Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 650/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 650
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre pronunțare recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 216 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC SRL B și intimata-pârâtă ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 25 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului contencios administrativ fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.216 /16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu acestă pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Au fost respinse, ca nefondate, cererea pentru anularea parțială a deciziei nr.341/26.08.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice și excepția autorității de lucru judecat. Totodată a fost admisă cererea pentru obligarea pârâtei la restituirea și a fost obligată pârâta B să restituie reclamantei suma de 116.130 lei reprezentând de rambursat, precum și contravaloarea dobânzii aferente debitului principal calculat conform art.124 alin.2 din OG92/2003 începând cu data de 19.07.2005 pentru suma de 59.175 lei, respectiv 24.10.2005 pentru suma de 56.955 lei și până la împlinirea obligațiilor de plată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B instanța a admis-o si a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă având în vedere ca nu există nici un raport fiscal între reclamantă și această pârâtă privind emiterea deciziei de impunere a cărei anulare se solicită, precum și privind restituirea.
Prin decizia nr.633/03.10.2006 a Curții de Apel Bacău a fost dispusă anularea deciziei de impunere nr.5402/19.07.2005 emisă de pârâta B prin care aceasta din urmă a constatat că reclamanta nu beneficiază de dreptul de deducere a in sumă de 59.175 lei aferentă perioadei 01.01.2005-30.04.2005.
Prin decizia nr.432/03.10.2006 a Tribunalului Bacăua fost dispusă anularea deciziei de impunere nr.8062/24.10.2005 emisă de pârâta DGFP B prin care aceasta din urmă a constatat că reclamanta nu beneficiază de dreptul de deducere a in sumă de 56.955 lei aferentă perioadei 01.05.2005-31.08.2005.
Din considerentele celor două hotărâri judecătorești rezultă că reclamantei i s-a refuzat neîntemeiat rambursarea sumei totale de 116.130 lei reprezentând deductibilă in perioada 01.01.2005-31.08.2005, cele două instanțe stabilind că documentele justificative emise in derularea operațiunilor financiar contabile îndeplineau condițiile prevăzute de Legea 82/1992 și Legea 571/2003 privind rambursarea. Ulterior pronunțării celor două hotărâri reclamanta a solicitat B conform adresei nr. 14.979/ 25.10.2006 (84) rambursarea sumei de 116.130 lei, cerere care a rămas fără nici un rezultat până în prezent.
În ceea ce privește cererea de anulare parțială a deciziei de impunere nr. 360/20.06.2008 instanța a constatat că în mod legal i s-a respins cererea de rambursare a ce face obiectul prezentei cauze motivat de faptul că din punct de vedere contabil reclamanta în mod greșit a evidențiat din nou in contabilitatea sa atât in anul 2007, cât și în anul 2008, aceeași sumă de 116.130 reprezentând deductibilă aferentă perioadei 01.01.2005-31.08.2005 și pentru care se făcuseră deja inspecții fiscale in vederea rambursării si care fuseseră soluționate prin deciziile de impunere nr. 5402/19.07.2005 și nr.8062/24.10.2005 anulate de către instanța judecătorească. Pentru acest motiv instanța a respins aceasta cerere ca nefondată. În același timp nu poate fi primită nici susținerea pârâtei privind faptul că cererea de restituire a din prezenta cauză ar fi nefondată, întrucât reclamanta și-a întemeiat această cerere în primul rând pe refuzul restituirii în urma primelor cereri de rambursare din anul 2005 și soluționate de pârâtă prin cele două decizii de impunere care ulterior au fost anulate de instanță.
Potrivit art. 117 alin.1 lit.e) Cod procedură fiscală se restituie, la cerere, debitorului sumele de rambursat de la bugetul de stat.
Față de cele arătate mai sus instanța a admis cererea reclamantei de obligare a pârâtei DGFP B sumei totale de 116.130 lei reprezentând deductibilă in perioada 01.01.2005-31.08.2005.
In ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii prevăzute de art. 124 Cod procedură fiscală, această dispoziție arată că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 lin. (2) sau laart. 70, după caz. rt. 70 Cod procedură fiscală prevede că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar în situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate. În cauză cererile reclamantei de rambursare formulate în anul 2005 au fost soluționate peste termenul de 45 zile și în urma inspecțiilor fiscale necesare pentru strângerea de informații suplimentare relevante, respectiv la datele 19.07.2005 pentru in suma de 59.175 lei și 24.10.2005 pentru in sumă de 56.955 lei. Potrivit art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă în legătură cu această cerere este nefondată întrucât in cauza ce făcut obiectul ds- a Tribunalului Bacău cererea pentru dobânzi nu a fost soluționată pe fond.
Față de cele arătate mai sus instanța a admis cererea reclamantei de obligare a pârâtei DGFP B la plata dobânzii aferentă debitului principal de 116.130 lei începând cu data de19.07.2005pentru suma de 59.175 lei și respectiv24.10.2005pentru suma de 56.955 lei și până la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997.
În motivarea recursului s-a arătat că a fost respinsă cererea pentru anularea parțială a deciziei nr.341/26.08.2008, fără ca acest lucru să se fi cerut. Cu privire la restituirea sumei de 116.130 lei s-a susținut că prima instanță a aplicat greșit legea, neținând seama de normele legale referitoare la procedura de restituire în materia, având în vedere dispozițiile art.113 lit. F, în prezent art.117 lit. F din OG92/2003 republicată, nefiind în prezența unui refuz nejustificat. Ca urmare a verificării fiscale efectuate în baza cererii din 27.06.2007 au fost emise raportul de inspecție fiscală nr.4835/23.11.2007 și decizia de impunere nr.4859/23.11.2007, acte necontestate de intimata-reclamantă și în consecință prin decizia nr.341/26.08.2008 a fost respinsă ca fiind fără obiect contestația. Pe de altă parte în cauză operează autoritatea de lucru judecat având în vedere că prin decizia civilă nr.978/6.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- și sentința civilă nr.5/16.06.2008 pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr- au fost respinse cererile de restituire a sumei de 116.130 lei și a dobânzilor.
Legal citată, intimata-reclamantă nu a fost reprezentată în fața instanței, prin notele scrise depuse la dosar solicitându-se respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art.304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Procedura de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare este reglementată prin anexa la Ordinul Ministrului Finanțelor nr.967/2005 cu modificările și completările ulterioare.
În cadrul acestei proceduri esențială este încadrarea fiecărui plătitor într-o categorie de risc fiscal, conform dispozițiilor capitolului 2 lit. A pct.1,2, lit. B, subcapitolul B1. În funcție de riscul fiscal stabilit sunt indicate modalitățile de soluționare a deconturilor, în cazul deconturilor cu risc fiscal mare efectuându-se inspecția fiscală anticipată conform dispozițiilor Cap.2 lit. A pct.2 c, respectiv lit. B subcapitolul B3 pct.8.
Finalitatea inspecției fiscale efectuate în cadrul acestei proceduri este stabilirea eventualelor obligații fiscale suplimentare care ar impune efectuarea compensării și/ sau restituirii, în funcție de rezultatul verificării. Astfel, dacă în urma inspecției fiscale se stabilesc diferențe care afectează suma solicitată la rambursare, compartimentul cu atribuții în domeniul inspecției fiscale emite decizia de impunere, care are și rol de decizie de rambursare a, pe care o comunică plătitorului. Dacă nu se stabilesc diferențe față de suma solicitată, se emite decizia de rambursare. Aceste decizii sunt transmise compartimentului de colectare, în vederea compensării și/sau restituirii, potrivit dispozițiilor din Cap.2 lit. C, D,
În acest cadru procedural se impunea examinarea decontului cu sumă negativă formulat de către intimata-reclamantă.
În prezenta cauză instanța constată că ulterior hotărârilor judecătorești prin care au fost anulate actele fiscale și obligația de plată a sumei totale de 116.130 lei - decizia civilă nr.633/3.10.2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, respectiv sentința civilă nr.432/2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 368/2006 au fost efectuate inspecții fiscale concretizate prin raportul de inspecție fiscală nr.4835/23.11.2007 și decizia de impunere nr.4859/23.11.2007, respectiv raportul de inspecție fiscală nr.2918/19.06.2008 și decizia de impunere nr.360/20.06.2008.
Împrejurarea că împotriva raportului de inspecție fiscală 4835/2007 și deciziei de impunere 4859/2007 nu a fost formulată contestație de către reclamanta din prezenta cauză nu atrage respingerea pentru lipsa obiectului, prin decizia 341/26.08.2008, a contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr.360/20.06.2008 și a raportului de inspecție fiscală 2918/19.06.2008, având în vedere că fiecare dintre aceste inspecții fiscale se finalizează prin întocmirea raportului și, eventual, a deciziei de impunere, acte administrativ fiscale distincte, care produc efecte juridice de sine stătătoare, susceptibile de a fi contestate conform procedurii prevăzute de art.205 și urm. din Codul d e procedură fiscală.
Din această perspectivă, instanța apreciază că motivul de recurs privind respingerea cererii de anulare parțială a deciziei 341/2008, fără ca acest lucru să se fi cerut, nu este fondat, prin acțiunea formulată solicitându-se explicit aceasta.
Sub aspectul situației de fapt, instanța reține că prin raportul de inspecție fiscală 2918/19.06.2008 nu s-au stabilit obligații fiscale suplimentare, fiind examinată cererea de restituire a aceleiași sume de 116.130 lei, reprezentând, cu privire la care s-a stabilit că nu există documente justificative și reprezintă o diferență suplimentară înscrisă, în consecință, în decizia de impunere nr.360/20.06.2008, sume ce alcătuiesc soldul sumei negative a înscrise în deconturile de întocmite pentru perioadele fiscale martie 2005 - august 2005. Aceste perioade fiscale au fost supuse inspecției fiscale și controlului judecătoresc, fiind anulate actele fiscale și înlăturate obligațiile fiscale prin hotărâri judecătorești irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat.
În consecință, reanalizarea acestei perioade și stabilirea acelorași obligații fiscale anulate anterior prin sentința civilă nr.432/2006 a Tribunalului Bacău, respectiv decizia civilă nr. 633/2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău reprezintă exercitarea atribuțiilor de control și emiterea actelor administrativ fiscale cu încălcarea principiilor generale privind efectele hotărârilor judecătorești, care au statuat cu caracter obligatoriu pentru organul fiscal natura nelegală a actelor fiscale în baza cărora s-a apreciat ca fiind datorată suma totală de 116.130 lei.
Referitor la autoritatea de lucru judecat, invocată ca motiv de recurs, a hotărârilor pronunțate în dosarul nr- și - instanța apreciază că nu este incidentă în prezenta cauză nefiind îndeplinită condiția triplei identități impuse de dispozițiile art.1201 Cod civil.
Astfel, prin decizia civilă nr. 978/2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- s-a apreciat ca fiind nefondată acțiunea prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la emiterea actului privind plata sumei de 116.130 lei sau de compensare a acestei sume cu alte obligații fiscale ale reclamantei, având în vedere că la data când s-a adresat organelor fiscale cu cererea de rambursare a în sumă de 116.130 lei societatea nu evidențiase această sumă în contabilitate, iar ulterior cererea a fost supusă unei noi verificări pentru stabilirea dreptului la rambursarea în raport de situația sa financiară.
Din perspectiva condițiilor impuse de art.1201 cod civil instanța constată că între prezentul litigiu și cel din dosarul - există deosebiri atât sub aspectul obiectului acțiunii, cât și al cauzei cererii de chemare în judecată, într-un caz fiind noul raport de inspecție fiscală și decizia de impunere, iar în celălalt caz refuzul pârâtelor de plată a sumei indicate sau de compensare a acesteia cu alte obligații fiscale datorate de către reclamantă către bugetul de stat.
Situația este similară în ce privește dosarul -, soluționat prin sentința civilă nr.5/16.06.2008, litigiul având ca obiect aplicarea pârâtei a sancțiunilor prevăzute de art.24 din legea nr.554/2004, iar drept cauză a cererii de chemare în judecată dreptul reclamantei la restituirea sumei de 116.130 lei, în considerarea deciziei civile nr.633/2006 a Curții de Apel Bacău, respectiv a sentinței civile nr.432/2006 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin decizia civilă nr.629/2006 a Curții de Apel Bacău.
Apărările pârâtei referitoare la verificarea cererii noi de rambursare a, iar nu la noua verificare a sumei pentru care s-au obținut cele două hotărâri judecătorești nu pot fi reținute în cauză având în vedere că urmarea noii verificări a fost stabilirea obligației de plată în sarcina reclamantei a aceleiași sume rezultând din activitățile efectuate în perioada examinată anterior.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 216 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă B și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pt. jud.
aflată în CO - semnează
președinte instanță
GREFIER,
red.
red. -/6.07.2009
tehnored. 9.07.2009
Ex.2
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
