imobil situat în B str. - nr. 9, închiriat către - " " SRL.
Se mai arată că nu poate fi avută în vedere la soluționarea favorabilă a contestației susținerea petentei că la data de 28 septembrie 2007 înregistrat notificare conform actului adițional nr. 029/27 septembrie 2007, începând cu 1 octombrie 2007, iar în luna octombrie a stornat operațiunile netaxabile din facturile menționate la pct. II din contestație, prin factura nr. 151/31 octombrie 2007, nefacturând toată perioada de la începutul contractului și până la data facturării chiriei aferentă cu, având în vedere că aceste operațiuni au fost efectuate în luna octombrie 2007 și nu aparțin perioadei verificate care a fost până în luna iulie 2007, conform titlului de creanță contestat Decizia nr. 639/19 noiembrie 2007.
În vederea soluționării contestației s-a întocmit și referatul întocmit de Administrația Finanțelor Publice potrivit căruia s-a propus Direcției Generale a Finanțelor Publice B respingerea contestației formulate de societatea reclamantă, pe considerent că echipa de inspecție fiscală își menține punctul de vedere cu privire la. neacceptată la deducere pentru suma de 9.128 lei.
Chestiunea supusă contenciosului administrativ este de a stabili legalitatea actelor administrative prin care a fost respinsă de la deducere suma 9.128 lei reprezentând
În fapt, din data de 6 martie 2007 încheiat cu - " " SRL contractul de închiriere nr. 340 asupra unei suprafețe de 44 mp. din imobilul situat în B Str. - nr.9 și potrivit art. 141 alin.2 lit. e și f din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal veniturile din chirii sunt scutite de
Este adevărat că potrivit art.141 alin.3 Cod fiscal orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin.2 lit. e și f în condițiile stabilite prin norme, iar prin actul adițional din 27 septembrie 2007 la contractul de închiriere părțile contractante au hotărât ca serviciile de închiriere să fie taxabile cu 10 %.
Actul adițional a fost notificat intimate Administrația Finanțelor Publice cu adresa nr.12635/28 septembrie 2007.
Reclamanta susține că voința părților a fost aceea ca taxarea operațiunii cu să se aplice retroactiv de la data semnării contractului de închiriere, însă în materia fiscală voința părților nu produce consecințe în materie fiscală unde reglementările speciale derogatorii de la dreptul comun se aplică cu prioritate.
Astfel, potrivit pct. 38 alin.3 din G nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, operațiunea taxabilă se va notifica și se va exercita de la data depunerii notificării sau de la o dată ulterioară înscrisă în notificare.
Potrivit notificării operațiunii taxabile (fila 16 dosar) data de la care societatea reclamantă optează pentru taxare este 1 octombrie 2007.
În aceste condiții actul adițional la contractul de închiriere prin care s-a stipulat că taxarea operațiunii cu se operează de la data de 6 martie 2007 semnării contractului de închiriere nu este opozabilă organului fiscal, care potrivit reglementărilor legale să ia în considerare data înregistrării notificării sau o dată ulterioară notificării.
În raportul de expertiză contabilă nr. -/10 iunie 2008 întocmit de expert judiciar se arată, ca răspuns la obiectivul nr. 1, că, respingerea de la rambursare a sumei de 9128 lei de către intimată s-a făcut în baza pct. 83 din G nr. 44/2004 coroborat cu art. 161 alin.2 și 8 din Codul fiscal, neținându-se cont de prevederile art. 141 alin.3 din următoarele motive: neconcordanta dintre datele înscrise în actul adițional și notificare, perioada supusă verificării fiind decontul din luna iulie 2007, aceasta neputând fi extinsă la nivelul înregistrărilor din luna septembrie când s-a întocmit actul adițional și notificarea.
Aceste concluzii vin să confirme aspectele reținute de organele fiscale prin actele administrativ fiscale emise.
Prin suplimentul la raportul de expertiză expertul concluzionează că stornarea facturilor emise fără A și refacturarea serviciilor retroactiv efectuate cu începând cu luna octombrie 2007 este legală și aplicabilă din punct de vedere contabil și fiscal, în conformitate cu prevederile art.141 alin.3 Cod fiscal.
Însă aceste aspecte nu sunt de natură a afecta legalitatea actelor emise în condițiile în care acestea sunt rezultatul inspecției fiscale privind verificarea modului de constituire și înregistrat a Ap entru luna iulie 2007, iar documentele contabile, notificarea și operațiunile de stornare sunt efectuate după această dată și lunile septembrie și octombrie 2007.
Potrivit art. 205 alin.2 din G nr. 92/2003 obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlu de creanță, astfel că în mod legal intimata nu a avut în vedere cu ocazia soluționării contestației administrative aceste chestiuni ulterioare perioadei verificate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea - (-) SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta contestatoare arată următoarele: în urma controlului fiscal efectuat la societatea recurentă, au fost emise actele administrative fiscale Raport de inspecție fiscală nr.4121/19.11.2007 și Decizia de impunere nr.639/19.11.2007 privind obligații fiscale suplimentare de plată, respingându-se la rambursare TVA în cuantum de 9.128 lei. Recurenta a contestat actele fiscale în termen, dar contestația administrativă i-a fost respinsă, prin Decizia nr.313/25.01.2008. Recurenta s-a adresat cu contestație la Tribunalul Brașov, pentru anularea actelor administrative fiscale, însă contestația a fost respinsă prin sentința atacată în cauza de față, instanța de fond apreciind actele atacate ca fiind temeinice și legale. În privința stării de fapt, recurenta arată că în data de 23.12.2003 a achiziționat un imobil atelier școală în mun. B, pentru care TVA a fost de 18.196 lei. În perioada 2005-2006 societatea recurentă a realizat o serie de modernizări la imobil, în regie proprie, în valoare de 111.365 lei, cu TVA aferent de 21.160 lei. În data de 6 martie 2007 închiriat spațiul, prin contractul de închiriere nr.340/2007, recurenta susținând că aceste venituri sunt scutite de TVA. Ulterior, părțile contractante au convenit să opteze pentru taxarea cu TVA, prin act adițional, dar începând de la data încheierii contractului, recurenta procedând la stornarea facturilor, conform art.6 alin.1, art.19 alin.1 și 2 și art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.82/1991 republicată. Recurenta susține că nu îi sunt aplicabile dispozițiile art.161 alin.2 și 8 din Codul fiscal coroborate cu art.83 din HG nr.44/2004 care stabilesc modalitatea de ajustare a taxei, astfel că în mod greșit atât organele fiscale, cât și instanța de fond au apreciat în mod contrar, anume că aceste prevederi speciale ar fi aplicabile în cazul său. Recurenta mai susține că, potrivit art.149 alin.4 și 5 lit.c din Codul fiscal, contribuabilul are obligația ajustării o singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare, astfel că legea permite contribuabilului să opteze pentru modalitatea de taxare. Prin urmare, din moment ce prin voința părților s-a procedat la stornarea vechilor facturi și refacturarea închirierii, aceste operațiuni nu pot fi calificate ca operațiuni netaxabile, iar facturile emise în octombrie 2007 exced perioadei de control, fiind ulterioare lunii iulie 2007 când a avut loc controlul. Prin menținerea actelor fiscale atacate și a sentinței instanței de fond s-ar evita, înlătura voința părților, deși legea prevede acest drept de opțiune. Recurenta a depus în probațiune înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta reclamantă a făcut obiectul unui control fiscal efectuat de intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice în luna noiembrie 2007, întocmind raportul de inspecție fiscală nr.4121/19.11.2007, prin care s-a stabilit suma de 9128 lei reprezentând TVA care nu se justifică la rambursare, pentru necalcularea ajustării aferente imobilului închiriat în regim de scutire fără drept de deducere, în contradicție cu prevederile art.161 alin.2 din Legea nr.571/2003 și cu pct.83 din HG nr.44/2004. Intimata pârâtă DGFP Bae mis Decizia de impunere nr.639/19.11.2007 prin care a inclus suma de 9128 lei reprezentând TVA respinsă de la rambursare. Organul fiscal a respins contestația formulată de societatea contestatoare, arătând în considerentele deciziei nr.313/25.01.2008 că în mod legal organul de inspecție fiscală a efectuat ajustarea prevăzută la art.83 din HG nr.44/2004 pentru perioada martie - iulie 2007, pentru o parte din imobil. Societatea reclamantă a notificat organelor fiscale prin adresa nr.12635/28.09.2007 actul adițional încheiat cu societatea chiriașă, prin care părțile au convenit ca serviciile de închiriere să fie taxabile cu TVA. Voința părților, așa cum corect a reținut instanța de fond, nu poate produce efecte juridice în materie fiscală acolo unde reglementările speciale, derogatorii de la dreptul comun sunt aplicabile în mod prioritar, textul art.38 alin.3 din HG nr.44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codul fiscal stabilind că operațiunea taxabilă se va exercita de la data depunerii notificării ori de la dată ulterioară înscrisă în notificare, astfel că actul adițional dintre cele două parți ale contractului de închiriere nu este opozabil și organelor fiscale sub aspectul datei retroactive de implementare. Prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a stabilit că respingerea la rambursare TVA a sumei de 9128 lei s-a făcut de către intimată în temeiul pct. 83 din HG nr.44/2004 coroborat cu art.161 alin.2 și 8 din Codul fiscal, fără a se ține seama de art.141 alin.3 din același act normativ, pe motiv că există neconcordanță între datele înscrise în actul adițional și notificare, perioada supusă verificării este decontul TVA din iulie 2007, perioada neputând fi extinsă la nivelul înregistrărilor din luna septembrie când a fost întocmit actul adițional și notificarea. Instanța de recurs constată că este temeinică și legală susținerea instanței de fond în sensul că, prin corecta aplicare a art.205 alin.2 din OG nr.92/2003, obiectul contestației este reprezentat de sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlu de creanță, ceea ce conduce la concluzia că în mod legal intimata nu a avut în vedere cu ocazia soluționării contestației administrative perioada ulterioară controlului.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 Cod procedură civilă, văzând și art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurenta contestatoare - (-) SRL și să mențină sentința atacată.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta - (-) SRL împotriva sentinței civile nr. 210/CA/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.06.2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu Marcela
- - - - - - -
Grefier
Red./ 3.07.2009
Dact. / 17.07.2009.
- 2 ex.-
Jud. fond
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu Marcela
