Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.699/ Dosar nr-
Sedința publică din 27 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Agenția Județeană de Prestații Sociale B împotriva sentinței civile nr. 614/CA din 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sent.civ. nr.614/CA/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ au fost dispuse următoarele: s-a admis acțiunea formulată de reclamanta,în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B, si in consecința:
A obligat pârâta AJPS B să emită decizie prin care să acorde indemnizație de creștere a celui de-al doilea copil în favoarea reclamantei, începând cu data de 4.03.2008.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Acțiunea reclamantei este fondată și se are în vedere, în primul rând, finalitatea urmărită de actul normativ ce reglementează indemnizația pentru creșterea copilului -OUG 148/2005, în raport de aceasta urmând a se examina dacă există sau nu o discriminare între mamele care au un singur copil sau dau naștere la gemeni, tripleți
Instanța a apreciat că rațiunea ordonanței este, după cum îi spune și denumirea și după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului.
Dacă în privința primei modalități, respectiv concediul pentru îngrijirea copilului nu există nici o discuție cu privire la numărul de concedii acordate pentru ipoteza nașterii de gemeni (în sensul de a se acorda 2+2 ani sau de a beneficia ambii părinți), acesta depinzând în mod explicit de vârsta copilului (textul este foarte clar, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani), nu același lucru se poate spune despre indemnizația pentru creșterea copilului.
Așa cum a statuat, în interpretare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1947/2007, în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr.HG 1825/2005, "Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă".
Chiar dacă decizia ÎCCJ nu se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Mai mult, ÎCCJ statuează expressis verbis că "va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială".
La toate acestea se adaugă, aspect deloc neglijabil în economia argumentării, și caracterul imprevizibil al nașterii de gemeni, imposibilitatea de prevedere și/sau de influențare a sarcinii din partea părinților. Prin urmare, nu poate fi vorba nici de niște efecte ale mai multor sarcini succesive, care să fi fost asumate în cunoștință de cauză.
De altfel, OUG nr. 148/2005 nu definește nașterea, astfel că nu se justifică o interpretare diferită pentru faptul ce derivă din naștere față de celelalte situații generatoare ale drepturilor solicitate, singura concluzie logică, rațională și rezonabilă fiind aceea că în cazul nașterii elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.
Raportat considerentelor de fapt și de drept expuse, văzând că refuzul manifestat de pârâta AJPS B prin adresa nr.1012/11.03.2009, precum și cel din adresa nr.1268/30.03.2009, prin care răspunde la plângerea prealabilă este unul nejustificat, în temeiul dispozițiilor art. 1, 2 al. 1 lit. c, i și art. 18 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 a fost admisă acțiunea și, pe cale de consecință, s-a recunoscut reclamantei dreptul de a beneficia de indemnizația pentru creșterea celui de-al doilea copil, in cuantum de 600 lei, pentru perioada începând cu data de 4.03.2008 și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei această indemnizație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului declarat, recurenta pârâtă susține, în esență, că reclamantei intimate nu i se cuvine indemnizația pentru creșterea copilului pentru fiecare dintre cei doi copii minori gemeni - - și -, născuți la data de 22.01.2008, iar instanța de fond a considerat că acțiunea reclamantei este fondată, în sensul existenței unei discriminări între mamele care dau naștere la mai mulți gemeni, față de cele care dau naștere unui singur copil la o naștere, recurenta reiterând excepția tardivității acțiunii introduse de reclamantă, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii reclamantei. Recurenta pârâtă arată că prin Decizia nr.93.-/2009, emisă de directorul AJPS B, a fost aprobată acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, în cuantum de 600 lei, decizie față de care reclamanta intimată ar fi făcut contestație după depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.7 din Legea nr.554/2004. Chiar dacă reclamanta susține că nu i-a fost comunicată decizia ca atare pentru a o fi atacat în termen, totuși aceasta a primit indemnizația de 600 lei, achitată lunar, astfel că a acceptat tacit decizia.
În privința fondului cauzei, recurenta arată că OUG nr.148/2005 prevede acordarea indemnizației pentru naștere, nicidecum pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri. Normele Metodologice de aplicare a legii, aprobate prin HG nr.1025/2006, definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, astfel încât în susținerile recurentei se cuvine o singură indemnizație, indiferent de numărul de copii rezultați la o naștere. În concluziile recurentei se arată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.1 alin.1 din OUG nr.148/2005 modificată, disjungând în mod arbitrar cele două componente ale dreptului de care beneficiază persoana îndreptățită, anume concediul pentru creșterea copilului și indemnizația lunară. Recurenta a mai învederat că ultima modificare a OUG nr.148/2005 a intervenit prin Legea nr.239/2009 de modificare a art.2 din OUG nr.148/2005, lege prin care s-a stabilit că pentru fiecare copil provenit din sarcină gemelară se majorează cuantumul indemnizației cu 600 lei pentru fiecare copil născut, începând cu al doilea copil, dar această nouă prevedere legală nu se poate aplica retroactiv, potrivit art.15 alin.2 din Constituție. Recurenta a mai învederat instanței de recurs că prin Decizia nr.937/19.12.2006 Curtea Constituțională a reținut că dreptul la concediu prevăzut de OUG nr.148/2005 are două componente indisolubil legate, una patrimonială privind indemnizația ca atare și alta nepatrimonială referitoare la perioada de concediu alocată pentru creșterea copilului, instanța constituțională apreciind că este firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma nașterii de gemeni.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs urmează a respinge recursul declarat de pârâtă, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și a soluționat corect acțiunea reclamantei în privința obligării pârâtei la plata indemnizației și pentru cel de-al doilea copil, începând cu data nașterii celor doi copii gemeni.
Critica recurentei cu privire la excepția tardivității nu poate fi reținută, întrucât instanța de fond a soluționat corect această excepție procesuală prin încheierea de ședință din data de 19 mai 2009, reținând că obiectul dedus judecății nu îl constituie atacarea deciziei nr.90.-/17.03.2008, ci refuzul pârâtei AJPS B de acordare a celei de-a doua indemnizații pentru creșterea copilului.
În privința fondului cauzei, instanța de fond a reținut corect existența unei discriminări între mamele cu un singur copil și cele care dau naștere la gemeni, tripleți etc. rațiunea OUG nr.148/2005 fiind aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, prin modalitățile enumerate de actul normativ respectiv, între care și indemnizația pentru creșterea copilului. De altfel, sensul avut în vedere de legiuitor pentru prevederile cuprinse în OUG nr.148/2005, anume acela de a acorda indemnizația corelativ cu numărul de copii născuți, a fost precizat în mod explicit de legiuitor prin Legea nr.239/2009 în sensul de a acorda indemnizația de 600 lei pentru nașterea fiecărui copil, inclusiv în situația gemenilor, tripleți sau multipleți.
De asemenea, în cauză are o importantă relevanță jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr.1947/2007 instanța supremă a constatat că definiția din art.2 HG nr.1825/2005 adaugă la lege, completând practic OUG nr.148/2005, încălcând și principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o singură sarcină și cei proveniți din sarcină multiplă.
Data de la care a fost obligată recurenta pârâtă să plătească reclamantei indemnizația pentru al doilea copil este, de asemenea, corectă, ea fiind data nașterii copilului, dată de la care se naște dreptul reclamantei de a cere indemnizația de creștere a copilului. Nu se poate reține, de asemenea, nici critica recurentei referitor la o disjungere arbitrară a celor două drepturi pe care le legea le acordă părintelui după naștere, întrucât chiar dacă sunt legate de împrejurarea și momentul nașterii unui/unor copil/copii, cele două drepturi au conținut juridic distinct și pot fi privite separat fără a se încălca voința legiuitorului și rațiunea legii. Nu în ultimul rând, plata indemnizației pentru fiecare copil în parte în cazul sarcinilor multiple pune în valoare fiecare copil în parte, cum este firesc a se înțelege rațiunea legii, nu numai sarcina ca atare, deoarece luarea în considerare numai a sarcinii, făcând abstracție de copilul născut reprezintă în realitate o ignorare a consecințelor în plan material (anume nașterea mai multor copii) și în plan juridic (fiecare copil dobândește drepturi ca persoană fizică, drepturi amplu reglementate de legislația internă și internațională). Ca atare, criteriul numărului de copii născuți cu ocazia unei sarcini este esențial în stabilirea drepturilor corelative ocazionate de procesul nașterii, fiind esențială valorizarea fiecărui copil în parte, a fiecărei noi persoane fizice înregistrate potrivit legii în evidențele de stare civilă. Instanța de recurs nu poate reține critica recurentei potrivit căreia decizia nr.937/2006 pronunțată de Curtea Constituțională ar fi stabilit cu forță obligatorie faptul că indemnizația lunară se acordă o singură dată, indiferent de numărul de copii. O astfel de interpretare se îndepărtează de la efectele juridice ale deciziilor Curții Constituționale, potrivit art.147 din Constituție având efecte abrogatoare numai deciziile de constatare a neconstituționalității legii, astfel că instanța constituțională are rolul unui legislator negativ, nicidecum al unui legislator pozitiv. De altfel, interpretarea dată de Curtea Constituțională în decizia menționată mai sus este răsturnată de Legea nr.239/2009, care stabilește regula acordării cuantumul indemnizației de creșterea copilului prin multiplicarea sumei de 600 lei cu numărul de copii născuți, asigurând astfel simetria între suma plătită de AJPS și numărul de copii proveniți din sarcina gemelară. În privința pretinsei retroactivități a prevederilor noii legi - Legea nr.239/2009- instanța constată că nici această critică nu se susține, deoarece legiuitorul a luat act de soluția acordării indemnizației de creșterea copilului în cuantum multiplu de 600 lei corespunzător cu numărul de copii din sarcină gemelară, soluție deja consacrată pe cale judecătorească, prin interpretarea normelor juridice incidente, introducând o reglementare explicită pentru a evita soluțiile neunitare în această materie.
În consecință, instanța de recurs va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B împotriva Sent.civ. nr. 614/CA/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o va menține, cu completarea motivării potrivit celor de mai sus.
În temeiul art.274 Cod pr.civ. instanța de recurs urmează a obliga recurenta pârâtă AJPS B la plata către intimata reclamantă a sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu opinia separată a unui membru al completului de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, împotriva sentinței civile nr.614/CA/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Obligă recurenta pârâtă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B să plătească intimatei reclamante suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.10.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului pârâtei și respingerii acțiunii reclamantei.
Judecător,
- -
Grefier,
Red./26.11.2009
Red.Op.s/.
Dact./3.12.2009/ 4 ex.
Jud.Fond.
Opinia separată
Spre deosebire de opinia majoritară apreciez că în cauză este necesară admiterea recursului Agenției Județene de Prestații Sociale B cu consecința modificării în tot a hotărârii atacate și a respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
Instanța de fond a apreciat legală și temeinică cererea reclamantei de contestare a refuzului pârâtului de acordare a indemnizației pentru cel de-al doilea copil, mama născând gemeni
Apreciez că norma de drept a fost interpretată greșit, respectiv conținutul dreptului și titularul său, și a dus la crearea unor norme de drept pe cale judiciară.
OUG nr.148/2005 reglementează susținerea familiei în vederea creșterii copiilor. Pentru atingerea scopului legii legiuitorul a apreciat necesare diferite măsuri care instituie drepturi pentru copil și pentru părinții săi sau persoana ce exercită drepturile lor.
Se reține în mod greșit că legiuitorul nu a acoperit în drept situația în care în urma nașterii se doi se mai mulți copii vii fiind necesară alocarea de indemnizații de creștere pentru fiecare copil în parte.
Potrivit art.6 din OUG nr.148/2005 concediul și indemnizația lunară prevăzută la art. 1 și 2 precum și stimulentul prevăzut la art.3 se cuvin pentru fiecare din primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament, în plasament în regim de urgență sau încredințați în vederea adopției.
Scopul acordării acestei indemnizații pentru creșterea copilului/copiilor a fost susținerea economico - socială a părintelui care și-a întrerupt activitatea profesională în scopul creșterii copiilor. Legiuitorul a prevăzut drepturi distincte care aparțin unor titulari distincți: fie părintelui sau persoanei care exercită drepturile lor, fie copilului sau copiilor.
Dreptul la indemnizație s-a născut exclusiv din considerarea calității persoanei care se ocupă de creșterea copilului, fiind drepturi cu caracter personal, netransmisibile.
Indemnizația pentru creșterea copilului reprezintă forma de sprijin din partea statului pentru părintele care a optat pentru întreruperea activității profesionale în vederea creșterii copilului.
Judecător,
- -
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Clara
