Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.48/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș împotriva sentinței civile nr. 133/AF/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect anularea act control.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 20 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 133/AF/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis in parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș și, in consecință a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 6061 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, conform chitanței Seria - -. - din data de -; s-a respins cererea privind anularea actelor administrativ-fiscale emise in momentul achitării taxei de primă înmatriculare; s-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantului de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție, cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamantul are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Adresa emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș nu îmbracă forma unei decizii sau dispoziții și nu reprezintă un act administrativ așa cum este definit de art. 2 din Legea contenciosului administrativ -. 554/2004, nefiind susceptibil de a fi anulat, așa încât acțiunea reclamantului, sub acest aspect, este nefondată.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile nr.OUG 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 instanța reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr.686/2008.
Instanța a mai reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța a reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens.
A fost respinsă însă cererea privind anularea actelor administrativ-fiscale emise in momentul achitării taxei de primă înmatriculare.
A fost respinsă, de asemenea, și cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată având in vedere pe de o parte faptul că plata taxei a fost benevolă, pârâtul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș neavând nicio culpă in încasarea acestei taxe, iar, pe de altă parte, faptul că, deși contrară normelor comunitare, taxa de primă înmatriculare este prevăzută de dispozițiile Codului Fiscal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții ANAF - DGFP B și dministrația inanțelor ublicep. Făgăraș solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. De asemenea, a declarat recurs reclamantul care arată că în mod greșit nu au fost acordate dobânda legală și cheltuielile de judecată.
Pârâții arată că pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat reclamntul avea obligația achitării taxei de primă înmatriculare în România, potrivit art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Această prevedere legală a fost respectată de către reclamant la data înmatriculării autoturismului în România.
Solicitarea ulterioară de restituire a acestei taxe adresată de către reclamant Administrației Finanțelor Publice Municipiul nu este întemeiată și nu are suport legal, întrucât pe de o parte acesta nu este concretizată printr-un act administrativ fiscal în înțelesul art. 41 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar pe de altă parte legiuitorul nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia.
Instanța de fond, analizând art. 2141, trebuia să rețină faptul că plata acestei taxe are un caracter imperativ de la care nu se poate deroga decât în condițiile stabilite de către legiuitor, respectiv potrivit art. 2143, text de lege în care reclamantul nu se încadrează.
Legiuitorul nu a stabilit posibilitatea restituirii taxei speciale de primă înmatriculare, organele fiscale neputând deroga de la aceste prevederi în cazul de față, sens în care cererea reclamantului nu este întemeiată. Având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare este stabilită în mod expres de către legiuitor, organele fiscale au pus în mod corect și legal în practică dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, act normativ care nu reglementează posibilitatea restituirii acestuia.
Invocarea prevederilor art. 148 alin. 2 din Constituția României și ale art. 90 din Tratatul de aderare a României la CE nu are relevanță în cauza de față având în vedere faptul că taxa de prima înmatriculare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special.
Opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe paza principiului "poluatorul plătește".
Pârâții au precizat că potrivit art. 11 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule "axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 inie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență"
Având în vedere regimul juridic instituit de legiuitor față de această taxă însușită de această dată de către Comisia Europeană, este evident că obligația ei va subzista și ulterior în cazul reclamantului de față, întrucât aceasta în noua sa formă nu mai contravine Tratatului Comunității Europene și nici Constituției României.
Pe baza noului act normativ se va face practic o compensare între cuantumul taxei achitate în prezent și taxa de poluare ce va trebui achitată, restituindu - se diferența dacă este cazul, sens în care interesul reclamantului de a se soluționa favorabil această acțiune devine parțial.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursul promovate de pârâți împotriva sentinței civile nr. 133/AF/13.08.2008 a Tribunalului Brașov este nefondat.
În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus anularea actului administrativ din 13. 12.2007 și a adresei nr. 364/25 februarie 2008, dată în soluționarea contestației, precum și restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47. Conform unei jurisprudențe bine stabilite, ari. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, Ie-a fost deja aplicată această taxă.
49.O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51.Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52.În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
Pentru aceste considerente constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurentele ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș, împotriva sentinței civile nr.133/AF/13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Referitor la recursul promovat de reclamantul, se constată că acesta este fondat. Prima instanță în mod greșit a respins cererea acestuia de acordare a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată ocazionate de reclamant. Dobânzile, ca daune interese moratorii, reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani. Creditorul nu este obligat să facă dovada că prin întârziere la executare i s-a cauzat un prejudiciu în cazul obligației de a da o sumă de bani, întrucât lipsa de folosință a sumei provoacă creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzilor legale datorate pe perioada întârzierii la executare. Ca atare, în baza art.1082 - 1084 Cod civil, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș, va fi obligată să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei solicitate începând cu data punerii în întârzierii a pârâtei, 18.03.2008și până la data plății efective a acestei sume.
De asemenea, pârâta, fiind în culpă procesuală va fi obligată în baza art.274 Cod procedură civilă, să plătească reclamantului cheltuielile de judecată ocazionate de acesta la fondul cauzei de 1075, 30 lei.
Față de aceste considerente, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantului, va modifica sentința atacată în sensul celor mai sus arătate, și va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.274 Cod procedură civilă, intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș va fi obligată să plătească recurentului suma de 791, 92 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 133/AF/13.10. 2008 Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 6061 lei, începând cu data de 18.03.2008 și până la data plății efective a acestei sume, precum și suma de 1075, 30 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș să plătească recurentului, suma de 791,92 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Respinge recursurile declarate de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș precum și de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B în numele și pentru această pârâtă împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier
Red. 20.01.2009/dact.VP 22.01.2009/3 ex.
Judecător fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
