Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 63/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 63/
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 3: Clara Elena
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - INTERNATIONAL TRANSPORT SRL împotriva sentinței civile nr.585/CA din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor din încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19 ianuarie 2010, iar instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26 ianuarie 2010.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.585/CA/ 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, s- respins cererea reclamantei de repunere în termen, s-a admis excepția prescripției formulării cererii și pe cale de consecință s-a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamanta - International Transport SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Potrivit art. 11 alin.1 din Legea nr. 554/2004, termenul de introducere a acțiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ individual este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
Conform alin. 2, pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ.
Instanța de fond a reținut că cererea reclamantei de repunere în termenul de prescripție nu poate fi primită, necesitatea invocată de reclamantă de a prezenta un probatoriu pertinent și relevant în dovedirea acțiunii neîncadrându-se în sintagma "motive temeinice", prevăzut la art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și nici în cea de (cauze temeinic justificate), prevăzute de art. 19 din Decretul nr. 167/1998.
Repunerea în termen este o măsură excepțională, care presupune existența unor împrejurări care să excludă culpa reclamantului, ori care să-l fi pus pe acesta într-o imposibilitate obiectivă de a formula acțiunea în termenul prevăzut de lege.
Nesolicitarea de către reclamantă firmei exportatoare a unui certificat EUR 1, care să facă dovada deplină a provenienței bunurilor și obținerea unii astfel de certificat doar la 10.07.2008, după soluționarea contestației de către organul administrativ nu este o împrejurare obiectivă care să conducă la admiterea cererii de repunere în termen.
Reclamanta avea posibilitatea solicitării și obținerii certificatului în discuție inclusiv în perioada termenului de prescripție în care se putea formula conform art. 11 din Legea nr. 554/2004, cererea de anulare a Deciziei nr. 291/09.01.2008. In acest sens sunt și prevederile art. 18 din Protocolul referitor la definirea noțiunii de "produse originare", invocată de reclamantă prin acțiune, nefiind vorba în speță de erori ori omisiuni involuntare sau circumstanțe speciale.
Se observă că declarația vamală a fost depusă de reclamantă la data de 23.01.2006 contestația formulată de aceasta a fost soluționată la 09.01.2008, iar certificatul în discuție a fost eliberat abia la data de 10.06.2008, deci după 2 ani și 5 luni de la data depunerii declarației vamale.
Intr-o atare situație instanța de fond a respins cererea de repunere în termen întemeiată de altfel în mod greșit pe dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă și nu pe art. 19 din Decretul nr. 167/1958 și a admis excepția prescripției formulării cererii față de data comunicării Deciziei nr. 291/09.01.2008, 11.01.2008 și cea a înregistrării acțiunii la instanță 09.12.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta - International Transport SRL solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivare recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de repunere în termen.
Aceasta a susținut că termenul de decădere pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ prevăzut de art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004 reprezintă excepția de la regula instituită de aliniatul 1 al aceluiași articol.
Recurenta a invocat și dispozițiile art.103 alin.1 din Cod procedură civilă susținând că scopul decăderii, sancțiune procesuală a pasivității părții, este destinat să contribuie la apărarea intereselor legitime ale părților asigurând finalitatea termenelor și înlăturarea situațiilor juridice incerte. Recurenta a susținut că a formulat cererea de chemare în judecată în interiorul termenului de decădere, însă cu depășirea termenului de 6 luni, depășire care s-a datorat unor împrejurări mai presus de voința sa întrucât nu a depins de ea obținerea unui al treilea certificat EUR 1.
Recurenta a precizat că în intervalul scurs de la întocmirea declarației vamale și până la introducerea cererii de chemare în judecată a obținut trei acte de la vama germană, iar pentru ultimul certificat a depus cererea de emitere anterior expirării termenului de 6 luni pentru formularea acțiunii, însă nu a intrat în posesia acestuia.
La data de 10 iunie 2008 depus la Biroul Vamal principal o cerere de eliberare a unui duplicat întrucât Biroul Vamal B nu a recunoscut certificatul EUR 1 nr.D - din 24 octombrie 2007 și a solicitat un exemplar EUR 1 eliberat ulterior. Această cerere a stat la baza certificatului EUR 1 nr.- care din motive mai presus de voința recurentei nu a ajuns în posesia sa decât după expirarea termenului de 6 luni de la primirea deciziei de respingere a plângerii prealabile.
Recurenta a susținut că numai în baza acestui certificat eliberat de autoritatea vamală germană putea să solicite preferințele tarifare pentru autoutilitara Iveco tip 35910 Acest certificat emis a posteriori îndeplinește condițiile prevăzute de art.18 din Protocolul referitor la definiția noțiunii de produse originale și metode de cooperare administrativă anexă la Acordul European ratificat prin OUG nr.192/2001 aprobat prin Legea nr.151/2002.
Recurenta a mai arătat că la data de 23 ianuarie 2006 depus la Biroul Vamal B declarația vamală de import seria I nr.3896/2006 pentru autoutilitara Iveco, însoțită de certificatul EUR 1 nr. D - eliberat de autoritatea vamală germană. În baza acestuia a beneficiat de preferințe tarifare. În urma controlului ulterior efectuat de Biroul Vamal B s-a constatat că documentul în baza căruia s-au solicitat preferințele tarifare nu este completat la rubricile 4 și 5.
Recurenta a susținut că necompletarea corectă a acestui certificat nu este din culpa sa fiind vorba de simple erori de dactilografiere. Cu toate acestea s-a întocmit procesul verbal de control nr.772/2007 și drs nr.10438/2007 contestate prin prezenta acțiune.
Recurenta a precizat că aceste acte administrativ fiscale nu cuprind motivele de fapt și de drept și mențiunile privind audierea contribuabilului, lipsuri care conduc la sancțiunea nulității acestora. Aceasta a învederat faptul că atât procesul verbal cât și decizia cuprind o motivare inexactă și insuficientă, situație care conduce la concluzia că acestea nu sunt motivate în fapt și în drept. De asemenea, nu rezultă cum s-a ajuns la stabilirea datoriei vamale (taxe vamale, TVA și accesorii ale acestora).
Recurenta a mai precizat că organele vamale nu au ținut cont de certificatul EUR 1 nr.D - emis la data de 24 octombrie 2007 cu mențiunea care atestă originea UE a bunului importat.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Aceasta a susținut că în mod corect instanța de fond a respins cererea de repunere în termenul de contestare a Deciziei nr.291/9 ianuarie 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, anularea procesului verbal de control nr.772/27.09.2007 și a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.10438/27.09.2007. În mod corect s-a reținut faptul că cererea reclamantei de repunere în termenul de prescripție nu poate fi primită nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004 și cele prevăzute de art.19 din Decretul nr.167/1958.
Intimata a precizat că reclamanta a formulat contestație împotriva acestor acte administrativ fiscale la data de 8 decembrie 2008 depășind termenul de 6 luni prevăzut de art.11 din Legea nr.554/2004. Motivele invocate de recurentă pentru repunerea în termenul legal de contestare nu sunt de natură determina admiterea acestei cereri.
Pe fond intimata arătat că - International Transport SRL a solicitat anularea deciziei nr.291/9.01.2008 emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor, prin care s-a dispus respingerea contestației acesteia îndreptată împotriva procesului verbal de control nr.772/27.09.2007 și a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.10438/27.09.2007.
Decizia nr. 291/9.01.2008 a fost emisă în soluționarea contestației care fusese introdusă în temeiul Titlului IX din Codul d e procedură fiscală împotriva măsurilor stabilite de organele vamale din cadrul Direcției Regionale Vamale B prin procesul verbal de control nr.772/27.09.2007 și Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.10438/27.09.2007 privind virarea la bugetul statului a sumei de 14.420 RON, reprezentând diferențe de obligații vamale (taxe vamale, comision vamal și taxa pe valoare adăugată, împreună cu accesoriile aferente).
În fapt, în data de 23.01.2006, societatea a depus la Biroul Vamal B, Declarația vamală de import seria I nr.3896/23.01.2006, pentru o autoutilitară Iveco tip 35S 20, însoțită de certificatul de origine EUR 1 nr. D -, eliberat de autoritatea vamală germană, conform Protocolului referitor la definirea noțiunii de "produse originare", și metodele de cooperare administrative anexă la Acordul european, instituind o asociere între România, pe de-o parte și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin OUG 192/2001, aprobat prin Legea 151/2002, în baza căruia societatea a beneficiat de preferințe tarifare.
Pentru mărfurile în cauză la data efectuării importului au fost solicitate și acordate preferințe tarifare favorabile, conform Protocolului României - UE - în baza declarației vamale de import nr. I 3896/23.01.2006 care constituie declarație pe propria răspundere a importatorului și a certificatului de origine EUR 1 nr. D -.
În urma controlului ulterior efectuat la, organele vamale au constatat că documentul în baza căruia s-au solicitat preferințe tarifare, respectiv certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. D - din 23.12.2005, nu este completat la 4 și 5, rubrici obligatorii, acest fapt fiind o eroare de fond, iar în acest caz nu se pot acorda preferințe tarifare, deoarece nu se cunoaște originea bunului, motiv pentru care au procedat la recalcularea drepturilor vamale de import.
În baza acestor constatări,organele vamale au recalculat drepturile vamale de import stabilind în sarcina petentei diferențe de drepturi vamale în sumă totală de 8.940 lei reprezentând taxe vamale în sumă de 7.317 lei, taxa pe valoare adăugată în sumă de 1.499 lei și comision vamal în sumă de 124 lei, la care au calculat majorări de întârziere în sumă totală de 5.480 lei conform deciziei pentru regularizarea situației nr.10438/27.09.2007.
Ulterior încheierii procesului verbal de control nr.772/27.09.2007 și a Deciziei pentru regularizarea situației nr.10438/27.09.2007, respectiv în data de 6.11.2007, reclamanta a depus la Biroul Vamal B, un nou certificat de circulație a mărfurilor EUR 1 cu nr. D - emis în data de 24.10.2007, cu mențiunea în rubrica 7, vizat de Vama din Germania, completat la rubrica 4 referitoare la originea bunului, respectiv "UE" și la rubrica 5 referitoare la țara de destinație a bunului, respectiv "România", care face referire la autoutilitara Iveco 35S 10V, ID.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 indice 1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.585/CA/22 mai 2009 Tribunalului Brașov este nefondat.
În mod corect instanța de fond a respins cererea de repunere în termen formulată de recurenta reclamantă reținând că aceasta nu a făcut dovada existenței unor motive temeinice astfel cum prevede art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.19 din Decretul nr.167/1958.
Operațiunea de import a bunului pentru care a solicitat achitat tarifelor preferențiale a avut loc la data de 23 ianuarie 2006, astfel cum rezultă din declarația vamală depusă de reclamantă. La această declarație vamală reclamanta a depus un certificat EUR 1 necorespunzător motiv pentru care la controlul vamal ulterior organele vamale au stabilit în sarcina acesteia obligația de a achita taxele aferente acestei operațiuni.
Împotriva acestor măsuri reclamanta a formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr.291/9 ianuarie 2008 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B reținându-se faptul că certificatul EUR 1 nr. D - cu mențiunea poartă data de 24.10.2007 și nu data emiterii certificatului original de circulație a mărfurilor respectiv 23.12.2005 conform prevederilor legale. Situațiile în care se emite un duplicat al certificatului de origine sunt strict stabilite în cazul furtului, pierderii sau distrugerii unui certificat original, în speță nefiind îndeplinite aceste condiții întrucât reclamanta deține originalul certificatului de origine.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că obținerea unui nou certificat la data de 10 iunie 2008, după 2 ani și 5 luni de la data depunerii declarației vamale nu reprezintă un motiv temeinic pentru repunerea acesteia în termenul de contestare a măsurii prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de a achita taxe aferente importului autoutilitarei Iveco.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate de recurentă sunt nefondate, Curtea va respinge, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta - International Transport SRL, împotriva sentinței civile nr. 585/CA/22 mai 2009 Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - International Transport SRL, cu sediul în B,- jud.B, împotriva sentinței civile nr. 585/CA/22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red: CEC/25.02.2010
Dact: MD/26.02.2010 - 5 ex.
Jud.fond:
26 Ianuarie 2010
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
