Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 531/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 531/CA
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de reclamanții -, toți cu domiciliul ales în T,-, -.B,.11, județul T și cel declarat de pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T,- bis, județ T, împotriva sentinței civile nr.1542 din 29.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen. Recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod pr.civilă.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Reclamanții -, au chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, pentru a fi obligată la plata pentru fiecare funcționar public sus menționat a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2004 și până la data pronunțării hotărârii actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective precum și plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii se arată de reclamanți că la solicitarea de acordare a sporurilor arătate, pârâta a comunicat că nu se pot plăti aceste sume pentru că nu au fost prevăzute în bugetul instituției, capitole cu această destinație, cu toate că aceste drepturi trebuiau acordate începând cu 1 ianuarie 2004, fiind introduse în Legea nr. 188/1995 prin Legea nr. 161/2003, după care prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, s-a suspendat aplicarea respectivelor dispoziții pentru perioada 2004 - 2006.
S-a mai învederat că nici executivul, și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, întrucât un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat, iar cenzurarea legalității suspendării succesive a actului normativ revine instanței, sub sancțiunea denegării de dreptate, și nu Curții Constituționale.
Reclamanții au precizat, în continuare, că normele legale de suspendare contravin art. 41 și art. 53 din Constituție pentru că un drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică dar contravin și art. 16 alin. 1 din Constituție pentru că se creează o situație de discriminare față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă și art. 15 alin. 2 deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999 în mod retroactiv, încălcându-se și art. 1 din Protocolul adițional la. în condițiile în care sporurile solicitate reprezintă un drept de creanță, respectiv un bun în înțelesul protocolului.
S-a subliniat, de asemenea, că s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și că suspendările succesive au întrerupt cursul prescripției extinctive ce și-a reluat cursul după încetarea suspendării, invocându-se și dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. i) din nr.OUG 137/2000 întrucât se creează discriminare față de categoriile de funcționari publici ce au câștigat aceste drepturi.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.112 din Codul d e proc.civilă coroborate cu dispoz.Legii nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, ale Legii nr.161/2004, Constituției României, rep.2003 și OUG nr.92/2004.
Prin sentința civilă nr.1542/29.07.2009 a Tribunalului Tulceaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța astfel Tribunalul Tulceaa avut în vedere că în perioada 2004 - 2006, dispozițiile cuprinse la literele c) și d) din Legea nr.188/1999 au fost suspendate prin acte normative succesive: nr.OUG 92/2004, Legea nr. 76/2005, nr.OUG 2/2006 și Legea nr. 417/2006.
Reține instanța de fond că, deși este prevăzut în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit și cuantumul sporurilor în discuție sau un minim de criterii în baza cărora să poată fi determinate, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d) din art. 31 se stabilește în raport cu treapta de salarizare.
În aceste condiții, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în competența Administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii.
În consecință, concluzionează instanța de fond, este atributul exclusiv al Administrației să execute în concret prevederile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 188/1999 și care beneficiază de o largă marjă de apreciere din moment ce singurul criteriu impus de legiuitor fiind cel relativ la treapta de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, și care au apreciat că instanța nu a analizat pe deplin fondul cauzei fapt care a condus în mod greșit la soluția dată prin sentința civilă recurată. Totodată, s-a declarat recurs și de către pârâtul DGFP
Consideră că instanța de judecată a încălcat în mod flagrant principiile de egalitate la câștigarea unui drept aprobat de lege și discriminează reclamanții în raport cu ceilalți funcționari publici ce au câștigat aceste drepturi în instanțele de judecată naționale, mai mult nu au respectat cerințele Uniunii Europene de aplicarea unitară practici judecătorești.
Au criticat recurenții practica neunitară la nivelul Tribunalului Tulcea, ce conduce la o discriminare evidentă între aceleași categorii de funcționari publici, această diferență de tratament fiind sancționată în situații similare.
Potrivit art.1 alin.2 din OG nr.6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi. Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarilor publici, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG nr.6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror altor obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În cauză sunt incidente și prevederile art.1 din protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care, de altfel, face parte din dreptul intern ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea nr.30/1994, cât și prevederile art.11 din Constituția României.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 Cod proc. civ.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod proc. civ. Curtea reține caracterul lor nefondat, pentru următoarele considerente:
În calitate de funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice T, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâtei arătată în cererea de chemare în judecată, la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, precum și obligarea pârâților la efectuarea cuvenitelor mențiuni aferente acestor drepturi salariale în carnetele de muncă.
Într-adevăr, art.31 alin. 1 lit. c) și d) din legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, prevede că "uncționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
3 al aceluiași articol prevede că "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
În forma sa inițială, legea nr. 188/1999 prevedea la art. 29 că "pentru activitatea depusă funcționarii publici au dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri și indemnizații". Prin legea nr. 161/2003 s-a adus o modificare art. 29, acesta prevăzând că "Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, a fost suspendată.
Prin art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006, începând cu data de 23 ianuarie 2006, fost suspendată aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, până la 31 decembrie 2006.
Art. 29 alin. 1 lit d) a fost modificat prin legea nr. 251/2006, funcționarii publici având dreptul la un salariu care să includă "suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Art. 13 din legea nr. 251/2006 prevede următoarele:" Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilorart. 29,56,57,58^1și aleart. 60^1alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".Întrucât textul nu face referire la dispoziția cu care a fost modificat textul art. 29 ci face referire la art. 29 în integralitatea sa, cu specificația expresă că acest text este cel din legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare și completările aduse prin legea nr. 251/2006, concluzia este aceea că legiuitorul a dorit ca acest text integral să intre în vigoare la 01.01.2007.S-a stabilit astfel că un text inițial inaplicabil datorită suspendărilor succesive, să fie desființat în totalitate pentru perioada anterioară datei de 01.01.2007. Ca urmare a republicării legii nr. 188/1999, art. 29 din lege a devenit art. 31.
Prin decizia nr. 185/12.02.2009 a Curții Constituționale, publicată în monitorul Oficial nr. 187/25.03.2009, s-a constatat neconstituționalitatea art. XIII din legea nr. 251/2006 care prevedea intrarea în vigoare la 01.01.2007 a prevederilor art. 29 din legea 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin legea nr. 251/2006.
În consecință, suspendarea succesivă intervenită a încetat la 01.01.2007, dreptul la acțiune născându-se la această dată, fără să fie afectată existența dreptului pentru perioada supusă suspendării.
Însă, cu privire la aplicabilitatea dreptului pentru toată perioada vizată, instanța constată următoarele:
Din analiza textului art. 31 din legea nr. 188/1999 rezultă că, dacă în ceea ce privește sporul de vechime în muncă există norme care stabilesc procentul său raportat la vechimea efectivă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt identificate nici în lege și nici într-un alt act normativ. Este de remarcat că legiuitorul nu a dorit ca acestea să reprezinte sporuri la salariul de bază (vezi litera baa rt. 31 care folosește expres termenul "spor") reglementându-le ca " suplimente", ceea ce duce la concluzia că reprezintă o sumă fixă (și nu un procent din salariul de bază) care se poate acorda în funcție de postul ocupat și treapta de salarizare. Atâta timp cât nu s-a stabilit care sunt posturile pentru care se acordă acest supliment și cuantumul lui precum și cuantumul suplimentului pentru fiecare treaptă de salarizare, dreptul este doar unul virtual, fără aplicabilitate practică, nefiind doar o problemă de executare.Stabilirea cuantumului suplimentelor de către reclamanți la un procent de 25% din salariul de bază este aleatorie, fără nici o bază legală. Instanța nu se poate substitui legiuitorului pentru a acorda aceste suplimente, o hotărâre judecătorească generală nefăcând altceva decât să constate existența dreptului care de altfel nu este contestată nici de către pârâtă. Nimic nu împiedică însă pe recurenți să solicite suplimentele prevăzute de lege de îndată ce vor fi cunoscute, funcționarii publici neputând fi lipsiți de un drept prevăzut de lege, așa cum se susține și prin motivele de recurs.
În acest sens, în interpretarea și aplicarea unitară a disp.art.31 al.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, Inalta C de Casație și Justiție a stabilit prin decizia 20/21.09.2009, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
În ceea ce privește recursul promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, se constată că acesta este formulat împotriva unei alte sentințe, respectiv sentința civile nr. 1393/15.07.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile promovate în contencios administrativ de reclamanții -, toți cu domiciliul ales în T,-, -.B,.11, județ T și de pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T,- bis, județ T, împotriva sentinței civile nr.1542 din 29.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
21 2009
Jud.fond-
Jud.red--/15.01.2010
Dact.-/18.01.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
