Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 532/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 532/CA
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, județ T, împotriva Sentinței civile nr.1389/15.07.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-,.21,.C,.9, județ T, având ca obiect anulare act de control, taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Recurentul pârât DGFP Tas olicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod pr.civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului promovat în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr.1658/88/ 26.06.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta T - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună: anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule din 1 aprilie 2009 și restituirea sumei de 4191 lei, actualizată cu dobânda legală, conform art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000, reprezentând contravaloare taxă de poluare.
Motivând acțiunea, reclamantul învederează în esență că, a cumpărat un autoturism second-hand, marca Daewoo, an fabricație 1998, neînmatriculat în România, fapt pentru care, la data de 1 aprilie 2009 solicitat pârâtei calculul taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculul în cauză și prin decizia de calcul a taxei de primă înmatriculare pentru autovehicule din 1 aprilie 2009 s-a stabilit această taxă la suma de 4191 lei.
A mai precizat reclamantul că, prevederile art. 2141)- 2143)din Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal, în baza cărora a fost calculată taxa, sunt reglementări contrare legislației comunitare, neputând fi aplicate în dreptul intern, iar la data de 15 iunie 2006, prin cererea nr.- a solicitat pârâtei anularea deciziei și restituirea sumei de bani, dar i s-a refuzat acest lucru.
S-a mai arătat că, viitorul acestei taxe este incert întrucât prevederile art. 2141)- 2143)din Legea nr. 343/2006 sunt contrare prevederilor Tratatului de aderare a României la. iar refuzul său de aop lăti este justificat.
Prin întâmpinare, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, a solicitat respingerea acțiunii, cu motivația în esență că, aceasta nu este întemeiată potrivit dispozițiilor legale aplicabile în cauză, precum și introducerea în cauză a Administrației Fondului de Mediu în baza art.57 Cod pr.civilă.
Prin Sentința civilă nr.1389/15.07.2009, Tribunalul Tulceaa respins cererea de chemare în judecată a altor persoane ca nefondată, a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal, dedusă judecății, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, a anulat decizia de calcul a taxei de primă înmatriculare pentru autovehicule nr. 693 din 01.04.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice T și a obligat T - Administrația Finanțelor Publice T să restituie reclamantului suma de 4191 lei, încasată cu titlu de taxa de poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea integrală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, reclamantul a achiziționat un autoturism fabricat în anul 2004, iar pentru înmatriculare în România a plătit o taxă de poluare, în cuantum de 4191 lei.
Reclamantul s-a adresat instituției pârâte pentru restituirea acestei taxe, considerată discriminatorie în raport cu prevederile europene, însă i s-a comunicat că taxa este legal plătită și nu poate fi restituită.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă actuala taxă de poluare și fosta taxă de primă înmatriculare a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor nr.OUG 50/2008 privitoare la problema dedusă judecății să aibă în vedere și dispozițiile art.11 și 48 din Constituția României, Legea nr.157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție.
Astfel, s-a constatat că, în reglementarea internăa fost introdusăinițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin nr.OUG 110/2006, art. 2142)- 2143)incluse în Codul fiscal, stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia.
Prin OUG nr. 50/21.04.2008 s-au abrogat dispozițiile art. 2141)- 2143)din Legea nr. 571/2003, fiind stabilit prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din nr.OUG 50/2008, " obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9".
Reține instanța că, din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datorează, atât pentru autoturismele noi, cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculare în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
In conformitate cu art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin urmare, apreciază instanța de fond că, ormele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, aspecte ce rezultă din Constituția României, precum și din jurisprudența Curții Europene de Justiție, chiar și din prevederile Legii nr.157/2005.
Concluzionează instanța de fond că, obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin hotărârile pronunțate de, în cauzele Enel și Administratione delle Finante dello Stato
Cum România este stat membru al Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art.148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor cerințe.
Invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne, în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrară normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumată de România ca stat membru; așa fiind, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască caracterul ei util.
Relativ la incidența dispozițiilor art.57 alin.1 Cod proc. civilă, pentru a justifica citarea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, reține instanța de fond că, nu sunt îndeplinite condițiile impuse prin textul de lege menționat pentru că T, pârâta în cauză nu cheamă în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul, ci o instituție care a beneficiat de fondurile încasate cu titlu de taxă de poluare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legala declarat recurspârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T (actualmente AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ T), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivația în esență că, obligația fiscală privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule a fost imperativ stabilită prin OUG nr.50/21 aprilie 2008, ce stabilește, prin prevederile sale, măsuri ce corespund deplin prevederilor art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Susține recurenta că, Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei propuse de Guvernul României, iar potrivit art.4 lit."a" din OUG nr.50/2008, obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Nici o lege, arată recurenta, nu permite unei instanțe de judecată să se pronunțe asupra compatibilității unor prevederi legale.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu susținerile părților, și văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă,Curtea respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Intimatul reclamant a achiziționat un autoturism second-hand, marca DAEWOO -, fabricat în anul 2004, iar pentru înmatriculare în România a plătit o taxă de poluare, în cuantum de 4191 lei.
Intimatul reclamant cu cererea nr.-/25.06.2009 (fila 8 dos.fond), s-a adresat instituției recurente pentru restituirea acestei taxe, pe care o considera discriminatorie în raport cu prevederile europene, însă i s-a comunicat că taxa este legal plătită și nu poate fi restituită.
Într-adevăr, așa după cum legal și temeinic a reținut și instanța de fond, problema dedusă judecății constă în, a lămuri dacă actuala taxă de poluare și fosta taxă de primă înmatriculare a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor nr.OUG 50/2008 privitoare la problema dedusă judecății să aibă în vedere și dispozițiile art.11 și 48 din Constituția României, Legea nr.157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție.
În reglementarea internăa fost introdusăinițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin nr.OUG 110/2006, art. 2142)- 2143)incluse în Codul fiscal, stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia.
Prin OUG nr. 50/21.04.2008 s-au abrogat dispozițiile art. 2141)- 2143)din Legea nr. 571/2003, fiind stabilit prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din nr.OUG 50/2008, " obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9".
Așa după cum bine a reținut instanța de fond și Curtea apreciază că, din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datorează, atât pentru autoturismele noi, cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculare în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
In conformitate cu art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Articolul 90 din Tratatul. reprezintă unul dintre temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care, toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
In speță, taxa de poluare s-a instituit, atât pentru autoturismele noi, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, dar și pentru autovehiculele second-hand provenite din state membre E sau alte state, dar o atare taxă nu este prevăzută și pentru autovehiculele deja înmatriculate, cu toate că, gradul de poluare al acestora este același cu cel produs de autovehiculele second-hand importate, uneori chiar mai mare.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună știință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte; tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că: "urmare a aderării prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2".
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat și prin introducerea art. 4 din nr.OUG 50/2008, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Conform acestui principiu,orice măsură comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin hotărârile pronunțate de, în cauzele Enel și Administratione delle Finante dello Stato
Curtea a arătat în considerente că, la intrarea în vigoare a tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice; curtea a reținut că o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art.90 paragraful 1 din tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă, atâta timp cât, este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când, se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand, similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
In aceste condiții, apreciază Curtea că, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut a fi evident că, normele interne ce reglementează obligația de plată a actualei taxe de poluare și a fostei taxe de primă înmatriculare, la înmatricularea autoturismelor second-hand, contravine dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art.148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor cerințe.
Invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne, în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrară normelor dreptului comunitar, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumată de România ca stat membru.
În atare situație, legal și temeinic instanța de fond a apreciat că, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât, acestei norme să i se recunoască caracterul ei util.
Mai mult,nici un stat membru nu poate aplica în cadrul produselor provenind din alte state membre măsuri de impozitare internă, de natură să asigure protecția indirectă a produselor naționale.
Din jurisprudența Curții de Justiție Europene se impune cu forța evidenței o concluzie: problema juridică nu este reprezentată de existența accizei (taxei) sau de cuantumul ei, instituirea unui impozit sau al unei taxe intrând în prerogativele suverane ale statelor membre ale Uniunii Europene;problema juridică este reprezentată de posibilitatea ca o asemenea acciză să aibă ca efect odiscriminareîntre produsele naționale și produsele similare importate, ori protejarea producției interne, în contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul CE.
Prin prisma argumentelor prezentate mai sus, este fără putință de tăgadă că, în situația dată, soluția pronunțată de instanța de fond întemeiată pe principiul rangului prioritar al dreptului comunitar și pe dispozițiile art.148 al.2 din Constituția României este legală și temeinică, atât timp cât,revine judecătorului național sarcina de a sancționa starea de incompatibilitate existentă între dreptul comunitar(art.90 din Tratatul CE, așa cum este acesta interpretat în jurisprudența relevantă a Curții de Justiție Europeană)și dreptul național(disp.art.2141Cod fiscal)până la adoptarea unei soluții legislative de către Parlament asupra acestei chestiuni.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că, legal și temeinic instanța de fond a constatat că, suma plătită de intimatul reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, și astfel, trebuie restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, recurenta pârâtă DGFP T - Administrația Finanțelor Publice Taf ost obligată să achite de 4191 lei încasată cu titlu de taxă de poluare și folosul nerealizat, conform art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată potrivit art.3 alin.3 din OG.nr. 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii efective.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, județ T, împotriva Sentinței civile nr.1389/15.07.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-,.21,.C,.9, județ T, având ca obiect anulare act de control, taxe și impozite.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red--
Dact.DS - 2 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
