Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 46/ Dosar nr-
Ședința publică de la 20 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - judecător
- - - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 611/CA din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționari publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2009, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 20 ianuarie 2009.
Curtea
Prin sentința civilă nr. 611/CA din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și, in consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul in contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii determinată de lipsa procedurii prealabile; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române. A fost respinsă acțiunea reclamantului in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, și Inspectoratul de Poliție al Județului
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Având in vedere modalitatea in care reclamantul a înțeles să cheme in judecată pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitarea acestuia de a-l obliga pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor alături de ceilalți pârâți la plata sumelor reprezentând sporul de 30% ( și nu la alocarea unor fonduri către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, necesare in ipoteza admiterii prezentei acțiuni) și faptul că între reclamant și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport de serviciu, reclamantul nefiind angajat în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond admis excepția invocată și a respins acțiunea formulată de reclamant in contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române este nefondată, fiind respinsă, întrucât, față de dispozițiile Legii nr. 218/2002, acesta este ordonator secundar de credite, Inspectoratul de Poliție al Județului B, in cadrul căruia își desfășoară activitatea reclamanții fiind ordonator terțiar, în subordinea pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratului General al Poliției Române.
Este nefondată și excepția inadmisibilității acțiunii determinată de neparcurgerea procedurii prealabile având in vedere că prin prezenta acțiune reclamantul nu solicită anularea unui act, nefiind incidente dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004.
În ceea ce privește sporul de 30%, anticorupție, acțiunea reclamantului este nefondată. Acest spor a fost instituit prin dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 120/2005, motivat atât de nevoia de a asigura incoruptibilitatea polițiștilor detașați, cât și de necesitatea de a răsplăti activitatea pe care o presupunea instrumentarea unor dosare de competența Direcției Generale Anticorupție, cu un grad ridicat de complexitate, persoanele implicate in instrumentarea unor astfel de cauze fiind expuse unor anumite riscuri. In același timp, beneficiarii sporului de 30% au o pregătire profesională specializată, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție. In aceste condiții, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită in raport cu situația obiectivă diferită in care se află polițiștii care își desfășoară activitatea in cadrul Direcției Generale Anticorupție. Chiar dacă și celelalte categorii de polițiști instrumentează cauze penale, nu se poate pune semn de egalitate între cauzele care revin in competența și celelalte cauze penale. Tocmai necesitatea înființării este de natură să demonstreze că această structură instrumentează cauze de o altă factură decât cele cercetate de parchetele de pe lângă instanțe
De altfel, și practica instanței de contencios constituțional a stabilit constant, că egalitatea in fața legii, ca principiu consacrat de legea fundamentală, nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Și practica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, chiar dacă nu este obligatorie pentru instanță, a stabilit că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 ( Hotărârile 271/05.09.2007,419/27.11.2007 și 418/28.11.2007).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în legătură cu art. 14 (interzicerea discriminării ) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare in sensul art. 14 atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis in mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, "trebuie stabilit că persoane plasate in situații analoage sau comparabile, in materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă". Astfel, Curtea a mai apreciat in jurisprudența sa că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și in ce măsură diferențierile între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate ( Fredin vs. Suedia, Hoffman vs. Austria etc ).
In plus, instanța de fond a mai reținut că dispozițiile art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 120/2005 îi vizează pe ofițerii de poliție judiciară or, reclamantul din prezenta cauză este, conform adeverinței nr. -/12.08.2008, agent de poliție, ceea ce înseamnă că este subofițer, iar dispozițiile invocate nu-i sunt aplicabile. De asemenea, după cum a recunoscut însuși reclamantul, acesta nu are, potrivit fișei postului, atribuții privind descoperirea faptelor de corupție.
Concluzionând, reclamantul, nefăcând parte din categoria ofițerilor de poliție judiciară detașați in cadrul Direcției Generală Anticorupție, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 120/2005 și neaflându-ne într-o situație discriminatorie, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, reclamantul solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivare recurentul a arătat, în esență, că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere dispozițiile art.19 din Legea nr. 500/2002 care stabilesc atribuțiile acestui minister.
Pe fond a arătat că este încadrat ca agent de poliție în Ministerul Internelor și Reformei Administrative de la data de 15.11.1992, iar în perioada 1996 - 01.06.2005 și-a desfășurat activitatea în cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului B - Serviciul de Investigare a Fraudelor, iar începând 01.06.2005 și până în prezent își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale de Combatere a Organizate - B, așa cum rezultă din adeverința eliberată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliție Române - Direcția Management Resurse Umane aflată la dosar. De asemenea, din adeverința eliberată de DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov sub nr. 422/II-6/2008 din 04.06.2008 și aflată la dosarul cauzei, rezultă că își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT.
În toată această perioadă și-a desfășurat activitatea ca agent de poliție - organ de cercetare penală al poliției judiciare, având competența de a efectua acte premergătoare, acte procedurale și de cercetare penală în numeroase dosare penale pentru mai multe tipuri de infracțiuni de o complexitate și cu un grad de pericol social ridicat, în vederea combaterii fenomenului criminalității economico - financiare și respectiv a celui de criminalitate organizată și terorism (evaziune fiscală, înșelăciune, delapidare, bancrută frauduloasă, infracțiuni de fals, infracțiuni de serviciu și în legătură cu serviciul, spălare de bani, etc), precum și infracțiuni săvârșite de grupuri infracționale organizate, prevăzute de Legea nr. 39/2003, atât sub coordonarea, supravegherea și controlul procurorilor din cadrul unităților teritoriale de parchet (perioada cât a activat la Inspectoratul de Poliție al Județului B - Serviciul de Investigare a Fraudelor), cât și prin delegare de competență, în baza dispoziției și sub directa coordonare, supraveghere și control al procurorilor din cadrul DIICOT (perioada de când reclamantul activează în cadrul Direcției Generale de Combatere a Organizate - B).
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 63/2003, privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, modificate de Legea nr. 161/2005, privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea corupției în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, s-a înființat în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală Anticorupție.
Practic această structură a fost creată din polițiști activi (ofițeri și agenți de poliție) din cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliție Române și din structurile teritoriale ale acestuia și nu reprezintă altceva decât o structură de poliție care are în competență exclusivă cercetarea infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, săvârșite de personalul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, așa cum rezultă din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 120 din 1 septembrie 2005, privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Cu același prilej însă s-a instituit o gravă discriminare față de polițiștii (ofițeri și agenți de poliție - organe de cercetare ale poliției judiciare) delegați la DIICOT prin art. 3 al Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 120/2005 care modifică art. 21 al Ordonanței de Guvern nr. 38/2003 introducând un nou alineat, alineatul 1^1 "Polițiștii care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative beneficiază de un spor lunar de 30% din salariul de bază".
Recurentul a susținut că se află într-o situație discriminatorie și că practica judiciară este în sensul acordării acestui spor.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că drepturile salariale ale ofițerilor și agenților de poliție detașați în cadrul DNA, care beneficiază de sporul de 30% potrivit art. 28 alin. 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, în vigoare până la data de 29.03.2006, nu pot fi extinse la alte categorii de persoane, cât timp actul normativ prevede expres căror persoane li se aplică.
Intimatul a mai arătat că acordarea pe cale judecătorească a unui drept trebuie făcută în temeiul unei norme de drept, fără înfrângerea voinței legiuitorului și încălcarea separației puterilor în stat.
Intimatul Ministerul Administrației și Internelor a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Acesta a arătat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 813/ 3 iulie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
In motivarea acestei soluții, Curtea Constituțională a reținut că luând în considerare dispozițiile art. 27 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în unele cauze - că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. 1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Începând cu data de 16 iulie 2008, dispozițiile invocate mai sus sunt suspendate de drept, iar începând cu data de 31 august 2008 și-au încetat efectele juridice.
Intimatul a precizat că Direcția Generală Anticorupție reprezintă o structură specializată care are competență specifică în domeniul prevenirii și combaterii corupției în rândul personalului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, activități ce disting acest organ de Inspectoratele de Poliție Județene aflate în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Precizează că acordarea acestui spor anumitor polițiști din cadrul Direcției Generale Anticorupție nu a fost motivată necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestora, ci de specificul muncii pe care aceștia îl desfășoară, respectiv activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Astfel, polițiștii din cadrul poliției judiciare, și în situația în care sunt delegați la DIICOT, se efectuează activități de urmărire penală pentru toate categoriile de infracțiuni, în timp ce polițiștii din cadrul Direcției Generale Anticorupție efectuează activități de urmărire penală doar în limitele delegării date de procurorul care instrumentează cauza și doar în cazul infracțiunilor de corupție săvârșite de personalul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Numai polițiștii care își desfășoară activitatea la structurilor specializate din cadrul Direcției Generale Anticorupție beneficiază de acordarea dreptului invocat, așadar, recurentul reclamant desfășurându-și activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, chiar și ca ofițer de poliție judiciară delegat la DIICOT, nu poate beneficia de acordarea acestor drepturi.
Intimatul Inspectoratul General al Poliție Române a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Acesta a susținut, în esență, că potrivit art. 3 alin. 11din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 120/2005 sporul de 30% din salariul de bază se acordă polițiștilor care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției, detașați în cadrul Direcției Generale Anticorupție, structură înființată prin Legea nr. 161/2005.
Or, recurentul și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție.
Intimatul a susținut că "principiul egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai pentru identitate de situații. În speță, situația polițiștilor din structurile Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu este identică cu situația polițiștilor detașați la DNA. Diferențierea rezultă din însăși atribuțiile specifice cazurilor anchetate. Existența nivelului diferit de salarizare nu este de natură să aducă atingere folosinței sau exercitării dreptului la un salariu egal pentru muncă egală".
De asemenea, a invocat Decizia nr. 818 / 3 iulie 2008 Curții Constituționale.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 611/CA/15 septembrie 2008 Tribunalului Brașov este nefundat.
În mod corect instanța de fond a soluționat excepțiile invocate în cauză și a respins acțiunea reclamantului.
Recurentul reclamant este încadrat ca agent de poliție în Ministerul Administrației și Internelor, desfășurându-și activitatea în cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului B, inițial la Serviciul de Investigarea Fraudelor, iar ulterior până în prezent în cadrul Direcției Generale de Combatere a Organizate -
Sporul de 30% din salariul de bază, solicitat prin acțiunea dedusă judecății, a fost prevăzut de art. 3 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 120/2005 privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în favoarea polițiștilor care sunt detașați șa această direcție și care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției.
Având în vedere că recurentul reclamant nu se încadrează în categoria prevăzută expres și limitativ de lege a persoanelor care beneficiază de acest spor, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea.
Motivele de recurs invocate de recurent, referitoare la existența unei situații discriminatorii sunt nefondate, deoarece acesta nu se află în aceeași situație cu persoanele care beneficiază de acest spor, nu își desfășoară activitatea în condiții identice, nu efectuează aceeași muncă.
Mai mult, prin Decizia nr. 819 din 3 iulie 2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și a constatat că "prevederile art. 1 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
Având în vedere dispozițiile art. 147 alin. 1 și 4 din Constituția României potrivit cărora această decizie este obligatorie, Curtea va constata neîntemeiat motivul invocat de recurentul referitor la existența unei situații discriminatorii.
De asemenea, invocarea de către recurent a practicii judiciare nu reprezintă un motiv pentru admiterea recursului, deoarece pe de o parte precedentul judiciar nu este un izvor de drept în sistemul juridic românesc, iar pe de altă parte decizia invocată de acesta este anterioară pronunțării Deciziei nr. 819/3 iulie 2008 Curții Constituționale.
Pentru aceste motive, Curtea, va respinge în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurentul reclamantul împotriva sentinței civile nr. 611/CA din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul cu domiciliul în municipiul B,-,. 3,. A,. 12, județul B împotriva sentinței civile nr. 611/CA din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - - - Pentru - -
eliberată din funcție, semnează
Președinte de instanță
Red..02.2009/dact. VP 10.03.2009/2 ex
Judecător de fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
