Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 701/2009. Curtea de Apel Brasov
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr.701/ Dosar Nr-
Sedința publică din 27 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE reprezentantă în teritoriu a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE - ANAF, Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 685/CA din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009,când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sent.civ. nr.685/CA/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ s-au dispus următoarele: S-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD.B, și în consecință:
A obligat pârâta Făgăraș să restituie reclamantei suma de 1301 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, prin chitanța seria - nr.-/16.04.2008 și nerestituită, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală calculată de la data de 16.04.2008 și până la data plății efective și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 439,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin chitanța seria - nr.-/16.04.2008 reclamantul a achitat suma de 3174 lei în contul Trezoreriei Mun. B cu titlu de taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Volkswagen, înmatriculat ulterior sub nr. -. În urma cererii de restituire nr.3920/3.04.2009, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Mun. Bae mis decizia de restituire nr.356/04.08.2008, prin care a restituit reclamantului suma de 1873 lei și a respins cererea pentru suma de 1301 lei, menționând că această din urmă sumă este datorată cu titlu de taxă de poluare.
Pentru suma de 1301 lei reclamantul a formulat altă plângere administrativă, la data de 3.04.2009 și 7.05.2009, pârâta DGFP B răspunzând doar prin Decizia nr.209/21.05.2009 prin care s-a apreciat că plângerea reclamantului din aprilie 2007 este o reclamație la Decizia de restituire formulată tardiv.
A pretinde reclamantului să mai aștepte soluționarea plângerii din 7.05.2009, la care într-adevăr nu s-a răspuns, așa cum susține DGFP B, este o sarcină exorbitantă, în raport de demersurile pe care acesta le-a făcut pentru recuperarea taxei de primă înmatriculare, astfel că instanța a analizat cererea reclamantului cu privire la fondul dreptului.
Instanța a apreciat prezenta acțiune fondată pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâtul a invocat neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc. ). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost admisă în parte, reținându-se taxa de poluare precizându-se că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile nr.OUG 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 instanța a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr.686/2008.
Instanța a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Prin urmare, decizia pârâtei de restituire parțială a taxei este nefondată.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 (1) din Tratat, instanța a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare integral, obligând pârâtele să procedeze in acest sens.
Suma va fi restituita actualizata in raport cu dobânda legală de la data plătii efective, deoarece numai în acest mod reclamanta va fi despăgubită integral.
Se impune menținerea în dispozitivul hotărârii și a pârâtei DGFP B, deoarece aceasta a soluționat o parte din contestațiile reclamantului cu privire la restituirea diferenței de taxă, astfel că hotărârea trebuie să fie opozabilă și acestei pârâte.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B și pârâta DGFP ca reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice -ANAF în teritoriu, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtele arată, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit legea și în mod greșit a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâtele să restituie reclamantului suma de 1301 lei, actualizată cu dobânda legală de la 16.04.2008 și până la data plății efective. Textul art.214 Cod fiscal era în vigoare la data plății taxei de primă înmatriculare, iar formula de calcul instituită prin OUG nr.50/2008 a fost aprobată de instituțiile europene abilitate. În urma cererii reclamantului de restituire a sumei achitate, pârâta Bac alculat taxa de poluare cuvenită conform OUG nr.50/2008, emițând Decizia nr.356/14.07.2008, decizie față de care reclamantul a formulat contestație la 3 aprilie 2009, peste termenul de decădere de 30 de zile, astfel că prin Decizia nr.209/21.05.2009 pârâta DGFP brașov a respins contestația reclamantului ca fiind depusă peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.207 Cod procedură fiscală. Prin Decizia nr.356/14.07.2008 organul fiscal pârât a stabilit că taxa de poluare datorată de reclamant este de 1301 lei pentru autoturismul rulat importat din alt stat UE și înmatriculat în România. Recurenta mai arată că reclamantul nu a indicat actul administrativ atacat și nici nu a solicitat anularea acestuia, iar singurul act administrativ fiscal emis de organul fiscal este Decizia nr.356/14.07.2008. Potrivit art.214 ind.1 Cod fiscal, pentru înmatricularea autoturismului reclamantul avea obligația achitării taxei de primă înmatriculare în România, plata taxei având caracter imperativ și de la care nu se poate deroga. Potrivit prevederilor legislației fiscale, taxa de primă înmatriculare nu se restituie, mai ales că taxa a fost achitată benevol de reclamant. Comisia Europeană nu a optat pentru eliminarea taxei speciale auto, redenumită taxă de poluare, ci numai a recomandat reașezarea acesteia pe alte principii, anume "poluatorul plătește", stabilirea unui alt mod de calcul a acesteia. De asemenea, recurentele pârâte arată că, începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ care stabilește că achitarea taxei are în continuare caracter imperativ, astfel că nu poate fi reținută culpa procesuală a pârâtei pentru a obliga organul fiscal pârât la plata cheltuielilor de judecată și nici la plata dobânzii legale. OUG nr.50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și instituie procedura de restituire a diferenței de cuantum rezultată din aplicarea acestei noi prevederi legale. Taxa de primă înmatriculare se plătește în 16 state din cadrul Uniunii Europene.
Recurentele pârâte contestă aplicabilitatea dispozițiilor art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene, motivând că aceste dispoziții vizează în realitate numai introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, astfel încât perceperea taxei de primă în România nu este contrară dispozițiilor comunitare, ca principiu general, legislația comunitară lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor prin care să pună în practică normele comunitare. Prin anularea taxei de primă înmatriculare s-ar ajunge la consecința că Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal ar avea aplicabilitate facultativă, nu imperativă, ceea ce contravine Constituției și principiilor fundamentale ale dreptului, obligația de a achita taxa de primă înmatriculare având-o fiecare persoană care dorește înmatricularea unui astfel de autoturism. Armonizarea legislației naționale cu cea comunitară este, potrivit art.148 din Constituție, atribuția Parlamentului, nu a instanțelor judecătorești, principiul "poluatorul plătește" fiind un principiu acceptat la nivelul UE. Câtă vreme textul de lege care impune obligația de plată a taxei de primă înmatriculare/taxă de poluare, iar acel text de lege nu a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, instanțele de judecată au obligația să îl aplice la cazurile concrete deduse judecății.
În concluziile scrise depuse la dosar, reclamantul intimat solicită respingerea recursurilor declarate de pârâte și menținerea soluției pronunțate pe fondul cauzei de către Tribunalul Brașov, cu cheltuieli de judecată în recurs, arătând că taxa de primă înmatriculare plătită, în sumă de 1301 lei, contravine prevederilor art.90 din Tratatul UE.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile art.304 ind.1 Cod pr.civ. Curtea apreciază recursurile pârâtelor ca fiind nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Instanța de fond a soluționat corect pe fond litigiul dedus judecății și a apreciat că și diferența de 1301 lei calculată cu titlul de taxă de poluare de către organul fiscal pârât se impune a fi restituită reclamantului, întrucât sunt încălcate prevederile art.90 din Tratatul UE referitor la libera circulație a mărfurilor în cadrul UE.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei de 3174 lei achitată la data de 16 aprilie 2008 cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismul VW achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, la Administrația Finanțelor Publice Organul fiscal pârât a restituit reclamantului suma de 1873 lei, respingând însă cererea reclamantului pentru suma de 1301 lei, pe care organul fiscal pârât a apreciat-o ca fiind datorată cu titlul de taxă de poluare.
Refuzul pârâtei de a restitui întreaga sumă solicitată de reclamant constituie refuz nejustificat ce poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ, atrăgând astfel competența instanțelor de contencios administrativ.
Într-o jurisprudență constantă, Curtea constată că plata sumei de bani constând în taxa de primă înmatriculare este o operațiune prealabilă înmatriculării. În cauză nu s-a pus în discuție înmatricularea autovehiculului, înmatriculare care s-a realizat, ci compatibilitatea perceperii taxei pentru prima înmatriculare/taxa de poluare cu prevederile comunitare și dispozițiile constituționale interne care stabilesc regimul juridic și forța juridică a normelor comunitare pentru dreptul intern, anume cu prevederile art.90 alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și art.148 din Constituția României.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este în contradicție cu dreptul comunitar, anume cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe, dispozițiile art.148 din Constituția României obligând la aplicarea directă a normelor comunitare în cazul în care norma juridică internă contravine normei comunitare. Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Prevederile cuprinse în OUG nr.50/2008, care reformulează conceptul de taxă de primă înmatriculare în cel de taxă de poluare, sunt la rândul lor criticabile, câtă vreme și acestea mențin obligația de plată a unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor second-hand de import din state UE, spre deosebire de autoturismele second-hand aflate deja pe piața internă, care nu sunt taxate în cazul schimbării proprietarului cu același regim de impozitare, împrejurare care creează o discriminare de natură a încălca prevederile art.90 alin.1 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene.
Curtea constatat că, în aceste împrejurări, cu referire la ambele acte normative de instituire a taxelor privind prima înmatriculare a autoturismelor importate din state UE, nu se aplică în mod uniform și nediscriminator principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea Justiție a Comunităților Europene a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform unei jurisprudențe constante a CJCE, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință de exemplu taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare. Constatându-se că taxa achitată este nelegală, în mod corect s-a dispus restituirea ei aceasta fiind o plată nedatorat, cu atât mai mult cu cât judecătorul fondului este obligat de art.148 alin.2 și 4 din Constituție să aplice prioritar normele de drept comunitar.
În privința noilor acte normative care reglementează cadrul juridic pentru restituirea taxei speciale de primă înmatriculare către persoanele care au achitat-o în perioada 01 ianuarie 2007 și până în luna iunie 2008, instanța constată pe de o parte că, potrivit art.15 alin.2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, astfel încât, prin coroborare cu dispozițiile art.21 alin.1 și 2 din Constituție, nu se poate restrânge accesul la justiție al unei persoane pentru situații juridice născute anterior legii noi, chiar dacă această nouă reglementare își întinde efectele, prin conținutul său și prin modul de reglementare, și asupra acelor situații juridice anterioare. Cu alte cuvinte, justițiabilii nu pot fi împiedicați să își valorifice în justiție drepturile ori interesele legale pentru simplul motiv că există o reglementare nouă ce stabilește un alt regim juridic pentru starea de fapt contestată de acel destinatar al legii. O interpretare contrară ar conduce la ideea unui fine de neprimire în această materie, ceea ce este inadmisibil, întrucât ar încălca principiul constituțional al accesului liber la justiție.
În privința dobânzii legale acordate reclamantului, instanța de recurs constată că instanța de fond a stabilit corect temeiul general al acoperirii beneficiului nerealizat de societatea reclamantă, indicând corect perioada pentru care i se cuvine acestuia să îi fie acoperită de către pârâtă dobânda legală pentru suma reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată de reclamant, anume de la data solicitării restituirii și a sumei de 1301 lei.
Văzând prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmează a obliga recurentele pârâte la plata către reclamantul intimat a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct.9 și art. 304/1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursurile declarate de pârâte și să mențină dispozițiile din sentința civilă atacată, cu completarea motivării din prezenta decizie.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentele pârâte Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva Sent.civ. nr.685/CA/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Obligă pârâtele să plătească intimatului reclamant suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red./26.11.2009
Dact./26.11.2009
Jud. Fond:
5 ex.
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Clara